ICCJ. Decizia nr. 1446/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1446/2010
Dosar nr. 757/32/2009
Şedinţa publică din 15 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 25 de la 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. 757/32/2009, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.V. împotriva rezoluţiei nr. 642/P/2009 din 15 octombrie 2009 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, menţinută prin rezoluţia nr. 759/II/2/2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin plângerea înregistrată la instanţă cu nr. 757/32/2009, petentul S.V. a contestat rezoluţia nr. 642/P/2009 din 15 octombrie 2009 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În motivarea plângerii s-a arătat că procurorii nu au făcut cercetări temeinice cu privire la aspectele sesizate, au tergiversat cercetările, nu au ţinut seama de falsurile evidente săvârşite în Dosarul civil nr. 4747/279/2007 al Judecătoriei Piatra Neamţ, aceste fapte au produs consecinţe juridice defavorabile petentului. S-a solicitat admiterea plângerii în sensul desfiinţării rezoluţiei contestate şi trimiterea cauzei la parchet pentru reluarea cercetărilor.
Analizând rezoluţia contestată în raport de actele şi lucrările dosarului şi de criticile invocate de petent, curtea de ape a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 642/P/2009 din 15 octombrie 2009 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău au fost dispuse următoarele:
- neînceperea urmăririi penale faţă de N.E.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) întrucât fapte nu există.
- neînceperea urmăririi penale faţă de I.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen., întrucât din cercetările efectuate nu au rezultat indicii temeinice şi concludente în acest sens.
- disjungerea cauzei şi trimiterea unei copii după dosar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ pentru competentă soluţionare a plângerii formulate împotriva grefierei A.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen.
Pentru a justifica această soluţie, procurorul a avut în vedere că la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost înregistrată plângerea penală formulată de petent împotriva judecătoarei N.E.A. şi a grefierei A.S. de la Judecătoria Piatra Neamţ şi a avocatei R.I. din cadrul Baroului Neamţ, că petentul a susţinut că la termenul din 11 septembrie 2008 instanţa a pus în discuţie obiecţiunile părţilor la raportul de expertiză topo întocmit în cauză, constatând că pârâţii nu au depus obiecţiunile în termen şi, admiţând obiecţiunile reclamanţilor însă în încheierea de şedinţă s-a consemnat invers. Încheierea de şedinţă a fost redactată de grefiera A.S. şi a menţionat că instanţa a respins excepţiile nulităţii expertizei invocată de pârâţi, a respins, ca tardive obiecţiunile formulate de reclamanţi la raportul de expertiză şi a înaintat expertului obiecţiunile formulate de pârâţi ca să răspundă la ele.
Ulterior instanţa a respins cererea de îndreptare eroare materială formulată de petent în sensul de a se menţiona că obiecţiunile sale au fost depuse la data de 13 iunie 2009 în timp ce pârâţii au depus obiecţiunile după data de 11 septembrie 2009, menţionându-se în fals ca dată a depunerii 13 iunie 2008 pe înscrisurile acestora.
Pentru verificarea aspectelor sesizate de S.V., respectiv că grefiera A.S. la instigarea avocatei I.A. a falsificat data depunerii obiecţiunilor de către pârâţi şi a renumerotat filele dosarului iar judecătoarea N.E.A. prin respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale a comis un abuz, acceptând falsul comis de grefier, parchetul a solicitat relaţii de la Judecătoria Piatra Neamţ, respectiv copii după referatele încheiate de grefierii de şedinţă şi înregistrarea audio a discuţiilor purtate la termenul de judecată din 11 septembrie 2008 în Dosarul civil nr. 4747/279/2007, cu privire la acestea din urmă, Judecătoria Piatra Neamţ comunicând că nu există înregistrări audio a şedinţelor civile.
În final s-a apreciat că nu se poate dovedi dincolo de orice dubiu că aspectele consemnate în încheierea de şedinţă din 11 septembrie 2008 sunt contrare realităţii, declaraţia lui S.V. nefiind o probă concludentă în acest sens şi că nu există probe certe cu privire la săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri oficiale de către avocata pârâţilor, I.R.
Plângerea petentului împotriva acestei soluţii a fost respinsă, ca nefondată prin rezoluţia nr. 759/II/2/2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Curtea de apel a apreciat că soluţiile dispuse reflectă realitatea probatoriului administrat în faza de efectuare a actelor premergătoare, neexistând motive pentru desfiinţarea rezoluţiilor contestate de către petent.
Astfel, în cauză nu există niciun fel de indicii că falsurile sesizate de către petent au fost comis la determinarea inculpatei A.I. şi nici că presupusele fapte penale au fost cunoscute de magistratul care a instrumentat dosarul la acel moment, respectiv doamna judecător N.E.A. În acest sens este relevantă împrejurarea că notele din caietului grefierului cu privire la şedinţele de judecată din datele de 12 iunie 2008 şi 11 septembrie 2008 nu sunt contrare menţiunilor cuprinse în încheierile de şedinţă întocmite pentru aceste termene în Dosarul civil nr. 4747/279/2007.
Pe de altă parte, astfel după cum s-a menţionat şi în rezoluţia procurorului general, este uşor de observat modificarea făcută cu pixul pe ştampila care consemnează data depunerii obiecţiunilor de către pârâţi, motiv pentru care, în mod justificat, s-a dispus trimiterea cauzei şi continuarea cercetărilor de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ. Sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (2) C. proc. pen. Sunt nejustificate astfel criticile petentului cu privire la soluţia de disjungere, în cauză impunându-se aplicarea dispoziţiilor art. 45 C. proc. pen. raportat la 38 C. proc. pen., întrucât competenţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost iniţial atrasă de calitatea de judecător, respectiv avocat a doamnelor N.E.A. şi A.I.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs petiţionarul S.V., criticând-o, arătând că, atât procurorii, cât şi judecătorul nu au făcut cercetări temeinice cu privire la aspectele sesizate de el şi nici nu au analizat cu atenţie filele anexate de el ca probe ale celor afirmate, extrase din dosarul în care s-au făcut falsurile. În justificarea rezoluţiei procurorului de caz şi în sentinţa pronunţată ca urmare a plângerii penale, nu s-a prezentat niciun răspuns la aspectele sesizate de el.
Recurentul petiţionar a menţionat că în pofida evidenţelor de la dosar, inclusiv declaraţia avocatei Ioniţă care confirma un fals, se doreşte protejarea celor care u format un grup infracţional cu scopul de a modifica favorabil pârâţilor hotărârea judecătorească din dosarul civile contrar art. 3 C. proc. pen. Acest fapt reiese şi din soluţia de neîncepere a urmăririi penale a parchetului, care în mod nejustificat a propus disjungerea cauzei, deşi indivizibilă, conform art. 33 din C. proc. pen.
De asemenea, recurentul petiţionar a precizat că reiterează aspectele esenţiale care în cursul şedinţei de judecată nu au fost discutate în prezenţa sa, deşi a fost gată să prezinte toate detaliile necesare pentru aflarea adevărului, respectiv falsuri referitoare la depunerea „obiecţiunilor la expertiză" prezentate de avocată I.R. în contul pârâşilor, în cadrul şedinţei din 11 septembrie 2008, în sala de judecată s-a constatat că pârâţii nu au depus până atunci obiecţiunile la expertiză şi au decăzut din dreptului, pentru favorizarea pârâţilor, ulterior încheierii de şedinţă (20 septembrie 2008) în dosar au fost introduse fraudulos filele cu „obiecţiunile la expertiză" ale pârâţilor şi ştampilate (iniţial cu 11 iunie 2008, apoi modificată în 13 iunie 2008), urmate de renumerotarea filelor din dosar (parte din documente nu au mai fot puse în ordine cronologică, aşa cum erau iniţial). În plus, nedepunerea obiectivelor la expertiza la dat de 13 iunie 2008 este atestată chiar din filele existente la dosarul cauzei civile.
Recurentul petiţionar a mai făcut referiri la referatul grefierei, la încheierea din 1 septembrie 2008, la afirmaţia avocatei I.R. în şedinţa publică din 8 iulie 2009, la falsificarea încheierii din şedinţa de judecată din 11 septembrie 2008, apreciind că aceste falsuri au condus ulterior la hotărâri ale instanţelor care l-au dezavantajat profund, aducându-i prejudicii materiale, financiare şi de sănătate, atât lui, cât şi familiei sale, solicitând trimiterea în judecată pentru infracţiunile comise.
La termenul de astăzi, s-a prezentat recurentul petiţionar S.V., lipsind intimatele A.N.E., S.A. şi I.R., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Recurentul petiţionar a arătat că soluţia dispusă este nelegală, întrucât nu s-a ţinut seama de aspectele semnalate, că instanţele care s-au pronunţat nu au asigurat imparţialitatea procesului, probele fiind evidente, astfel că a solicitat trimiterea în judecată a intimatelor, criticând şi soluţia de disjungere dată în cauză.
Concluziile reprezentantului M.P. asupra recursului declarat de petiţionar au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de recurentul petiţionar S.V. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, conform art. 2781 alin. 10 cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele de recurs formulate în scris, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiţionarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat prima instanţă, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.V.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate şi menţinute în cauză, ce au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de N.E.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu există şi faţă de I.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportată la art. 288 alin. (2) C. pen., întrucât din cercetările efectuate în cauză nu au rezultat indicii temeinice şi concludente în acest sens.
Aşa cum a rezultat din actele şi lucrările dosarului, criticile formulate de petiţionar au fost examinate, în raport cu persoanele şi faptele pretinse ca fiind comise de către acestea, procurorul constatând că s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău plângerea penală formulată de V.S. împotriva judecătoarei N.E.A. din cadrul Tribunalului Neamţ, a grefierei A.S. de la Judecătoria Piatra Neamţ şi a avocatei Rodica Ioniţă din cadrul Baroului Neamţ pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals.
În fapt, în Dosarul Judecătoriei Piatra Neamţ nr. 4747/279/2007 reclamanţii S.V., S.M. şi P.M. au chemat în judecată pârâţii V.G., V.M., M.E. şi V.C.S. într-o acţiunea în revendicare şi grăniţuire. În prima fază a cercetării judecătoreşti, dosarul a fost instrumentat de judecătoarea N.E.A., iar după promovarea acesteia la Tribunalul Neamţ hotărârea în primă instanţă a fost pronunţată de judecătorul D.C.
Reclamantul şi-a exprima nemulţumirea că deşi el a solicitat prin mai multe cereri, instanţa nu a stabilit ca obiectiv al expertizei delimitarea domeniului public al comunei Dochia.
S.V. a reclamat că la termenul din data de 11 septembrie 2008, instanţa a pus în discuţie obiecţiunile părţilor la raportul de expertiză topo întocmit în cauză, constatând că pârâţii nu au depus obiecţiunile în termen şi admiţând obiecţiunile reclamanţilor, însă în încheierea de şedinţă s-a consemnat invers.
Încheierea de şedinţă din data de 11 septembrie 2008 a fost întocmită de grefiera A.S. şi a menţionat că instanţa a respins excepţia nulităţii expertizei invocată de pârâţi, a respins ca tardive obiecţiunile formulate de reclamanţi la raportul de expertiză şi a înaintat expertului obiecţiunile formulate de pârâţi pentru ca acesta să răspundă la ele.
S.V. a precizat că în calitate de reclamant a depus obiecţiuni la expertiză în data de 13 iunie 2008, în timp ce pârâţii au depus obiecţiunile după data de 11 septembrie 2008, menţionându-se în fals ca dată de depunere 13 iunie 2008 pe înscrisurile acestora.
S.V. a solicitat îndreptarea erorii materiale din încheierea de şedinţă din 11 septembrie 2009, însă la termenul din 23 octombrie 2008 instanţa a respins această cerere.
Reclamantul a considerat că grefiera de şedinţă A.S. la instigarea avocatului părţii adverse, I.R. a falsificat data depunerii obiecţiunilor de către pârâţi şi a renumerotat dosarul cauzei, iar judecătoarea N.E.A. prin respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale a comis, un abuz, acceptând falsul comis de grefier.
Au fost solicitate de la Judecătoria Piatra Neamţ, copii după referatele încheiate de grefierii de şedinţă în Dosarul nr. 4747/279/2007, cu privire la cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamanţi. Atât grefiera S.A. care a intrat la termenul din data de 11 septembrie 2008, cât şi grefiera B.C. care a participat la şedinţa de judecată din 12 iunie 2008 au precizat că cele consemnate în încheierile de şedinţă coincid cu cele menţionate în caietul de şedinţă.
Pentru verificarea aspectelor sesizate de V.S., procurorul a procedat la solicitarea de la Judecătoria Piatra Neamţ a înregistrării audio a discuţiilor purtate la termenul de judecată din 11 septembrie 2008 în Dosarul civil nr. 4747/279/2007. După emiterea mai multor adrese în acest scop, Judecătoria Piatra neamţ a comunicat că nu există înregistrări audio a şedinţelor civile în cauza inexistenţei suportului tehnic necesar, întrucât din lipsa capacităţii financiare, materiale şi de personal pentru asigurarea acestei funcţii, termenul prevăzut la art. III, titlul XVI al Legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, ce modifică dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 304/2004 s-a prorogat la data de 1 ianuarie 2010.
Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine prin actele premergătoare existente în cauză şi anume: fotocopiile referatelor solicitate (filele 39-40 Dosarul nr. 642/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău); a încheierii de şedinţă de la 11 septembrie 2008 a Judecătoriei Piatra Neamţ, pronunţată în Dosarul nr. 4747/279/2007 (fila 41 dosarul parchetului menţionat); a sentinţei civile nr. 3174 de la 15 iulie 2009 a Judecătoriei Piatra-Neamţ, pronunţată în Dosarul nr. 4747/279/2007 (filele 44-45 dosarul parchetului menţionat); adresa Judecătoriei Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 4747/279/2007 din data de 2 octombrie 2009 în care s-a comunicat parchetului că prin modificarea dispoziţiilor art. 13 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară s-a statuat că începând cu data de 1 ianuarie 2009, să se fixându-se un termen de aducere la îndeplinire a acestei prevederi. Din cauza lipsei capacităţii financiare, materiale şi de personal pentru asigurarea acestei funcţii, termenul prevăzut la art. II, Titlul XVI al Legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, ce modifică dispoziţiile art. 13 din Legea 304/2004 s-a prorogat la data de 1 ianuarie 2010 şi faţă de cele învederate a încunoştinţat că nu dispune de înregistrări audio pentru şedinţele civile din cauza inexistenţei suportului tehnic necesar, astfel că solicitarea parchetului este practic lipsită de obiect (fila 51 dosarul parchetului menţionat).
Pentru aceste considerente, procurorul a apreciat că nu se poate dovedi dincolo de orice dubiu că aspectele consemnate în încheierea de şedinţă din 11 septembrie 2008 sunt contrare realităţii, declaraţia lui S.V. nefiind o probă suficientă în acest sens. De asemenea, nu există probe certe, sigure cu privire la săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri oficiale de către avocata pârâţilor, I.R.
Cenzurarea unei hotărâri judecătoreşti, inclusiv în ceea ce priveşte aprecierea probelor pe calea unei plângeri penale împotriva judecătorului, reprezintă o încălcare a principiului independenţei puterii judecătoreşti consacrat în numeroase norme interne şi internaţionale.
În acest sens sunt dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţia României, ale Legii nr. 303/2004 şi art. 2 lit. d) din Recomandarea Comitetului de Miniştri ai Consiliului Europei nr. (94) 12/1994: „judecătorii trebuie să fie absolut liberi să decidă în mod imparţial asupra cazurilor cu care sunt sesizaţi, după propria convingere şi interpretare a faptelor, conform regulilor de drept în vigoare."
Justeţea măsurilor luate de instanţă trebuie verificată într-un cadru jurisdicţional şi nu pe calea unei anchete penale, cu atât mai mult cu cât în cauză nu s-a pronunţat decât o hotărâre în primă instanţă, de un alt judecător decât cel reclamat, iar dosarul nu a fost verificat de instanţele de control judiciar.
Având în vedere cele expuse, procurorul a dat eficienţă în cauză principiului „in dubio pro reo" în baza art. 23 alin. (11) din Constituţie, art. 6 alin. (2) din C.E.D.O., art. 52 C. proc. pen.
Soluţia dată de procuror a fost menţinută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care prin rezoluţia din 20 noiembrie 2009 în lucrarea cu nr. 759/II/2/2009, a respins plângerea formulată de către petentul S.V. împotriva rezoluţiei nr. 642/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Înalta Curte consideră că, prima instanţă a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate în cauză, analizând, criticile formulate de petiţionar, în raport cu soluţia dispusă de procuror, motivând, în mod judicios cu referiri la actele şi lucrările dosarului de urmărire penală în cauză, precum şi la dispoziţiile legale, în condiţiile arătate, aşa încât îşi însuşeşte argumentele primei instanţe.
Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor şi lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că în cauză au fost efectuate, în mod complet actele premergătoare şi corect menţinute, în urma cărora s-a stabilit, legal şi temeinic, că aspectele invocate de petiţionarul S.V. nu sunt fondate.
Înalta Curte apreciază că rezoluţiile date de procurori au fost motivate în fapt şi în drept, fiind corect analizate de către prima instanţă, aşa încât criticile formulate de recurentul petiţionar nu sunt întemeiate.
Astfel, Înalta Curte, constată că, pe de-o parte, în mod corect şi motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, în mod legal şi motivat, prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul S.V. împotriva rezoluţiei din 15 octombrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 642/P/2009 şi menţinută prin rezoluţia nr. 759/II/2/2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele, iar toate criticile formulate de către recurentul petiţionar, atât cu privire la rezoluţiile dispuse de procurori, cât şi la hotărârea pronunţată nu sunt fondate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar S.V. împotriva sentinţei penale nr. 25 din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar S.V. împotriva sentinţei penale nr. 25 din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1434/2010. Penal. Extrădare pasivă (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1001/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
