ICCJ. Decizia nr. 1583/2010. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1583/2010
Dosar nr. 2599/90/2009
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 139 din 9 decembrie 2009 a Tribunalului Vâlcea, inculpatul A.C.F., a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prev.de art. 257 alin. (1) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 4 ani şi 6 luni.
S-a făcut şi aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 257 alin. (2) C. pen.,inculpatul a fost obligat la 300 euro către M.L.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că în luna octombrie 2008 inculpatul A.C.F. l-a cunoscut pe M.L.M. şi că, în cursul unor discuţii, s-a oferit să-l ajute pentru obţinerea unui permis de conducere de la Serviciul pentru eliberarea permiselor auto Vâlcea.
În schimbul ajutorului inculpatul i-a pretins şi a primit de la M.L.M. suma de 300 euro.
Prin Decizia penală nr. 32/ A din 2 martie 2010, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, a înlăturat dispoziţia privind obligarea inculpatului la suma de 300 euro către M.L.M.
În baza art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) C. pen., suma de 300 euro a fost confiscată de la inculpat.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva deciziei au declarat recursuri inculpatul şi partea civilă M.L.M.
Înalta Curte observă că recurenţii nu au motivat recursurile în termenul prev. de art. 38510 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.
Aşa fiind, Curtea va lua în considerare cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
În acest sens, va avea în vedere şi concluziile orale din şedinţa publică din 23 aprilie 2010, în care s-au dezbătut recursurile.
Recursurile declarate de părţi sunt nefondate.
Instanţa fondului şi instanţa de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt în acord cu probele administrate în cauză.
Pedeapsa a fost just individualizată, iar aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la confiscarea sumei de 300 euro este corectă.
În concluziile orale, inculpatul A.C.F. a contestat starea de fapt reţinută de instanţă, susţinând că nu a comis fapta pentru care a fost condamnat.
Apărarea lui este neîntemeiată având în vedere probele administrate în cauză.
În acest sens, sunt declaraţiile martorilor P.A., P.I. şi S.M., din care rezultă că inculpatul a primit de la M.L.M. suma de 300 euro pentru a influenţa funcţionari din Serviciul Permise Auto Vâlcea să-i elibereze celui din urmă permis de conducere.
Declaraţiile acestor martori au fost citate în Decizia atacată, din conţinutul acestora rezultând că inculpatul a comis fapta, astfel cum a fost descrisă.
Referitor la recursul lui M.L.M. şi acesta este nefondat.
Potrivit art. 257 alin. (2) C. pen., „dispoziţiile art. 256 alin. (2) se aplică în mod corespunzător". Or, potrivit dispoziţiilor art. 256 alin. (2) din C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Instanţa apelului a făcut o aplicare întocmai a dispoziţiilor sus-menţionate, prin urmare, Decizia este temeinică şi legală.
Înalta Curte, examinând cauza potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) din C. proc. pen., constată că în cauză nu există niciun alt motiv de casare favorabil părţilor.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile, şi îi va obliga pe recurenţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul A.F.C. şi de partea civilă M.L.M. împotriva Deciziei penale nr. 32/ A din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3709/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3711/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
