ICCJ. Decizia nr. 1607/2010. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1607/2010
Dosar nr. 25/59/2009
Şedinţa publică din 26 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 309/PI din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara a condamnat pe inculpatul T.P. (fiul lui I. şi V., născut în R., judeţul Olt) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2000.
În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, conform art. 82 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar potrivit art. 25 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut următoarele.
La data de 28 mai 2008, în jurul orelor 1800, martorul B.G., care se deplasa pe DN, pe ruta Braşov - Reşiţa, judeţul Caraş-Severin cu autoturismul proprietatea sa, a sesizat serviciul de urgenţă 112 - I.P.J Caraş-Severin, că în faţa sa circulă un autoturism marca S., ce se deplasa atât pe banda sa de mers, cât şi din sens invers, tăind curbele şi punând astfel în pericol siguranţa circulaţiei.
Martorul a comunicat şi faptul că, având în vedere modul în care autoturismul marca S. circula, conducătorul acestuia părea a fi sub influenţa alcoolului.
Ca urmare, un echipaj al poliţiei rutiere, format din subofiţerii M.C. şi R.A. s-au deplasat cu autoturismul de serviciu la locul indicat şi au oprit regulamentar autoturismul S., condus de inculpatul T.P.; alături de conducătorul auto se găsea şi martorul T.C.
Cei doi agenţi de poliţie au sesizat faptul că T.P. se află sub influenţa alcoolului, au raportat situaţia subofiţerului B.D. care, împreună cu agentul C.A. s-a deplasat la faţa locului.
Întrucât inculpatul T.P. avea calitatea de ofiţer de poliţie cu grad de inspector principal la I.P.J. Caraş-Severin, a fost informat comisarul D.D.I., şeful Poliţiei rutiere Caraş-Severin, care s-a deplasat la faţa locului.
Potrivit declaraţiilor celor cinci martori, inculpatul avea o ţinută dezordonată, se exprima greoi, emana miros de alcool, aspecte confirmate şi de martorul T.C. care se afla în autoturismul condus de inculpat.
Având în vedere această situaţie, inculpatul a fost invitat să meargă la sediul poliţiei rutiere, unde martorul D.D.I. i-a solicitat să se supună testului cu aparatul etilotest, iar în funcţie de rezultat, să meargă în vederea recoltării sângelui la Spitalul judeţean Reşiţa.
Despre toate acestea a fost informat şi şeful Poliţiei Caraş-Severin, care a solicitat să se procedeze conform legii.
Inculpatul a fost invitat în mod repetat, în prezenţa tuturor acestor martori, să accepte efectuarea testului sau să accepte recoltarea sângelui, dar a refuzat acest lucru, cât şi să dea o declaraţie cu privire la cele întâmplate, plecând din sediul poliţiei, fără nicio explicaţie.
Refuzul categoric al inculpatului T.P. a fost consemnat într-un proces-verbal încheiat de poliţişti, semnat de aceştia şi de doi martori asistenţi C.M. şi Z.O.
Inculpatul a recunoscut faptul că a consumat o doză de bere, negând însă că a refuzat testarea cu aparatul etilotest, nu şi recoltarea probelor biologice, susţinere combătută de toate probele administrate în cauză.
Curtea de apel a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, dispunând condamnarea acestuia la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
S-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul pe care îl prezintă pentru circulaţia rutieră, cât şi calitatea inculpatului de ofiţer de poliţie, fără antecedente penale, dar cu multiple sancţiuni disciplinare pentru abateri de la Statutul poliţistului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs inculpatul T.P., solicitând în principal, achitarea sa întrucât nu se face vinovat de săvârşirea faptei, iar în subsidiar, achitarea în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi aplicarea unei sancţiuni administrative conform art. 181 C. pen.
Recursul este nefondat.
Probele administrate în cauză sunt concludente în a aprecia că inculpatul a săvârşit infracţiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice.
Inculpatul a recunoscut că a consumat o bere şi că a refuzat testarea cu etilotestul, pentru că putea da un rezultat pozitiv, fiind însă de acord cu recoltarea probelor de sânge, considerând că, în raport de greutatea sa de 130 kg şi consumul numai a unei doze de bere, nu putea să apară alcoolemie în sânge.
Susţine că, în loc să se dea curs acestei cereri, a fost condus la sediul poliţiei, unde a avut discuţii contradictorii cu agenţii de poliţie rutieră şi cu martorul D.D.I., învinovăţindu-i pe aceştia de faptul că în unele situaţii au condus şi ei sub influenţa alcoolului, iar pentru că aceştia aşteptau indicaţiile şefului I.P.J. Caraş-Severin, a considerat ilegal comportamentul, părăsind sediul poliţiei.
Din declaraţia martorului D.D.I., rezultă că a luat hotărârea de a-l conduce pe inculpat la sediul poliţiei pentru a evita situaţia jenantă în care acesta se afla, având în vedere calitatea sa de ofiţer.
Acelaşi martor susţine că la poliţie i-a cerut repetat inculpatului să se supună testului, dar acesta a refuzat, în prezenţa martorilor, aspect consemnat în procesul-verbal întocmit.
Faptul că inculpatul a refuzat să se supună testului este confirmat atât de agenţii de poliţie B.D., R.A., C.A.I., cât şi de martorii asistenţi Z.O. şi C.M. şi infirmă categoric susţinerea acestuia.
Împrejurarea că, în momentul întocmirii procesului-verbal, inculpatul nu a fost prezent aşa cum susţine, este urmarea faptului că acesta a părăsit sediul poliţiei, în condiţiile arătate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod temeinic şi legal s-a reţinut vinovăţia inculpatului T.P., cu consecinţa condamnării acestuia la 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Nefondat este şi motivul vizând achitarea sa, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Inculpatul, de profesie ofiţer de poliţie şi despre care se presupune că este apărător al legii şi urmăreşte respectarea acesteia, a încălcat-o în mod flagrant, conturând de altfel, conduita negativă ce i-a atras 19 sancţiuni disciplinare.
În raport şi de pericolul social al faptei săvârşite, nu se poate aprecia lipsa tocmai a pericolului social, astfel că pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Timişoara corespunde criteriilor prevăzute de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu, să determine casarea sentinţei, recursul inculpatului T.P. va fi respins ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva Sentinţei penale nr. 309/PI din 18 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 26 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1517/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1558/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
