ICCJ. Decizia nr. 941/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 941/2010
Dosar nr. 1725/1/2010
Şedinţa publică din 2 iunie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 februarie 2010, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată sub nr. 1725/1/2010 plângerea formulată de petiţionara S.T.F.
În cuprinsul acestei plângeri petiţionara a arătat că s-a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, exprimându-şi indignarea faţă de împrejurarea că este folosită parafa cu denumirea instituţiei în varianta veche, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Casaţie şi Justiţie.
Totodată, petiţionara şi-a manifestat indignarea faţă de împrejurarea că au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 544/2001, prin neprecizarea adresei acestei instituţii.
Examinând actele şi lucrările din dosar, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiţionară este inadmisibilă.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a soluţiei de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit dispoziţiilor art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă, aşadar, că prin dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. legiuitorul a reglementat expres şi limitativ actele procurorului ce pot fi atacate cu plângere în faţa instanţei.
În speţă, Înalta Curte constată că petiţionara S.T.F. invocă aspecte care exced procedurii speciale reglementate prin dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., având în vedere că obiectul plângerii nu vizează o soluţie de netrimitere în judecată dintre cele limitativ prevăzute de acest text de lege, astfel că plângerea cu care instanţa a fost investită apare ca fiind inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Pe de altă parte, se reţine că aceeaşi soluţie se impune şi în condiţiile în care plângerea este examinată din perspectiva dispoziţiilor art. 222 C. proc. pen., la alin. (1) al acestui articol arătându-se că plângerea este încunoştiinţarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune.
În acest sens, se constată că nemulţumirile exprimate de petiţionară în cuprinsul cererii formulate sunt aspecte care nu satisfac cerinţele legale, astfel că şi din această perspectivă se apreciază că plângerea este inadmisibilă.
Toate aceste considerente justifică în cauză aplicarea unei soluţii întemeiate pe dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionara S.T.F.
Obligă petiţionara la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1503/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4142/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
