ICCJ. Decizia nr. 1493/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1493/2010
Dosar nr. 897/1/2010
Şedinţa publică din 19 aprilie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 24/P2009 din 5 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorii P.C.D. şi O.D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Actele premergătoare s-au efectuat în cauză ca urmare a plângerii penale formulate de petiţionarul C.I., nemulţumit fiind de modul în care au fost soluţionate Dosarele nr. 1287/P/2007 şi 1225/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani.
Prin Rezoluţia nr. 211/II/2/2009 din 2 iunie 2009, conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionar împotriva soluţiei procurorului, constatând că nu se impune infirmarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Conform dispoziţiilor cuprinse în art. 2781 C. proc. pen. petiţionarul C.I. s-a adresat cu o plângere Curţii de Apel Suceava, solicitând desfiinţarea Rezoluţiei nr. 24/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi trimiterea dosarului la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Prin Sentinţa penală nr. 105 din 23 octombrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 920/39/2009, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionar, menţinând rezoluţia atacată.
Recursul declarat împotriva hotărârii primei instanţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 126 din 18 ianuarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 920/39/2009.
Împotriva acestei din urmă decizii petiţionarul C.I. a formulat contestaţie în anulare fără însă a o motiva.
Înalta Curte, verificând în temeiul art. 391 C. proc. pen. admisibilitatea în principiu, a contestaţiei în anulare, constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 129 din Constituţia României părţile interesate pot exercita căile de atac în condiţiile legii procesual penale.
Corespunzător acestor dispoziţii, legea procesual penală stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac, titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau de retractare.
Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport de îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesual penală.
Din economia textului cuprins în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., rezultă că cererea de contestaţie în anulare este admisibilă în termenul prevăzut de lege, dacă motivele pe care se întemeiază contestaţia sunt dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus sau se invocă dovezi care sunt la dosar.
Cum în cererea de contestaţie în anulare contestatorul C.I. nu a precizat motivele pe care îşi întemeiază calea extraordinară de atac, Înalta Curte se află în imposibilitatea de a verifica dacă aceasta se încadrează sau nu în cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen.
În atare condiţii, Înalta Curte, în temeiul art. 391 C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestator.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul C.I. va fi obligat la plata cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 126 din 18 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 920/39/2009.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1992/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3012/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
