ICCJ. Decizia nr. 1434/2010. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1434/2010
Dosar nr. 159/64/2010
Şedinţa publică din 15 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2/E de la 5 martie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 159/64/2010, în baza art. 60 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de persoana extrădabilă B.I., de amânare a predării către autoritatea judiciară din Republica Moldova, extrădare dispusă prin sentinţa penală nr. 95/F/2008 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 3280/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a constatat că persoana extrădabilă se află în stare de arest provizoriu.
Cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. de mai sus, persoana extrădată B.I. a solicitat amânarea predării către autorităţile judiciare din Republica Moldova, pe considerentul că doreşte să execute pedeapsa ce i-a fost aplicată într-un penitenciar din România, arătând că este căsătorit şi are doi copii minori, toţi membrii familiei sale având cetăţenie română, locuinţa se află în România, astfel că poate fi vizitat de către familie şi relaţiile de familie nu vor fi întrerupte. Persoana extrădabilă a mai precizat că în Republica Moldova nu are rude şi nici apropiaţi şi că există riscul ca viaţa sa să fie pusă în primejdie.
Verificând actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că:
Prin sentinţa penală nr. 95/ F de la 1 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 3280/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 54 alin. (3) din Legea 302/2004 a fost admisă cererea formulată de M.J. al art. 54 alin. (3) din Legea 302/2004 a fost admisă cererea formulată de M.J. al Republicii Moldova şi s-a dispus extrădarea numitului B.I. către autorităţile judiciare ale Republicii Moldova în vederea executării pedepsei privative de libertate aplicată acestuia prin sentinţa penală din 17 ianuarie 2007 a Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.
Prin urmare, s-a dispus, pe de-o parte, în baza art. 54 alin. (3) raportat la art. 45 alin. (3) din Legea 302/2004 arestarea sa provizorie în vederea extrădării pe o durată de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a măsurii ordonate, iar, pe de altă parte predarea sa către autorităţile judiciare solicitante în temeiul prevederilor art. 58 din Legea 302/2004.
Mandatul de arestare provizorie nr. 1 de la 1 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov emis în baza sentinţei nr. 95/F/2008 a fost pus în executare abia la data de 9 septembrie 2009 când persoana solicitată B.I. a fost adusă la sediul Curţii de Apel Braşov în scopul ascultării de către judecătorul care a emis mandatul de arestare provizorie.
Extrădarea practic nu s-a materializat, întrucât au fost înregistrate succesiv mai multe cereri de amânare a predării, prima fiind respinsă prin sentinţa penală nr. 1/F/E/2009 a Curţii de Apel Braşov, dispunându-se prin încheieri motivate periodic, prelungirea arestării provizorii în vederea extrădării.
În acest sens, ultima cerere de amânare a predării formulate de persoana extrădabilă pe motive medicale, a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 1/F/E din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 860 din 4 martie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul promovat de persoana extrădabilă.
Potrivit art. 60 alin. (3) din Legea 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, predarea poate fi amânată pe motive expres şi limitativ prevăzute şi anume: existenţa unui proces penal în faţa autorităţilor judiciare române împotriva persoanei extrădabile sau faptul că aceasta se află în executarea unei pedepse privative de libertate; dacă se constată, pe baza unei expertize medicale, că acesta suferă de o boală ce i-ar pune viaţa în pericol.
Cum persoana extrădabilă a invocat ca temei al amânării predării faptul că doreşte să execute pedeapsa într-un penitenciar din România, instanţa are a constata că un asemenea motiv nu se regăseşte printre cele expres şi limitativ prevăzute de legea specială şi ca atare, cererea formulată este inadmisibilă.
De altfel, executarea unei pedepse aplicate într-un alt stat nu ar fi posibilă fără o recunoaştere a hotărârii de condamnare, or persoana extrădabilă nu a formulat o asemenea cerere (care, de altfel, nu intră în competenţa curţii de apel).
În temeiul art. 80 din Legea 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, cheltuielile judiciare ocazionate au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs oral, persoana extrădată B.I., prin avocat ales O.V., aşa cum rezultă din procesul-verbal întocmit pe hotărârea atacată.
La termenul de judecată de la 18 martie 2010, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu recurentul persoană extrădabilă care nu a fost prezentat instanţei.
S-a referit că recurentul a depus la dosar o cerere prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Apărătorul recurentului persoană extrădabilă a solicitat amânarea judecării cauzei, faţă de lipsa de procedură învederată.
Înalta Curte, faţă de lipsa recurentului persoană extrădabilă a dispus luarea legăturii în cursul şedinţei de judecată la I.P.J. Braşov, care să comunice motivul pentru care nu a fost adus recurentul arestat.
La a doua strigare a cauzei s-a referit că în cursul şedinţei s-a trimis prin fax comunicarea I.P.J. Braşov, în sensul că recurentul persoană extrădabilă a fost pus în libertate la data de 5 martie 2010, ca urmare a neprelungirii mandatului de arestare preventivă.
Reprezentantul M.P., faţă de lipsa de procedură cu recurentul persoană extrădabilă a solicitat amânarea judecării cauzei şi citarea acestuia la domiciliu.
Înalta Curte, faţă de lipsa de procedură cu recurentul persoană extrădabilă, care a fost pus în libertate, impunându-se citarea acestuia la domiciliu a amânat cauza la 15 aprilie 2010, cu menţinerea delegaţiei apărătorului desemnat din oficiu, aşa cum rezultă din încheierea de la acea dată aflată la fila 14 dosarul Înaltei Curţi.
La termenul de astăzi, a lipsit recurenta persoană extrădată, pentru care s-a prezentat apărător din oficiu, avocat C.D., în substituire pentru apărător oficiu, avocat P.V., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
S-a referit asupra cererii depuse la dosar din parte domnului avocat O.V., apărător ales al recurentei persoană extrădată, prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, aflându-se în imposibilitate de prezentare.
Reprezentantul M.P. a solicitat respingerea cererii ca fiind formulată de o persoană care nu justifică vreo calitate în cauză.
Înalta Curte, deliberând a respins cererea de amânare, având în vedere că nu există o delegaţie a apărătorului ales care a formulat cererea.
Înalta Curte constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile, a acordat părţilor cuvântul, în dezbateri, potrivit art. 38513 C. proc. pen.
Reprezentantul M.P. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, arătând că acesta este declarat împotriva unei hotărâri pronunţată într-o cerere de amânare a predării, fază care priveşte executarea hotărârii de extrădare şi care nu este supusă niciunei căi de atac.
Apărătorul pentru recurenta persoană extrădată a lăsat la aprecierea instanţei soluţionarea recursului declarat.
Examinând recursul declarat de recurenta persoană extrădată B.I. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, în raport cu excepţia invocată de către reprezentantul M.P., Înalta Curte constată recursul recurentei persoană extrădată, ca fiind inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta.
Legiuitorul român a prevăzut în Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală aşa cum a fost modificată, norme ce au un conţinut concret cu privire la extrădarea pasivă, iar în cadrul acestei instituţii au fost reglementate expres în art. 54 din legea menţionată, soluţiile asupra cererii de extrădare, calea de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunţate cu privire soluţiile dispuse în primă instanţă. De asemenea, în prevederile art. 56 din aceeaşi lege, pe calea unei norme de trimitere sunt arătate dispoziţiile legale ce se aplică corespunzător şi în cazurile în care instanţa se pronunţă cu privire la amânarea extrădării, admiterea sub condiţie a extrădării, consimţământul extinderii obiectului extrădării şi reextrădarea către un stat terţ.
În sensul celor mai sus menţionate, în art. 54 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 se prevede că: "După examinarea cererii de extrădare, a materialului probator şi a concluziilor prezentate de partea extrădabilă şi de procuror, curtea de apel poate:
a) să dispună, în cazul concursului de cereri prevăzut la art. 41, conexarea dosarelor, chiar dacă se referă la fapte diferite sau sunt înregistrate la curţi de apel diferite, competenţa teritorială aparţinând curţii de apel celei dintâi sesizate;
b) să dispună, în cazul necesităţii de a primi informaţii suplimentare de la statul solicitant potrivit art. 53, amânarea soluţionării cererii de extrădare pentru un termen de 2 luni, cu posibilitatea reiterării cererii, şi acordarea unui ultim termen de încă 2 luni;
c) să constate, prin sentinţă, dacă sunt sau nu sunt întrunite condiţiile extrădării."
În alin. (8) al art. 54 din legea mai sus menţionată se stipulează că „Hotărârea asupra extrădării poate fi atacată cu recurs de procurorul general competent şi de persoana extrădabilă, în termen de 5 zile de la pronunţare, la secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Procurorul general competent poate declara recurs din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei."
Totodată, în dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 302/2004 sunt statuate condiţiile privind predarea amânată astfel:
„(1) Existenţa unui proces penal în faţa autorităţilor judiciare române împotriva persoanei extrădabile sau faptul că persoana extrădabilă se află în executarea unei pedepse privative de libertate nu împiedică extrădarea.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), predarea extrădatului poate fi amânată. În caz de amânare, extrădarea poate deveni efectivă numai după ce procesul penal a luat sfârşit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost executată sau considerată ca executată.
(3) Predarea extrădatului poate fi amânată şi atunci când se constată, pe baza unei expertize medicale, că acesta suferă de o boală care i-ar putea pune viaţa în pericol.
(4) În cazul amânării predării persoanei a cărei extrădare a fost aprobată, instanţa emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. În cazul în care persoana extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare de la data încetării motivelor care au justificat amânarea."
Pe calea interpretării sistematice a normelor mai sus menţionate, rezultă că legiuitorul a prevăzut calea ordinară de atac a recursului numai împotriva soluţiilor ce se pot pronunţa de către instanţa competentă cu privire la cererile de extrădare, printre acestea fiind şi aceea prevăzută la art. 54 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 şi anume referitoare la amânarea soluţionării cererii de extrădare pentru un termen de 2 luni, cu posibilitatea reiterării cererii, şi acordarea unui ultim termen de încă 2 luni, în raport cu prevederile art. 56 din aceeaşi lege, care pe, calea unei norme de trimitere statuează expres că dispoziţiile art. 54 alin. (8) se aplică în mod corespunzător şi în cazurile în care instanţa se pronunţă cu privire la amânarea extrădării.
Predarea persoanei extrădate reprezintă efectul concret ce decurge din soluţia pozitivă, respectiv de admitere a cererii de extrădare pasivă, legiuitorul, reglementând această instituţie de drept, într-o secţiune distinctă a actului normativ menţionat şi anume în secţiunea a-3-a, intitulată „Efectele extrădării din România".
Astfel, normele prevăzute în secţiunea mai sus menţionată cuprind dispoziţii privind operaţiunea efectivă a predării extrădatului, cum sunt cele la termenele pentru predare, predarea amânată, predarea temporară sau sub condiţie, tranzitul, reextrădarea către un stat terţ, acestea vizând faza ulterioară judecării cererii de extrădare pasivă şi anume aceea a executării extrădării.
În prevederile art. 60 din Legea nr. 302/2004 au fost reglementate în mod expres, cazurile de amânare a predării persoanei extrădate, la alin. (3) prevăzându-se că predarea extrădatului poate fi amânată şi atunci când se constată, pe baza unei expertize medicale, că acesta suferă de o boală care i-ar pune viaţa în pericol.
Din examinarea normelor referitoare la predarea persoanei extrădate, în general şi a dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 302/2004, în special, nu rezultă existenţa vreunei dispoziţii exprese referitoare la calea de atac ordinară a recursului ce s-ar fi putut exercita în ipotezele arătate.
Aşa cum se poate observa din examinarea dispoziţiei de la art. 63 din Legea nr. 302/2004 privind reextrădarea către un stat terţ, legiuitorul a prevăzut o normă de trimitere la alin. (2) al cărei conţinut statuează că dispoziţiile art. 54 (soluţionarea cauzei) şi art. 55 (judecarea recursului şi comunicarea hotărârii) se aplică în mod corespunzător, aceasta având un caracter special, întrucât vizează o ipoteză specială de extrădare, conferindu-i-se un caracter jurisdicţional, cu un regim juridic concret prevăzut.
Aşadar, cum în dispoziţiile art. 60 din actul normativ menţionat nu se prevede nicio dispoziţie privind existenţa vreunei căi de atac ordinare împotriva hotărârii instanţei care poate dispune amânarea predării extrădatului ce suferă de o boală care i-ar putea pune viaţa în pericol, instituţia predării amânate, vizând faza de executare a extrădării pasive, iar prevederile art. 56 din aceeaşi lege conţin o normă de trimitere cu privire la exercitarea căii de atac a recursului şi în cazul amânării extrădării, care constituie o soluţie ce se poate pronunţa cu ocazia judecării cererii de extrădare pasivă, aceasta fiind anterioară şi distinctă de faza executării, rezultă că voinţa legiuitorului a fost aceea de a nu prevedea nicio cale de atac împotriva hotărârii pronunţate în ipoteza de la art. 60 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, având în vedere caracterul special al reglementării instituţiilor privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, printre care figurează şi extrădarea şi necesitatea executării cu celeritate a cererilor admise, prin predarea extrădatului.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte constată că persoana extrădată B.I. a exercitat calea ordinară de atac a recursului împotriva sentinţei primei instanţe, prin care în temeiul art. 60 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a fost respinsă, ca neîntemeiată cererea relativă la amânarea predării în vederea extrădării persoane solicitate extrădate, către autorităţile judiciare ale Republicii Moldova, extrădare dispusă prin sentinţa penală nr. 95/F/2008 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 3280/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, însă această cale de atac nu este prevăzută de nicio dispoziţie legală, ceea ce se circumscrie accepţiunii unui act pe care legea nu-l îngăduie şi îl sancţionează cu inadmisibilitatea.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta persoană extrădată B.I. împotriva sentinţei penale nr. 2/ E din 5 martie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta persoană extrădată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta persoană extrădată B.I. împotriva sentinţei penale nr. 2/ E din 5 martie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta persoană extrădată la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4647/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1446/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
