ICCJ. Decizia nr. 3709/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3709/2010
Dosar nr. 12/54/2010
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Rezoluţia nr. 846/P/2009 din 6 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul N.A.S. din cadrul Baroului Giurgiu sub aspectul săvârşirii infracţiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă prev. de art. 261 alin. (1) şi (2) C. pen.
În considerentele acestei rezoluţii s-a reţinut, în esenţă, că petiţionara SC P.R.D. SRL, prin reprezentant legal A.C., a formulat plângere penală împotriva numiţilor P.V., M.I., D.F. şi M.M., solicitând efectuarea de cercetări faţă de aceştia sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1) - (3) şi (5) C. pen., art. 248, art. 289 şi art. 291 C. pen. şi împotriva avocatului N.A.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 261 alin. (1) şi (2) C. pen., constând în aceea că ar fi încercat să-l determine pe expertul B.V.A. să întocmească o expertiză tehnico-judiciară favorabilă clientei sale.
Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi sub nr. 128/P/2009, iar prin ordonanţa cu acelaşi număr din 12 octombrie 2009 a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale dispusă împotriva numiţilor P.V., M.I., D.F. şi M.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1) - (3) şi (5) C. pen., art. 248, art. 289 şi art. 291 C. pen. şi s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe dl. avocat N.A.S. în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Ca urmare a declinării, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a format Dosarul nr. 846/P/2009.
În urma actelor premergătoare efectuate în cauză, s-a reţinut că între SC P.R.D. SRL şi SC H. SA Bucureşti - Sucursala Porţile de Fier Drobeta-Turnu Severin se afla în curs de derulare un proces civil cu privire la o dragă, iar în cursul litigiului se dispusese efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, fiind desemnat pentru efectuarea acesteia expertul B.V.A.
Totodată, s-a reţinut că susţinerile petiţionarei în sensul că dl. avocat N.A.S., apărător ales al SC H. SA Bucureşti, ar fi încercat să-l determine pe expertul B.V.A. să întocmească o expertiză tehnico-judiciară favorabilă clientului său erau nereale, din declaraţia expertului B.V.A. rezultând că nici avocatul şi nici vreo altă persoană nu încercaseră în vreun mod să-l determine să fie părtinitor la efectuarea expertizei, situaţie faţă de care s-a apreciat că fapta sesizată nu există.
Pentru considerentele anterior prezentate, în temeiul art. 228 rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul N.A.S. din cadrul Baroului Giurgiu sub aspectul săvârşirii infracţiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă prev. de art. 261 alin. (1) şi (2) C. pen.
Plângerea formulată de petiţionară împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Rezoluţia nr. 1991/11/2/2009 din 4 decembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Ulterior, petiţionara a contestat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale la instanţă, conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen.
În motivarea plângerii, petiţionara a menţionat că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este netemeinică şi nelegală neîntrunind toate elementele de formă şi conţinut impuse de lege, fiind în totalitate nemotivată.
Petiţionara a mai criticat soluţia procurorului sub aspectul insuficienţei probatoriului administrat, respectiv neaudierea petiţionarei şi a intimatului.
Totodată, a criticat faptul că la soluţionarea cauzei nu a fost avută în vedere expertiza tehnică judiciară care a concluzionat că utilajul în litigiu nu era în stare de funcţionare la data preluării şi că proprietara acestuia este Sucursala Porţile de Fier a SC H. SA, precum şi Sentinţa penală din 09 octombrie 2009 dată în Dosarul nr. 2334/225/2009 al Tribunalului Mehedinţi prin care s-a admis recursul petiţionarei, s-a casat Sentinţa penală nr. 1161/2009 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, iar pe fond a fost admisă plângerea formulată de petiţionară împotriva Rezoluţiilor nr. 1627/P/2008 din 05 ianuarie 2009 şi nr. 249/11/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin şi s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de numiţii P.V., D.F., M.I. şi M.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi a art. 290 C. pen.
În concluzie, s-a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimat pentru infracţiunea reclamată.
Cauza a făcut obiectul Dosarului nr. 12/54/2010 al Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, fiind soluţionată prin Sentinţa penală nr. 84 din 20 aprilie 2010 prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara SC P.R.D. SRL împotriva Rezoluţiei nr. 846/P/2009 din 6 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că avocatul N.A.S. nu a încercat în vreun mod să-l determine pe expertul B.V.A. să fie părtinitor la efectuarea expertizei, situaţie în care fapta sesizată nu există.
Totodată, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată critica petiţionarei privind insuficienţa probatoriului administrat cu motivarea că organul de urmărire penală este singurul în măsură să aprecieze ce probe se impun administrate, mai ales în condiţiile în care expertul a declarat că nu a fost în niciun fel influenţat de intimat la efectuarea expertizei.
De asemenea, s-a apreciat că aspectele menţionate în plângere în sensul că prin Sentinţa penală din 09 octombrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 2334/225/2009 al Tribunalului Mehedinţi s-a admis recursul petiţionarei, s-a casat Sentinţa penală nr. 1161/2009 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, a fost admisă plângerea formulată de petiţionară împotriva Rezoluţiilor nr. 1627/P/2008 din 05 ianuarie 2009 şi nr. 249/11/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin şi s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de numiţii P.V., D.F., M.I. şi M.M. (reprezentanţii SC H. SA Sucursala Porţile de Fier Drobeta-Turnu Severin) pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 290 C. pen., nu poate constitui, în prezenta cauză, o dovadă că intimatul avocat ar fi săvârşit infracţiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă cu privire la expertul B.V.A., fiind vorba de fapte diferite, sesizate cu privire la alte persoane.
Pentru considerentele anterior prezentate, în temeiul disp. art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara SC P.R.D. SRL împotriva Rezoluţiei nr. 846/P/2009 din 6 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs petiţionara SC P.R.D. SRL.
În cuprinsul motivelor de recurs şi a concluziilor scrise din dosarul de recurs, recurenta petiţionară a reiterat criticile invocate în plângerile formulate, invocând, în esenţă, nemotivarea soluţiilor procurorului şi insuficienţa probatoriului administrat în cauză.
Analizând recursul declarat de petiţionara SC P.R.D. SRL prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat şi urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu la data de 21 martie 2007, petiţionara SC P.R.D. SRL, prin reprezentant legal, a solicitat efectuarea de cercetări faţă de dl. avocat N.A.S., reprezentantul convenţional al Sucursalei Porţile de Fier a SC H. SA sub aspectul săvârşirii infracţiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă, constând în presiunile şi în promisiunea oferirii sumei de 200 milioane lei expertului tehnic B.V.A. în vederea întocmirii de către acesta a unui raport de expertiză favorabil SC H. SA.
În cuprinsul plângerii se menţiona că activitatea de încercare de a determina mărturia mincinoasă a fost desfăşurată şi de un alt avocat „cu influenţe în zona Biroului de Poliţie Transporturi Navale Giurgiu, numit P.";.
Plângerea a fost ataşată la Dosarul nr. 384/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, în care, la plângerea aceleiaşi petiţionare, se efectuau cercetări faţă de numiţii P.V., D.F., M.I. şi M.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi a art. 290 C. pen.
Prin Ordonanţa nr. 384/P/2007 din 21 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu s-a dispus declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, în temeiul disp. art. 42 alin. (1), raportat la art. 45 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. şi art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Ulterior, prin Ordonanţa nr. 5178/P/2008 din 13 februarie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, invocând existenţa unei pagube mai mari decât echivalentul în RON a 1.000.000 euro, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, care, la rândul său, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.
La această ultimă unitate de parchet s-a format Dosarul nr. 128/P/2009 care a fost soluţionat prin Ordonanţa din 12 octombrie 2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii P.V., M.I., D.F. şi M.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1) - (3) şi (5) C. pen., art. 248, art. 289 şi art. 291 C. pen. şi s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe dl. avocat N.A.S. în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Ca urmare a declinării, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a format Dosarul nr. 846/P/2009.
În cadrul cercetărilor efectuate în cauză, la data de 5 noiembrie 2009, procurorul de caz a procedat la audierea expertului B.V.A.
În declaraţia dată, expertul a precizat în mod expres că nici avocatul N.A.S. şi nici vreo altă persoană nu a încercat să îl determine în vreun mod să întocmească un raport de expertiză favorabil vreuneia dintre părţile litigante.
În lipsa oricărei alte probe din care să rezulte indicii că dl. avocat N.A.S. ar fi exercitat asupra expertului B.V.A. acţiuni de constrângere sau corupere pentru a efectua părtinitor expertiza dispusă în cauză, Înalta Curte constată că, în mod corect, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a apreciat că fapta nu există în materialitatea ei.
Relevant în acest sens este faptul că reprezentantul legal al petiţionarei menţionează în plângerea penală formulată că presupusele activităţi de constrângere şi corupere exercitate de intimat asupra expertului i-ar fi fost aduse la cunoştinţă chiar de către acesta din urmă. Or, în condiţiile în care expertul declară, în mod expres, în faţa procurorului de caz, că nicio persoană nu a exercitat asupra sa presiuni pentru a întocmi un raport de expertiză neconformă adevărului, susţinerile petiţionarei, în lipsa unei baze factuale, se dovedesc a fi simple presupuneri.
Toate aceste elemente au fost corect reţinute şi evaluate de procurorul de caz care, prin rezoluţia ce face obiectul examinării de faţă, a decis neurmărirea penală a intimatului.
În ceea ce priveşte insuficienţa probatoriului administrat, se reţine că activitatea de urmărire penală este prevăzută în competenţa procurorului, fiind în atributul acestuia desfăşurarea activităţilor menite să conducă la stabilirea faptelor ce constituie infracţiune şi a celor responsabili de comiterea lor.
Întreaga activitate desfăşurată de procurorul de caz este supusă cenzurii procurorului ierarhic superior, la cererea persoanei interesate, prin intermediul plângerii prevăzute de art. 275 C. proc. pen.
În cazurile în care are loc sesizarea instanţei, activitatea de urmărire penală este verificată de acest organ judiciar, iar soluţiile pronunţate sunt la rândul lor supuse căilor legale de atac.
Până la sesizarea instanţei, procurorul este cel care apreciază asupra suficienţei probatoriului administrat în cursul urmăririi penale şi dispune soluţia pe care o găseşte oportună.
În speţă, în mod justificat, parchetul a efectuat verificări preliminare în raport de ansamblul faptic prezentat de petiţionară.
Neaudierea petiţionarei şi a făptuitorului, în condiţiile în care societatea îşi exprimase clar poziţia prin plângerea formulată, iar celelalte acte îndeplinite nu constituiau indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii reclamate, nu constituie o încălcarea a principiului egalităţii armelor şi a dreptului la un proces echitabil consacrat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului sau un motiv de nelegalitate a rezoluţiei supuse examinării, procurorul de caz având posibilitatea să administreze actele premergătoare pe care le consideră necesare în vederea soluţionării cauzei.
Nici principiul dreptului la apărare nu a fost încălcat, întrucât, pe de o parte, potrivit art. 222 C. proc. pen., petiţionara era obligată să menţioneze în plângerea formulată toate mijloacele de probă pe care înţelegea să le administreze, iar, pe de altă parte, în măsura în care aprecia că anumite înscrisuri pot contribui la aflarea adevărului în cauză, avea îndatorirea să le depună la dosar.
Neprocedând în acest fel, petiţionara şi-a asumat riscul ca procurorul să soluţioneze plângerea numai pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, lipsa sa de diligenţă neputând fi imputată organelor de urmărire penală.
În acest sens, se constată că raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de dl. expert G.R.S. în Dosarul penal nr. 177043/2006 al Secţiei Regionale de Poliţie Transporturi Bucureşti - Biroul de Poliţie Transporturi Navale Giurgiu, în care petiţionara a fost cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere, depus la prima instanţă la data de 17 martie 2010, nu aduce elemente probatorii noi care să dovedească susţinerile recurentei petiţionare cu privire la presiunile exercitate de intimat asupra expertului tehnic B.V.A. pentru a realiza o expertiză favorabilă în litigiul civil derulat între petiţionară şi SC H. SA.
Neîntemeiată este şi critica formulată de recurenta petiţionară cu privire la „conţinutul"; dosarului de urmărire penală.
Cuprinderea în dosarul de urmărire penală a unor înscrisuri în copie şi a altora în original este urmarea numeroaselor disjungeri efectuate în cauză, organele de urmărire penală apreciind ca fiind necesară ataşarea la dosarul cauzei a plângerilor şi a soluţiilor procurorului date în alte cauze vizând aceleaşi părţi litigante.
În raport de cele expuse, se constată că în mod legal şi temeinic, cu o motivare adecvată, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara SC P.R.D. SRL împotriva Rezoluţiei nr. 846/P/2009 din 6 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În consecinţă, criticile recurentei petiţionare dovedindu-se a fi neîntemeiate şi cum nu se constată existenţa unor motive susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară SC P.R.D. SRL.
Potrivit art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
În temeiul art. 193 alin. ultim C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimatul N.A.S., de obligare a recurentei petiţionare la plata cheltuielilor judiciare constând în contravaloarea combustibilului aferent prezentării sale în faţa instanţei, ca urmare a constatării faptului că bonul fiscal depus la dosarul cauzei nu face dovada cheltuielilor de deplasare ale intimatului la sediul instanţei având în vedere, pe de o parte, data emiterii sale, 19 octombrie 2010 şi locul emiterii, respectiv Bucureşti, în condiţiile declarării de către intimat a domiciliului în Giurgiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară SC P.R.D. SRL împotriva Sentinţei penale nr. 84 din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Respinge cererea formulată de intimatul N.A.S., de obligare a recurentei petiţionare la plata cheltuielilor judiciare.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 1571/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 1583/2010. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
