ICCJ. Decizia nr. 1547/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1547/2010
Dosar nr. 1602/36/2009
Şedinţa publică din 21 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2 din 12 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanţa a luat act de retragerea de către petenta B.M. a plângerii formulate împotriva ordonanţei adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş nr. 173/1/2/2009 din 9 iunie 2009 dată în Dosarul nr. 20/P/2008 al aceluiaşi parchet.
Totodată, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., instanţa a respins ca nefondată plângerea formulată de B.C.L. împotriva aceleiaşi ordonanţe, dispunând obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat intervenţia prescripţiei răspunderii penale ca şi cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de G.V. pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, iar în ceea ce priveşte activitatea de lichidator a făptuitorului, s-a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu, gestiune frauduloasă, delapidare şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, fiind incidente, astfel, dispoziţiile art. 10 lit. d) şi g) C. proc. pen.
În consecinţă, instanţa a apreciat ca nefondată plângerea petiţionarului B.C.L. şi a respins-o ca atare. Cât priveşte plângerea petiţionarei B.M., instanţa de fond a luat act că aceasta a declarat că şi-o retrage.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs persoana vătămată B.C.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Persoana vătămată a susţinut că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută întrucât există o contradicţie între data pe care o poartă sentinţa - 3 decembrie 2009 – şi data pronunţării în şedinţă publică - 12 ianuarie 2010, ceea ce presupune fie că, în realitate, cauza s-a judecat pe 3 decembrie 2009, pronunţarea ei fiind amânată pentru 12 ianuarie 2010 şi atunci nu există încheiere de şedinţă în acest sens, fie cauza a fost amânată pentru termenul din 12 ianuarie 2010, dar atunci nu există hotărâre judecătorească cu această dată.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, pe fond, admiterea plângerii întrucât în cauză s-a făcut dovada existenţei elementelor de fapt care circumscriu activitatea infracţională a intimatului.
Examinând recursul prin prima dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
La data de 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanţa a admis cererea de amânare a cauzei formulată de petentul B.C.L. şi a acordat termen la 12 ianuarie 2010, ora 9 (f. 10 dosar fond).
La termenul din 12 ianuarie 2010, cauza s-a judecat, pronunţarea soluţiei făcându-se în şedinţă publică (f. 16).
Minuta hotărârii poartă data de 12 ianuarie 2010 (f. 14), astfel că menţiunea „3 decembrie 2009" făcută în practicaua sentinţei constituie, în mod evident, o eroare materială . În consecinţă, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond nu este lovită de nulitate absolută şi va respinge critica formulată ca nefondată.
Înalta Curte constată însă că hotărârea primei instanţe nu a rezolvat fondul cauzei:
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., instanţa este investită şi trebuie să soluţioneze plângerea îndreptată împotriva numai a unor anume categorii de rezoluţii sau ordonanţe de netrimitere în judecată dispuse de procuror; sfera actelor procurorului care poate fi verificată de judecător este expres şi limitativ prevăzută de textul de lege arătat, şi anume: rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ordonanţa ori, după caz, rezoluţia de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Prin urmare, stabilindu-şi obiectul pricinii şi calificând natura acesteia, instanţa nu putea, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., decât să admită ori să respingă plângerea petentului B.C.L. împotriva ordonanţei nr. 20/P/2008 din 7 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a), d), g) C. proc. pen., faţă de avocatul G.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 144 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 214 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 145 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 271 alin. (1) C. pen., art. 246 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 263 alin. (1) C. pen.
Pronunţând o soluţie de respingere a plângerii petentului împotriva ordonanţei adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş nr. 173/II/2/2009 din 9 iunie 2009, instanţa a dispus o soluţie neprevăzută de legea penală, ceea ce echivalează cu o nerezolvare a cauzei.
Referirile din expozitivul sentinţei cu privire la soluţia de netrimitere în judecată nu echivalează cu examinarea ordonanţei procurorului, întrucât ele nu au răspuns criticilor formulate de petent.
Instanţa de fond nu a prezentat situaţia de fapt reţinută în ordonanţa procurorului, nu a analizat soluţia dată de acesta,rezumând în mod lapidar şi insuficient considerentele pentru care a ajuns la hotărârea dispusă astfel că instanţa de control judiciar nu are la dispoziţie datele necesare pentru a putea verifica sentinţa atacată asupra legalităţii şi temeiniciei sale.
Pentru aceste motive, constatând că în cauză sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul petiţionarului B.C.L., va casa sentinţa atacată numai cu privire la dispoziţia de respingere a plângerii formulate de acesta şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa.
Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionarul B.C.L. împotriva sentinţei penale nr. 2/P din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa penală atacată numai cu privire la dispoziţia de respingere a plângerii formulate de petiţionarul B.C.L.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Constanţa.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3688/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1566/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
