ICCJ. Decizia nr. 1503/2010. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Cluj, prin sentința penală nr. 184 din 5 mai 2009, a condamnat pe inculpații:
- V.P. la 5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu crearea de avantaj patrimonial, prevăzută de art. 132din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 și art. 2481C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același Cod (16 acte materiale), la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (12 acte materiale), precum și la 1 an închisoare pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (9 acte materiale).
în baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.
- I.M.D. la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și la 1 an și 7 luni închisoare pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.
- L.C. la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) și a art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 1 an închisoare pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice, cu creare de avantaj patrimonial, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 132din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și a art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum și la 1 an și 3 luni închisoare pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) și a art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 1 an și 3 luni închisoare.
în temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea, în ce-l privește pe acest din urmă inculpat, suspendării executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 582 din 13 octombrie 2005 a Tribunalului Cluj, pedeapsă ce s-a dispus a fi cumulată cu pedeapsa aplicată în cauză inculpatul urmând să execute 2 ani și 3 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.
Pe latură civilă, inculpatul V.P., în baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., a fost obligat să plătească, cu titlu de despăgubiri civile, următoarele sume:
- 328.227,75 RON, la acesta adăugându-se majorări de întârziere pentru fiecare autovehicul în parte, de la data înmatriculării (nr. înmatriculare AAA, BBB, CCC, DDD, EEE, FFF, GGG, HHH, III, JJJ, KKK, LLL, MMM, NNN, OOO, PPP) și până la achitarea integrală, pentru stat, reprezentat de A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj;
- 1.914 euro către M.E. și, în solidar cu coinculpatul I.M.D., la plata a 2.000 euro și dobânda legală începând cu 18 martie 2008, către G.D., 15.000 RON către P.C.A., 4.500 RON către P.M.D.
S-a constatat că părțile civile P.G., M.C., B.G. și D.V. și-au recuperat pagubele.
în baza dispozițiilor art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea, de la inculpatul V.P., a sumei de 3.850 euro.
în temeiul dispozițiilor art. 14, raportat la art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea ordinelor de plată falsificate, individualizate ca atare, precum și a înmatriculărilor efectuate fraudulos pentru autovehiculele CCC, DDD, LLL, OOO, constatându-se că pentru celelalte, anularea s-a realizat de autoritatea competentă.
S-a mai dispus menținerea măsurii sechestrului asigurător instituit la 10 iunie 2008 și 12 iunie 2008 asupra bunurilor inculpatului V.P.
Pentru a pronunța hotărârea, s-au reținut următoarele:
Art. 214 din Legea nr. 343/2006, modificată prin O.U.G. nr. 110/2006, ambele de modificare și completare a Legii nr. 571/2003 - C. fisc., în materia taxei speciale de primă înmatriculare ce revenea persoanelor fizice sau juridice, plătibilă în numerar sau prin virament, prin ordin de plată pentru Trezoreria statului aferentă unității fiscale unde plătitorii erau înregistrați, au impus ca în documentul de plată să se înscrie obligatoriu, seria cărții de identitate a vehiculului, procedura privind calculul taxei raportat la data înmatriculărilor fiind cea reglementată de Ordinul nr. 418/2007, taxa calculându-se de organul fiscal din raza trezoreriei, cartea vehiculului trebuind a fi prezentată în original.
Totodată, documentul ce dovedea calculul trebuia eliberat în două exemplare, unul rămânând, alături de copia cărții de identitate a vehiculului, la organul fiscal, iar celălalt, plătitorului, actul reprezentând dovada plății taxei speciale.
Art. 19 al O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prevede că înmatricularea vehiculelor se reglementează prin ordin al ministrului de resort, acesta fiind, pentru perioada activității infracționale, emis sub nr. 1501 din 13 noiembrie 2006 publicat în M. Of. nr. 941/21.11.2006.
Potrivit acestui ordin, înmatricularea vehiculelor se efectua de către serviciile publice comunitare regim permise auto și înmatriculare în a căror rază de competență își aveau domiciliile solicitanții, sediul sau reședința. Același ordin, în art. 7, prevedea documentele pe baza cărora se efectua înmatricularea, printre acestea, începând cu 1 ianuarie 2007, figurând dovada plății taxei speciale stabilită potrivit legii. Alin. (4) al textului prevedea că în cazul existenței unor indicii cu privire la falsificarea documentelor sau în absența unora, verificările se realizează prin intermediul structurilor specializate ale Ministerului Administrației și Internelor cu competențe în domeniu la solicitarea serviciilor publice comunitare și înmatriculare a vehiculelor.
Dispozițiilor normative enunțate li se adaugă norme cu caracter intern emise de Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a vehiculelor, din 23 ianuarie 2007, și din acestea rezultând obligația angajaților serviciilor, de a verifica actul doveditor al plății taxei speciale atât ca sumă, cât și privind existența seriei cărții de identitate a vehiculului supus înmatriculării.
După aplicarea Ordinului nr. 418/2007, calculul taxei speciale se realizează exclusiv, de către trezorerie, angajații serviciului public comunitar având numai obligația generală de a verifica existența documentului de plată și valabilitatea acestuia, formal.
Inculpatul V.P. era agent șef de poliție la Serviciul de specialitate Cluj Napoca.
Inculpatul I.M.D., administrator al SC A.A. SRL Câmpia Turzii, al cărui obiect de activitate îl reprezenta prestări servicii în domeniul înmatriculării vehiculelor, prieten cu inculpatul V.P., pentru a-și realiza comenzile, apela la acesta din urmă, aceeași atitudine manifestând-o și inculpatul L.C. pentru SC T. SRL Cluj Napoca.
în contextul amintit, coinculpații și alte persoane, respectiv P.C.A., G.D., T.F., M.B.V., P.I., P.O.R., O.A., O.R.I., P.M.D., I.P., P.G., M.C., D.A., M.E., D.V., A.L.S., B.T. și B.G., auzind că inculpatul V.P. face înmatriculări de vehicule cu plata taxei speciale, la 1 din cea prevăzută de lege, au apelat la inculpatul V.P. în cadrul serviciului său, inculpatul trebuia să efectueze operațiunile legate de atribuirea numerelor de înmatriculare provizorii sau definitive, operarea, pe calculator și, în fișe, în atribuțiile postului având obligația să cunoască și să aplice întocmai normele legale.
Concret, în perioada ianuarie - martie 2008, inculpatul a înmatriculat 24 de autovehicule, el întocmind acte ce atestau, în mod nereal, plata taxei speciale (ordine de plată), pentru care primea bani fie direct de la beneficiarii înmatriculărilor, fie prin intermediul coinculpatului I.M.D. (în cauză reținându-se că pentru 16 astfel de înmatriculări a cauzat pagubă de 382.227,75 RON).
în maniera expusă, inculpatul a primit sume de bani cuantificate la aproximativ 172 din totalul taxei ce s-ar fi datorat conform legii, respectiv 26.764 euro și 28.350 RON, adesea el acceptând depunerea dosarelor de înmatriculare fără ca acesta să conțină actul doveditor al plății, și personal, a completat ordine de plată și a contrafăcut semnătura plătitorului, banii însușindu-i-și.
La 17 și 21 aprilie 2008, G.D. și P.C.A. s-au autodenunțat sub aspectul infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 61din Legea nr. 78/2000, ei susținând că au dat coinculpatului I.M.D. 20.000 euro și, respectiv, 15.000 RON pentru ca acesta, prin influențarea unui polițist (V.P.) din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări de Vehicule Cluj, să îi ajute să înmatriculeze vehicule fără a achita taxa specială de primă înmatriculare în suma legală.
G.D. era interesat de înmatricularea a 4 autobuze marca R. achiziționate din Franța și a unui autobuz marca V.H., după ce a obținut omologarea lor de către Registrul Auto Român, constatând că suma ce ar fi reprezentat taxa specială era de peste 200.000 RON, apelând la I.M.D., acesta i-a condiționat înmatricularea de plata a 20.000 euro ce urma să ajungă la o cunoștință de la biroul înmatriculări, aceasta fiind de acord să primească documentația cu acte ce atestau plăți inferioare celor legale, pentru fiecare vehicul cerând câte 4.000 euro.
Deși s-a cerut plata în avans, G.D. a susținut că va plăti 10.000 euro la depunerea dosarelor, restul, după înmatriculare.
Astfel, la începutul lunii martie 2008, G.D. i-a înmânat coinculpatului I.M.D., dosarele pentru cele 5 autobuze, 10.000 euro, ștampila societății lui, coinculpatul ocupându-se de depunerea lor. Telefonic, inculpatul l-a anunțat pe solicitant că a rezolvat înmatriculările, i-a spus că urmează să ridice numerele și i-a pretins restul sumei.
La rândul său, G.D. l-a însoțit pe inculpatul la sediul serviciului specializat, avea asupra sa restul sumei, respectiv 10.000 euro și la cererea coinculpatului s-a dus la biroul de eliberare, aici coinculpatul confirmându-i primirea numerelor, anterior el anunțându-l că a dat bani polițistului, dar nu i-a predat vreun document care să ateste plata taxei speciale, motiv pentru care a formulat denunțul amintit.
Din fișele de înmatriculare a autobuzelor rezultă că operarea s-a realizat de către inculpatul V.P., un număr de 5 ordine de plată, formulare ale Băncii Române de Dezvoltare, datate 18 martie 2008, prezintă impresiunea unei ștampile Băncii Române de Dezvoltare - Sucursala T., documentele de plată numerotate 21, 22, 23, 24 fiind completate olograf de către el, ștampila aparținând societății denunțătorului, iar semnătura plătitorului a fost executată, prin contrafacere, tot de către inculpat, acest lucru fiind demonstrat și de expertiza scrisului și sigilografică.
De asemenea, ordinele de plată nu au fost operate, taxa specială - 236.038,10 RON nefiind încasată la bugetul de stat.
în aceeași manieră, a procedat inculpatul I.M.D. și privindu-l pe P.C.A., de la care a primit 15.000 RON pentru ca prin intermediul coinculpatului V.P., să obțină înmatricularea unei autoutilitare marca R. fără a plăti taxa specială de primă înmatriculare în cuantumul legal.
Acesta, în ianuarie 2008, aflând că taxa ar fi fost de peste 70.000 RON, i-a relatat aspectul inculpatului I.M.D., cel din urmă promițându-i că va încerca să-l ajute, fapt întâmplat odată ce i-a adus la cunoștință că prin intermediul unui polițist de la înmatriculări, poate rezolva. După ce a pregătit documentația, P.C.A. a predat documentele angajatei inculpatului, M.O.M., i-a dat ștampila și cei 15.000 RON, după aproximativ o săptămână I.M.D. spunându-i că a rezolvat înmatricularea. Beneficiarul, personal, a ridicat numărul de înmatriculare, EEE.
Și în acest caz, inculpatul V.P. a completat ordinul de plată, emis la 10 martie 2008, înscrisul prezenta aplicată ștampila D.&D., fără semnătura reprezentantului firmei și aceeași ștampilă contrafăcută - Banca Română de Dezvoltare - Sucursala T. suma înscrisă, 80.695.67 RON fiind cea legal datorată.
Raportul de expertiză grafică a reținut că scrisul olograf de completare a rubricilor ordinului de plată a fost executat de inculpatul L.C., și el, în aceeași perioadă, beneficiind de înmatricularea, în același mod, a unor vehicule, ocazie în care completase două ordine de plată. Expertiza amintită a relevat faptul expus - suma de 70.695,67 RON nu a fost încasată la bugetul de stat.
Inculpații I.M.D. și V.P. au procedat în modul expus, și cu ocazia înmatriculării al cărui beneficiar a fost P.M.D., acesta plătind 4.500 RON, sumă ce a ajuns la inculpatul V.P.
Taxa specială legală ar fi fost 8.673,05 RON și nu a fost încasată la bugetul de stat.
L.C., prieten cu inculpatul V.P., în ianuarie 2008, l-a solicitat să-l ajute pentru înmatricularea autoutilitarei marca F. achiziționată de firma sa, iar în 18 și 19 martie 2008, în același mod, a obținut, neplătind taxa specială legală, înmatricularea unui autoturism marca F. și a unui autoturism marca S. Inculpatul a recunoscut că a dat inculpatului V.P. sumele de 850 euro și de două ori câte 1.500 euro, acestea le-a plătit după încheierea operațiunilor de înmatriculare, fie la ghișeu, fie la domiciliul coinculpatului, înțelegerea având-o însă anterior.
Expertiza grafică executată asupra ordinului de plată cu nr. AA a stabilit că scrisul olograf aparține inculpatului V.P.
în același mod, cei doi au procedat și pentru înmatricularea autoturismelor ordinele de plată fiind completate însă de inculpatul L.C., la dictarea coinculpatului V.P., expertiza grafică confirmând scrierea.
Totodată, ordinele de plată amintite sunt incomplete, nu cuprind referirea obligatorie la numărul și seria cărții de identitate a vehiculelor, unul din ele, susținut a fi fost emis de Banca T. - Agenția D., aflându-se în permanență asupra lui L.C. și ca atare, nu s-a efectuat viramentul taxei speciale de primă înmatriculare, el recunoscând că personal i-a dat banii, inculpatului V.P.
în maniera descrisă, inculpatul V.P. a procedat și cu prilejul înmatriculării vehiculelor numiților P.G., M.C., B.G., M.E., D.V., aceștia însă, cunoscându-l, au apelat direct, fără intermediari.
în cauză, s-a reținut că P.G. pentru a înmatricula autoutilitara marca V. deși dosarul său nu cuprindea dovada plății taxei speciale, i l-a dat inculpatului V.P., acesta cerându-i 5.000 RON. P.G. a ridicat personal numerele de înmatriculare FFF și a dat inculpatului suma cerută, predarea având loc în fața clădirii serviciului specializat.
S-a probat că dosarul de înmatriculare a fost operat de inculpat, ordinul de plată a fost, de asemenea, completat de el, ștampila aplicată - Băncii Române de Dezvoltare - Sucursala T. fiind contrafăcută.
De asemenea, pentru B.P., nu s-a achitat taxa specială, el nu a semnat sau ștampilat instrumentul de plată, sumă ce trebuia achitată, 10.638,50 RON nefiind virată la bugetul de stat.
Privindu-l pe B.G., pentru înmatricularea unui autoturism marca O., inculpatul V.P. i-a adus la cunoștință că taxa ar fi 3.000 RON, i-a predat dosarul, suma, ulterior el ridicând numărul de înmatriculare BBB.
în dosar, ordinul de plată înscrie suma de 6.075,51 RON, că ar fi fost emis de Banca T. -Agenția B., datat 5 martie 2008, nu poată mențiunile obligatorii, suma nefiind virată la buget.
în aceeași manieră, prin intermedierea lui B.G., M.C. a obținut înmatricularea autoturismului marca V. - nr. de înmatriculare RRR, inculpatul V.P. cerându-i 1.000 euro. Dosarul a fost preluat și operat de către inculpat, ordinul de plată ce purta ștampila Băncii Române de Dezvoltare - Sucursala D. fiind tot de el completat, taxa legală ar fi fost 5.971,91 RON, de asemenea nevirată la buget.
La rândul său, M.E., cunoscut de-al inculpatului V.P., pentru înmatricularea autoturismului marca M. i-a dat 900 euro, astfel el intrând în posesia numărului de înmatriculare CCC. Pentru acest autoturism, precum și pentru un altul, marca R., taxele speciale de primă înmatriculare, 9.295,45 RON și 5.138,41 RON nu au fost virate, pentru a doua mașină în dosarul de înmatriculare nu se regăsește un act doveditor de plată, fișa de înmatriculare a fost completată de inculpat.
La fel s-a procedat și privindu-l pe D.V., o rudă a inculpatului V.P., aceasta în ce privește înmatricularea unui autoturism marca F. pentru operațiune solicitându-i-se 300 RON. Beneficiarul, la dictarea inculpatului, a completat un ordin de plată ce purta ștampila Băncii Române de Dezvoltare -Sucursala C.N., al cărui formular îi fusese dat tot de către inculpat, el, la 21 ianuarie 2008 intrând în posesia numărului de înmatriculare DDD.
Taxa specială, de 614,71 RON nu a fost virată la bugetul de stat.
împotriva sentinței, au declarat apeluri, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și cei trei inculpați.
Parchetul a criticat sentința pentru nelegala stabilire a pedepsei aplicată inculpatului L.C. și pentru netemeinicia pedepselor aplicate tuturor inculpaților.
în apel, inculpatul V.P. a susținut că sentința este nelegală și netemeinică, în sensul că nu s-a stabilit corect situația de fapt, el nefiind vinovat de săvârșirea infracțiunii de luare de mită, încadrarea juridică a faptei este greșită, în cauză fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), dar și în ce privește această faptă se impune achitarea sa, neexistând intenția, el nu a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Referitor la latura civilă a cauzei, inculpatul a cerut respingerea acțiunii civile promovată de stat și de partea civilă G.D.
în subsidiar, inculpatul a solicitat să i se aplice o altă modalitate de executare a pedepsei, în care sens a cerut reținerea de circumstanțe atenuante.
Inculpatul I.M.D. a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, situația de fapt nefiind probată în sensul stabilirii vinovăției lui, încadrarea juridică nu este legală, cel mult i s-ar fi putut reține complicitate la infracțiunea de înșelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., dar nici sub acest aspect nu a fost stabilită latura subiectivă, astfel impunându-se achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Privind pedeapsa, inculpatul a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante.
Inculpatul L.C. a motivat, în apel, că sentința este nelegală sub aspectul greșitei stabiliri a situației de fapt, greșitei încadrări juridice a faptelor, în opinia sa existând numai o singură infracțiune de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care s-ar impune încetarea procesului penal în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i1) C. proc. pen. și achitarea în baza dispozițiilor art. 10 lit. d) pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Și acest inculpat a solicitat reținerea, în favoarea sa, a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 134 A din 17 decembrie 2009 a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, a desființat sentința sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicată inculpatului I.M.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a pedepsei aplicată inculpatului L.C. pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu creare de avantaj patrimonial, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 132din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și a art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpatul I.M.D. a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a dispus contopirea pedepsei cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată sus-numitului inculpat pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.
Inculpatul L.C. a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 132din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a art. 37 lit. a) din același Cod.
Și privindu-l pe acest inculpat s-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani închisoare cu pedepsele de 6 luni închisoare și de 1 an și 3 luni închisoare aplicate în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
în baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată anterior sus-numitului inculpat, cumularea acesteia cu pedeapsa rezultantă din cauză, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin aceeași decizie, s-au respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.
Nemulțumiți și de hotărârea pronunțată în apel, inculpații și Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj au declarat recursuri, cazurile de casare fiind, detaliate în prezenta.
Recursurile nu sunt fondate.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că instanța de fond și instanța de prim control judiciar, au pronunțat hotărâri legale și temeinice.
Astfel, analizând critica Parchetului în ce privește netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților, se reține că procedând la stabilirea lor, au fost avute în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), faptele reținute prezintă pericol social ridicat, acesta fiind mărit atât de atingerea adusă normelor legale enunțate, cât și valorilor sociale ocrotite, inculpații au comis faptele în împrejurări ce conferă continuitate activității lor infracționale, inculpatul V.P. a încălcat sarcinile de serviciu în folosul său și al celorlalți, paguba adusă statului este ridicată, iar în ce privește persoana lor, corect, nu s-au reținut circumstanțe atenuante, acestea nefiind probate.
în aceeași ordine de idei, executarea pedepselor în regim de privare de libertate corespunde și scopului ei, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.
Privind modul de soluționare a cauzei, prin disjungerea pentru o parte a actelor materiale de abuz în serviciu în contra intereselor publice, prejudiciul de 382.227,75 RON a fost just stabilit, iar celelalte sume predate inculpatului V.P. de către persoane fizice s-a localizat în patrimoniul lor, instanțele, sub acest aspect, pronunțând hotărâri legale.
Referitor situației de fapt și stabilirii vinovăției inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost condamnați, probatoriul a demonstrat, fără dubiu, următoarele: inculpatul V.P., agent de poliție cu grad de agent șef, funcționar public cu statut special, angajat al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a vehiculelor Cluj Napoca - Biroul înmatriculări, în perioada ianuarie - martie 2008, repetat, însă în realizarea aceleiași rezoluții infracționale în condițiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a primit 26.764 euro și 28.350 RON pentru a nu-și îndeplini sau a îndeplini acte contrare sarcinilor de serviciu, astfel înmatriculând 16 vehicule cu eludarea obligației de a percepe plata taxei specială de primă înmatriculare, fapta sa constituind infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Același inculpat care, în mod repetat, dar, de asemenea, în condițiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - acceptând dosare incomplete de înmatriculare vehicule, fără a exista dovada legală a plății taxei, astfel obținând pentru sine sau pentru beneficiari, a creat o pagubă de 382.227,75 RON realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 132din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 și art. 2481C. pen.
De asemenea, fapta inculpatului, de a completa, în mod repetat, cu scrisul său ordine de plată nereale, contrafăcând și semnăturile plătitorilor, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
în mod just instanța de apel a motivat corecta încadrare juridică a faptelor și a analizat, și prin prisma apărărilor inculpatului, nereținerea acestora pentru achitare.
Totodată, s-a probat că nici o sumă de bani nu a fost virată la bugetul de stat.
Privindu-l pe inculpatul I.M.D., probatoriul a dovedit, de asemenea, fără dubiu, că a avut știință că înmatriculările și sumele de bani remise coinculpatului V.P. aveau menirea de a-l determina pe acesta din urmă să efectueze acte contrare atribuțiilor lui de serviciu, este exclus să nu fi cunoscut că plata taxei speciale de primă înmatriculare nu se efectua în numerar agentului de poliție, ci era obligatorie depunerea documentului doveditor, sens în care sunt edificatoare convorbirile telefonice interceptate. E de reținut și că era de notorietate că plata taxei speciale se realiza în moneda națională, or, inculpatul a primit și predat coinculpatului bani și în monedă euro.
El, ca reprezentant al unei societăți comerciale ce avea ca obiect de activitate tocmai intermedierea de înmatriculări, cunoștea și care era cuantumul legal al taxei, recunoașterea sa de la dosarul de urmărire penală și dosarul instanței de fond fiind edificatoare.
S-a probat îndestulător, că același inculpat s-a prevalat de influența asupra coinculpatului, încadrarea juridică a faptei fiind cea reținută și nu cea de înșelăciune sau complicitate la înșelăciune.
Inculpatul L.C., în ce privește activitatea sa infracțională materializată, urmare dorinței sale de a-l determina pe coinculpatul V.P. de a-i înmatricula 3 vehicule fără plata taxei speciale, i-a dat 850 euro și de două ori câte 1.500 euro și reprezintă îndeplinirea elementelor constitutive ale faptelor pentru care a fost condamnat, și, prin completarea cu date nereale a unor formulare de ordine de plată pe care le-a remis coinculpatului în vederea justificării nereal însă, a perceperii taxei speciale, i-a dat ajutor material efectiv pentru încălcarea atribuțiilor de serviciu privind procedura înmatriculării vehiculelor, aceasta reprezentând participație penală sub forma complicității la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.
în acest sens, sunt și relatările proprii.
Referitor laturii civile a cauzei, instanța de fond și instanța de control judiciar au reținut că obligația de plată, către bugetul statului, a taxei speciale de primă înmatriculare este legală, inculpatul V.P., funcționar public cu principala sarcină de a respecta aplicarea normelor fiscale în raport cu toți solicitanții, nu avea dreptul să stabilească el un alt cuantum decât cel reglementat.
Totodată, obligația de restituire a sumei de 20.000 euro către partea civilă G.D. își are sorgintea în dispozițiile art. 61alin. (4) din Legea nr. 78/2000, suma i-a fost dată inculpatului V.P. cu titlu de mită, în cauză cel vătămat, l-a denunțat.
în ce privește cazul de recurs prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., în individualizarea pedepselor atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, au fost avute în vedere, în integralitate, dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și ale art. 52 din același Cod, faptele inculpaților prezintă pericol social grav, mărit și de faptul că au fost comise în formă continuată, inculpatul L.C. este recidivist, nu sunt probe care să justifice considerarea de circumstanțe atenuante legale sau personale, iar câtimea pedepselor rezultante este apropiată de minimul special prevăzut de textele incriminatoare.
Pentru considerentele expuse, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile Parchetului și ale inculpaților vor fi respinse ca nefondate.
Potrivit dispozițiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din același Cod, inculpații recurenții au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 939/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 941/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
