ICCJ. Decizia nr. 140/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 140/2010
Dosar nr. 1398/104/200.
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Tribunalul Olt, secţia penală, sentinţa penală nr. 198 din 3 decembrie 2007 dată în dosar nr. 1398/104/2007, condamnat pe inculpatul D.C.M. la pedepsele de:
- 7 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) , b) şi c) C. pen. pe durata de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omisiune, a evidenţierii în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate în agravanta prevăzută prin art. 9 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 241/2003 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale [prin schimbarea încadrării juridice din varianta simplă prevăzută de art. 9 alin. (1) din legea amintită, dată fiind producerea unui prejudiciu mai mare de 500.000 Euro, în echivalentul monedei naţionale];
- 6 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de spălare a banilor în modalitatea alternativă a dobândirii de bunuri cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 modificată pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism ş.
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., dispunându-se să execute în final în regim de detenţie, prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1), lit. b) şi art. 35 C. pen., pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsa complementară).
Conform art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi ca pedeapsă accesorie.
Pe latură civilă a fost obligat inculpatul D.C.M. către partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt la suma de 2.412.139 lei despăgubiri civile, cu dobânzi legale aferente calculate de la data săvârşirii faptelor şi până la achitarea integrală (iar în baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus instituirea măsurilor asiguratorii, până la concurenţa sumelor arătate, asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpatului).
Instanţa a reţinut că în luna februarie 2003 inculpatul a înfiinţat în calitate de unic asociat şi administrator societatea comercială SC S.M. SRL Slatina având ca obiect principal de activitate comerţul cu ridicata al deşeurilor din aluminiu.
În perioada 2 octombrie 2003 – 30 august 2004 – astfel cum a rezultat din nota de constatare nr. 200807 din 25 aprilie 2005, raportul de inspecţie fiscală nr. 5048 din 24 august 2005, precum şi din procesul verbal de constatare nr. 30969/OT din 9 mai 2006 întocmit de Garda Financiară – Secţia Olt - societatea administrată de inculpat a livrat către SC C.T. SRL Slatina administrată de numitul C.V., lingouri din aluminiu în valoare totală de 3.966.569 lei (ron) şi către SC C.C.Z. SRL Slatina administrată de numita Cazan Camelia, 68 de maşini de cusut şi maşini de încheiat în valoare de 601.299 lei (ron), activităţi comerciale ce nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii şi implicit nu au fost achitate nici obligaţiile fiscale aferente în condiţiile arătate, [organele de control fiscal au stabilit că pentru mărfurile vândute către SC C.T. SRL Slatina nu s-au achitat impozit pe profit în sumă de 835.097 lei (ron) şi TVA în sumă de 661.354 lei (ron), iar pentru cealaltă operaţiune de vânzare comercială către SC C.C.Z. SRL Slatina, nu s-au achitat de asemenea impozit pe profit în sumă de 126.323 lei (ron) şi TVA în sumă de 96.005 lei (ron)].
Din verificările rulajului contului deschis de societatea SC S.M. SRL administrată de inculpat la B.R.D. Slatina, a rezultat de asemenea că în perioada iunie 2003 – septembrie 2004, acesta a încasat pe baza ordinelor de plată emise de SC C.T. SRL Slatina, suma de 2.225.000 lei (ron), iar de la SC C.C.Z. SRL Slatina a încasat suma de 85.200 lei (ron); diferenţa contravalorii mărfurilor vândute către cele două societăţi comerciale amintite fiind achitată cu chitanţe în numerar.
Suma legal încasată din cele două operaţiuni de vânzare-comercială amintite a fost de 4.567.868 lei din care inculpatul şi-a însuşit necuvenit suma totală de 3.149.650 lei [suma de 2.658.650 lei prin retrageri imediate din depunerile în contul deschis la B.R.D. Slatina la care s-au adăugat sumele de 368.000 lei şi 123.000 lei achitate în numerar cu chitanţe].
Din cele două raporturi comerciale arătate, suma totală de 2.412.139 lei RON reprezintă impozitul de profit şi TVA-ul care nu au fost achitate, pentru care s-a constituit parte civilă în cauză Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt.
Inculpatul a recunoscut în totalitate şi necondiţionat săvârşirea activităţilor ilicite anterior expuse cu ocazia audierilor repetate făcute în condiţii legale de procuror iar după prezentarea materialului de urmărire penală a dispărut de la domiciliu fugind în străinătate [astfel că judecata în primă instanţă a avut loc în lipsă, cu procedura de citare efectuată faţă de acesta în condiţiile legale prevăzute de art. 177 alin. (1) şi (4) C. proc. pen.].
2. Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia penală nr. 82 din 10 iunie 2008 în apelul al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, cale de atac soluţionată în lipsa inculpatului-intimat aflat în acelaşi condiţii procesuale/procesuale anterior arătate - a desfiinţat parţial sentinţa pe latură penală iar în rejudecare a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de spălare a banilor din prevederile art. 9 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 241/2003, în acelea prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2003, texte în baza cărora a condamnat pe inculpat la pedeapsa penală de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) şi c) C. pen. pe durata de 2 ani (în final prin recontopire fiind stabilită ca inculpatul să execute – în condiţiile art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a b) şi c) C. pen. fiind modificată şi pedeapsa accesorie – pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) şi c) C. pen. pe durata de 2 ani, ca pedeapsă complementară.
Conform art. 445 C. proc. pen. – dată fiind omisiunea primei instanţe – s-a decis şi anularea înscrisurilor incriminate (fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate).
3. Împotriva deciziei amintite a fost înregistrată sub nr. 28961 din 19 august 2009 la instanţa de apel, declaraţia de recurs peste termen formulată de inculpatul D.C.M. aflat „arestat în Penitenciarul din Madrid – Spania" (în condiţiile în care această cerere a fost expediată către Curtea de Apel Craiova prin scrisoare recomandată depusă la 18 august 2009 la oficiul Poştal Slatina).
După înregistrarea dosarului la instanţa de recurs a fost fixat termen de judecată cu citarea părţilor în condiţiile art. 38511 alin. (1) şi (2) rap. la art. 177 alin. (1), (4) şi (6) C. proc. pen. În şedinţa publică din 19 ianuarie 2010 Înalta Curte a procedat la ascultarea inculpatului prezent aflat în stare de arest preventiv – dată fiind executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile române – care a învederat că „personal nu a formulat nici o declaraţie de recurs în cauză fiind plecat din ţară din anul 2006" iar cu ocazia dezbaterilor a precizat că declaraţia de recurs în cauză a fost făcută din iniţiativa exclusivă a unui coleg de serviciu şi fără ca inculpatul să aibă cunoştinţă de acest demers judiciar la momentul respectiv.
Referitor la situaţia procesuală/procedurală amintită este că prin dispoziţiile art. 3852 rap. la art. 362 C. proc. pen. stabilit în mod imperativ că declararea recursului trebuie făcută sub sancţiunea nulităţii absolute prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. – numai de inculpat personal [alin. (1)] ori reprezentantul legal, apărător, soţia (soţul) acestuia [alin. (2)] în calitate de substituţii procesuale limitativ enumerate de legiuitor.
Declararea căii de atac în speţă nefiind făcută de inculpat personal – potrivit recunoaşterii sale exprese – ori vreuna din categoriile de persoane limitativ prevăzute de legiuitor în art. 362 alin. (2) C. proc. pen., în calitate de substituiţi procesuali în acest scop, soluţia legală ce se va pronunţa va fi aceea a respingerii ca inadmisibil a recursului potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul D.C.M. împotriva deciziei penale nr. 82 din 10 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1266/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4647/2010. Penal → |
|---|
