ICCJ. Decizia nr. 4547/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4547/2010
Dosar nr. 961/88/2010
Şedinţa publică din 15 decembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 178 din 25 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 961/88/2010 s-a dispus condamnarea inculpatului A.S. la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A menţinut starea de arest şi a dedus durata detenţiei provizorii de la 17 februarie 2010 la zi.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi art. 999 C. civ., a obligat inculpatul la plata sumei de 2.047 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare către Spitalul Tulcea.
A constatat că părţile vătămate F.D. şi L.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul şi victima F.D. au fost căsătoriţi şi datorită consumului de alcool relaţiile dintre cei doi s-au deteriorat, convieţuirea fiind imposibilă.
Din aceste motive, prin Sentinţa civilă nr. 2219 din 7 iulie 2009 s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a inculpatului A.S., cei trei copii fiind încredinţaţi spre creştere şi educare mamei, respectiv părţii vătămate F.D.
Deşi despărţiţi în fapt şi în drept, inculpatul A.S. nu a încetat să îşi caute soţia şi să-i ceară explicaţii pentru că se mutase separat, acuzând-o de adulter. Prin luna noiembrie a anului 2009, numita F.D. a acceptat să se întoarcă la domiciliu împreună cu copiii săi, încercând să reia convieţuirea cu A.S., însă fără a-şi lua toate bagajele de la gazda pe care o avusese până atunci, rugând-o pe aceasta să îi păstreze pe cât posibil camerele închiriate pentru că nu ştia cum vor decurge relaţiile cu fostul său soţ. Într-adevăr, după aproximativ o săptămână, A.S. a consumat băuturi alcoolice, astfel că certurile legate de pretinsa infidelitate a soţiei sale s-au reluat.
În aceste condiţii, F.D. împreună cu cei trei copii s-au întors în curtea numitului L.A.
La data de 19 decembrie 2009, la orele 1615, F.D. s-a deplasat împreună cu fiica sa A.M., cu ajutorul unui autoturism, pe strada M., unde au schimbat o butelie de aragaz şi apoi pe strada N.B., unde trebuia să îşi ia copilul de la grădiniţă.
În aceeaşi zi, F.D. primise un telefon de la fostul său soţ, care se oferise să meargă el să ia copilul de la grădiniţă. Partea vătămată a refuzat categoric ca A.S. să meargă şi să ia copilul, întrucât şi-a dat seama că fostul soţ se afla deja sub influenţa băuturilor alcoolice şi atunci a motivat că afară ploua şi că va merge ea să îşi ia copilul, fără a-l lăsa pe soţul său să facă acest lucru. Ajunşi pe strada N.B. din municipiul Tulcea, F.D. a coborât din autoturism să-şi ia copilul, în timp ce în maşină a rămas numita A.M.
În momentul în care F.D. a ieşit din grădiniţă şi-a văzut fiica pe mijlocul străzii observându-l pe A.S. cum tocmai cobora din maşina ei. Cu privire la ceea ce se întâmplase, edificatoare este declaraţia dată de A.M. care a precizat că, în timp ce se afla în maşina mamei sale, s-a trezit în maşină cu tatăl său care a încercat să o determine să treacă pe bancheta din spate, însă ea a refuzat să facă acest lucru şi s-a refugiat pe stradă.
La această discuţie a asistat şi directorul şcolii la care F.D. a apelat pentru a chema organele de poliţie, însă A.S. a spus că nu este cazul să fie solicitată intervenţia poliţiei pentru că va pleca singur. În final, în autoturism s-a urcat F.D. împreună cu copii săi, iar A.M. şi-a exprimat temerea de a merge acasă ca nu cumva tatăl său să vină şi acolo.
În jurul orelor 1700, F.D. s-a întâlnit cu numitul L.A. în zona magazinului P.M. şi i-a povestit acestuia ce se întâmplase mai devreme, după care, împreună, s-au deplasat la ofiţerul de serviciu al Poliţiei municipiului Tulcea căruia i-au relatat cele întâmplate, acesta îndrumându-i să revină în dimineaţa următoare cu o plângere scrisă îndreptată împotriva lui A.S.
S-au deplasat apoi la locuinţa lui L.A., unde acesta a montat butelia de aragaz schimbată şi, în timp ce F.D. a rămas în bucătăria locuinţei, situată într-un alt corp de casă pentru a purta o convorbire telefonică, numitul L.A. a rămas să poarte o discuţie cu A.M. pentru a se informa cu privire la evenimentul din ziua respectivă.
În timp ce purtau această discuţie, în jurul orelor 1800, A.M. a constatat că în curtea imobilului şi apoi în casă, îşi făcuse apariţia A.S. Acesta pătrunsese deja în locuinţa lui L.A., trecând din cameră în cameră, către zona în care se aflau cei doi.
A.M. a alergat şi şi-a alertat mama care se afla în bucătărie, timp în care L.A. şi A.S. s-au prins de mâini în încercarea lui L.A. de a-l dezarma pe A.S., care sub nicio formă nu a vrut să dea drumul cuţitului.
Alertată de fiica sa, F.D. a venit cât a putut de repede şi a reuşit să îl împingă pe A.S. în afara locuinţei, acesta părăsind locuinţa şi escaladând poarta, a ajuns pe strada D.
S-a reţinut că fapta inculpatului A.S., care în seara zilei de 9 decembrie 2009, înarmat cu un cuţit a pătruns fără drept în imobilul proprietate a lui L.A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
În după amiaza zilei de 12 februarie 2010, numitul C.S., administrator la SC C.I. SRL Tulcea, îşi serba ziua de naştere la sediul societăţii, situat pe strada O. din municipiul Tulcea. Sediul societăţii este situat în apropierea locuinţei inculpatului A.S.
La această petrecere fuseseră invitaţi mai mulţi colaboratori printre care L.L.I., E.C.V. şi partea vătămată F.D. În jurul orelor 1900, F.D. a coborât de la nivelul superior al clădirii pentru a merge la maşina proprietatea sa. Ajungând la maşină, prezenţa sa a fost observată de către A.S. F.D. a deschis portiera dreaptă a maşinii şi a dat să pătrundă în interior, sprijinindu-se cu genunchiul de scaunul din dreapta, dorind să deschidă astfel portiera din stânga care avea o defecţiune. Când a întors capul şi a ieşit din maşină, s-a trezit faţă în faţă cu inculpatul A.S., care i-a cerut socoteală pentru că nu lăsase copiii să se întâlnească cu el. Văzând că nu are spaţiu să îşi asigure scăpare, deoarece inculpatul era foarte aproape, fără a-i spune nimic, F.D. a început să caute în poşetă un spray paralizant cu care intenţiona să se apere, bănuind că fostul soţ avea de gând să o lovească.
La un moment dat, partea vătămată a sesizat cum A.S. a ridicat umărul drept, lăsând să îi cadă din mâneca hainei în mâna dreaptă un cuţit, moment în care a primit o lovitură cu cuţitul de sus în jos, undeva în regiunea gâtului, în partea stângă, însă lovitura şi-a atins parţial ţinta pentru că partea vătămată s-a ferit şi s-a lăsat uşor către scaunul din dreapta maşinii. F.D. s-a ghemuit şi atunci a receptat o a doua lovitură din lateral, lama cuţitului trecând prin muşchii braţului stâng şi oprindu-se în coaste. Apoi a început să ţipe şi s-a aruncat pe spate în interiorul maşinii, pe banchetele acesteia, încercând să îl îndepărteze pe A.S. cu picioarele, însă inculpatul s-a aplecat şi a pătruns şi el în habitatul maşinii, lovind cu cuţitul în regiunea pieptului, în osul stern, iar F.D. a afirmat că întrucât traiectul cuţitului fusese oprit de os, simţea cum A.S. a început să apese cuţitul de sus în jos, pentru a pătrunde în pieptul ei. Rezistenţa osului a făcut ca lama cuţitului să nu pătrundă şi să lezeze organele vitale (inimă şi plămâni), moment în care mânerul cuţitului s-a rupt, iar lama acestuia a rămas înfiptă în pieptul victimei.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea şi inculpatul A.S.
Prin Decizia penală nr. 82/P din 14 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 961/88/2010 s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea şi, în rejudecare, în baza art. 192 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului şi pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei aplicate cu pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
S-a menţinut starea de arest şi a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada detenţiei provizorii de la 17 februarie 2010 la zi.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut în esenţă că inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de violare de domiciliu, constând în aceea că în seara zilei de 9 decembrie 2009, pe timp de noapte şi având asupra sa un cuţit, a pătruns fără drept în locuinţa numitului L.A.
Probele administrate converg spre vinovăţia inculpatului şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de violare de domiciliu, fapta fiind concurentă cu infracţiunea de tentativă de omor calificat.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul A.S., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În susţinerea recursului a invocat lipsa antecedentelor penale, un loc stabil de muncă, copii minori în întreţinere.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Instanţele au stabilit corect starea de fapt, reţinând că inculpatul A.S., în noaptea de 9 decembrie 2009 a pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate L.A., iar în data de 12 decembrie 2009 a lovit cu un cuţit victima F.D., cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie, necesitând pentru vindecare 60 de zile de îngrijiri medicale.
Totodată, încadrarea juridică a faptelor în infracţiunile de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. şi tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 176 lit. i) C. pen., este legală.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că aceasta s-a realizat cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, au fost evaluate corespunzător atât datele ce caracterizează faptele comise, dar şi elementele favorabile inculpatului, aplicându-i-se pedepse orientate spre minimul special.
Gravitatea faptelor rezultă din modalitatea şi împrejurările concrete în care acestea au fost săvârşite.
Astfel, inculpatul a urmărit victima, având asupra sa un cuţit - prin urmare a avut reprezentarea faptelor sale urmărind producerea rezultatului socialmente periculos - producându-i multiple plăgi înjunghiate în regiunea sternală, braţ stâng, regiunea axilară, leziunile cauzate punându-i în primejdie viaţa.
Acelaşi inculpat, înarmat fiind cu un cuţit, a pătruns în locuinţa părţii vătămate L.A. - persoană la care fosta soţie a inculpatului locuia cu chirie împreună cu cei trei copii ai săi - care a încercat să-l tempereze, cerându-i să renunţe la portul cuţitului. Urmare intervenţiei celorlalţi membri ai familiei Lefter, au reuşit să-l îndepărteze pe inculpat din locuinţă, anunţând, totodată, şi serviciul de urgenţă 112.
În atare condiţii, Înalta Curte apreciază că nu pot fi reţinute împrejurări favorabile inculpatului de natură a permite coborârea pedepsei sub minimul special.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva Deciziei penale nr. 82/P din 14 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.
În baza art. 38517 C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 17 februarie 2010 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva Deciziei penale nr. 82/P din 14 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A.S., durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 februarie 2010 la 15 decembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1331/2010. Penal. Mărturia mincinoasă (art.... | ICCJ. Decizia nr. 4557/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
