ICCJ. Decizia nr. 1601/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1601/2010
Dosar nr. 4226/3/2008
Şedinţa publică din 26 aprilie 2010
Prin Sentinţa penală nr. 399 din 10 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul L.D. (fiul lui J. şi E., născut în comuna L.V.) la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 C. pen.
S-au interzis dispoziţiile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 861 - 862 C. pen. a suspendat executarea pedepsei aplicate, sub supraveghere, pe o durata de 8 ani termen de încercare.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
1. să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune desemnat cu supravegherea;
2. să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
3. să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
4. să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 863 alin. (3) lit. a) C. pen. a fost obligat inculpatul să urmeze un program de consiliere individuală focalizat pe dezvoltarea abilităţilor de rezolvare a problemelor, de luare a deciziilor şi de îmbunătăţire a capacităţii de gândire alternativă.
În baza art. 863 alin. (4) C. pen. încredinţează supravegherea inculpatului L.D., Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
A atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării obligaţiilor impuse, conform art. 863 alin. 4, teza finală, C. pen. şi art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata suspendării sub supravegherea executării pedepsei.
A admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de către partea civilă I.A.
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă I.A., domiciliat în Bucureşti, str. S., sector 5, a sumei de 7.500 RON reprezentând daune morale.
A admis cererea de despăgubiri civile formulată de către partea civilă S.U.U. Bucureşti.
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S.U. Bucureşti a sumei de 7.950,48 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială, în folosul statului, a cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea faptei.
A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 200 RON cheltuieli în cont x; C. fisc. y, la Trezoreria sector 4 Bucureşti, beneficiar Tribunalul Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 26 mai 2007, partea vătămată I.A., fiind sub influenţa alcoolului, a pătruns în locuinţa familiei L., iar în momentul în care i s-a cerut să părăsească locuinţa, a adresat injurii inculpatului L.D., refuzând să dea curs cererii.
Pentru a-l evacua din locuinţă, inculpatul s-a deplasat la locuinţa martorilor M.M. şi M.A., solicitându-le ajutorul.
Martorul s-a deplasat la locuinţa inculpatului, dar partea vătămată nu mai era prezentă.
La puţin timp însă, I.A. s-a reîntors, continuând atitudinea violentă verbală la adresa inculpatului L.D. şi a soţiei acestuia, L.A., situaţie în care inculpatul a luat un cuţit din bucătărie şi l-a lovit în zona paraombilicală stânga, producându-i leziuni de epiploon ce au necesitat 30 - 40 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie - certificat medico-legal emis de I.M.L. Bucureşti.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, susţinând că între partea vătămată şi soţia sa a fost o relaţie extraconjugală, pe care a cunoscut-o şi care a încetat, dar partea vătămată a continuat să vină în locuinţă şi să îi insulte.
Apelul declarat de inculpat, prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 - 174 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., precum şi reducerea pedepsei.
Curtea de apel a respins apelul prin Decizia penală nr. 2/A din 8 ianuarie 2010, cu motivarea că din modul în care a acţionat inculpatul, rezultă intenţia de a ucide şi nu de a vătăma, iar pedeapsa a fost corespunzător individualizată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul că a invocat ca motiv de casare dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., criticându-se decizia sub aspectul greşitei încadrări juridice, cât şi a cuantumului pedepsei.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Examinând probele administrate, se constată că încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat este corectă, din modul în care a acţionat inculpatul - lovind victima în mod repetat cu cuţitul într-o zonă vitală, cauzându-i o plagă înjunghiată penetrantă abdominală care i-a pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele infracţiunii de tentativă la omor şi nu vătămare corporală gravă, aşa cum se susţine.
Nefondată este şi critica vizând individualizarea pedepsei, solicitându-se a se acorda o mai mare eficienţă aplicării art. 73 lit. b) şi 74 - 76 C. pen., menţinându-se modalitatea de executare.
Ambele instanţe au evaluat corect gradul de pericol social al faptei săvârşite, iar pedeapsa de 3 ani închisoare este la limita prevăzută de art. 76 alin. (2) C. pen., astfel că, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.D. împotriva Deciziei penale nr. 2/A din 8 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 26 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3221/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1517/2010. Penal → |
|---|
