ICCJ. Decizia nr. 1744/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1744/2010

Dosar nr.3809/89/2007

Şedinţa publică din 3 mai 2010

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 590 din 04 decembrie 2008, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul H.S. fiul lui fiul lui H.I. şi I. (fostă H.) O., la următoarele pedepse:

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001;

- 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) Legea nr. 678/2009 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003;

- 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de corupţie sexuală prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) şi 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe care inculpatul o va executa.

Pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului H.S. şi s-a dedus, conform art. 88 alin. (1) C. pen., din pedeapsa stabilită, durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 noiembrie 2007 la zi.

În baza art. 19 din Legea nr. 672/2001 cu referire la art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat un apartament situat în Bârlad, judeţul Vaslui şi în baza art. 118 lit. b) C. pen. un hard disk portabil marca W.D., laptop marca G.H., laptop H.C., unitate centrală1 de calculator F., laptop marca A. şi un telefon marca S.E. - bunuri aflate la camera de corpuri delicte a instanţei şi înregistrate în registrul de corpuri delicte la poziţia nr. 68/2007.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a restituit inculpatului H.S. 6 DVD, un CD, un plic care conţine mai multe documente şi o casetă video - bunuri aflate la camera de corpuri delicte a instanţei şi înregistrate în registrul de corpuri delicte la poziţia nr. 68/2007. Restituie inculpatului un autoturism marca O.A.C. autoturism cu privire la care s-a ridicat sechestrul asigurător prin încheierea din 13 martie 2008 şi un apartament situat în mun. Bârlad, jud. Vaslui cu privire la care s-a instituit sechestrul asigurător prin Ordonanţa nr. 2/D/P/2006 din 2 aprilie 2007, sechestru pe care instanţa l-a ridicat prin prezenta hotărâre.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de martora victimă H.A.F. şi obligat inculpatul H.S. să-i achite acesteia suma de 2000 lei cu titlu de daune morale.

Au fost respinse restul pretenţiilor formulate de H.A.F. ca neîntemeiate, respectiv obligarea inculpatului la plata de daune morale până la concurenţa sumei de 3500 lei.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de martora-victimă D.A.A. şi obligat inculpatul H.S. să-i achite acesteia suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale. Au fost respinse restul pretenţiilor civile până la concurenţa sumei de 100.000 lei ca neîntemeiate.

S-a luat act că celelalte martore victime nu s-au constituit părţi civile în cauză.

A fost obligat inculpatul H.S. la plata sumei de 6.200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul H.S. are vârsta de 47 ani şi are domiciliul în municipiul Bârlad, judeţul Vaslui. Are studii superioare şi este administrator unic al SC L. SA Bârlad. Nu este căsătorit şi are un copil minor dintr-o relaţie de concubinaj.

La 5 septembrie 2005 organele de urmărire penală au fost sesizate de către numitul C.M. cu faptul că minora B.E., în vârstă de 15 ani, aflată sub tutela sa, a dispărut de la domiciliu în luna iunie 2005 iar în luna august a aceluiaşi an, când a revenit, a relatat că în perioada cât a lipsit a fost exploatată sexual într-un apartament din municipiul Bucureşti de către persoane necunoscute. Prin cercetările efectuate s-a stabilit că minora B.E. a fost exploatată sexual în Bucureşti de către numiţii D.V.G. şi S.E.D. care conduceau o reţea de traficanţi. S-a mai stabilit că recrutarea minorei s-a făcut în timp ce aceasta se afla în apartamentul lui H.S. de către o persoană din anturajul acestuia rămasă neidentificată.

Din cercetări a rezultat că inculpatul H.S. obişnuia să recruteze personal sau prin intermediul altor persoane, tinere cu o situaţie materială precară care nu aveau loc de muncă şi aveau nevoie de bani pentru a-şi asigura traiul zilnic, pe care le-a transportat în Franţa, de unde au fost preluate de alte persoane care le-au exploatat sexual.

De asemenea, s-a mai stabilit că în perioada 2003-2007 inculpatul H.S. a atras în anturajul său un număr însemnat de minore cu vârste cuprinse între 14-17 ani provenind din mediul rural sau urban, de obicei eleve la diferite şcoli din municipiul Bârlad, în scopul de a avea raporturi sexuale cu acesta sau pentru a le exploata sexual în sensul de a le determina să întreţină raporturi sexuale cu alte persoane cu care el avea relaţii de afaceri sau de altă natură, asigurându-şi astfel diferite avantaje.

Pentru derularea acestei activităţi de recrutare şi cazare în scopul exploatării sexuale a minorelor inculpatul folosea în special un apartament pe care îl are în Bârlad, şi care era pus la dispoziţia fetelor, prietenilor acestora, precum şi prietenilor săi, fiind astfel create condiţiile ca întâlnirile să fie facile şi deschise relaţiilor pe care inculpatul dorea să le realizeze.

În acest apartament inculpatul avea aparatură electronică - calculatoare, aparate de fotografiat., cameră de filmat. O parte dintre minorele recrutate în vederea exploatării sexuale au fost filmate sau fotografiate de către inculpat în poziţii cu conotaţii sexuale sau pornografice, fotografiile şi filmele fiind folosite ulterior pentru a le şantaja pe minore să întreţină relaţii sexuale cu el sau cu persoane din anturajul său, sub ameninţarea că va pune imaginile filmate sau fotografiate la dispoziţia părinţilor sau a colegilor de clasă. O parte dintre aceste fotografii au fost difuzate pe reţeaua internet şi au ajuns astfel la cunoştinţa colegilor, a cunoştinţelor minorelor, cu toate că inculpatul promisese că nu vor ajunge acele imagini la dispoziţia altor persoane şi că le va şterge din sistemul informatic în care erau stocate. De multe ori, pentru a le crea victimelor impresia că a şters din sistem fotografiile, inculpatul se prefăcea că dă comenzi în acest sens calculatorului, dar de fapt imaginile nu erau şterse şi erau de multe ori transferate în alte foldere sau fişiere.

Recrutarea tinerelor o făcea inculpatul fie personal, prin abordarea acestora în locuri publice din municipiul Bârlad, fie prin participarea ca membru în juriul de premiere la concursuri de „miss" unde sponsoriza premierea concurentelor sau prin intermediul altor tinere deja recrutate care îi făceau cunoştinţă cu prietene de-ale lor.

La selectarea victimelor inculpatul avea în vedere ca acestea să aibă un aspect fizic plăcut, să provină din mediul rural sau din familii cu posibilităţi materiale reduse. Pe cele pe care intenţiona să le atragă în anturajul său inculpatul le curta cu asiduitate, folosind tot felul de mijloace inclusiv promisiuni cu avantaje materiale, rezolvarea unor probleme personale şi financiare, plimbarea cu maşina personală, cazarea temporară sau pentru o durată mai lungă în apartamentul său a celor care aveau sau îşi creaseră probleme cu părinţii sau cu familia.

Inculpatul se oferea să le ajute financiar pe minorele recrutate pe care le împrumuta cu diferite sume de bani, cu toate că era evident că victimele nu vor fi în măsură să restituie suma împrumutată. Crea astfel o stare de dependenţă a minorelor faţă de el, determinându-le să accepte să întreţină relaţii sexuale cu el ori cu prieteni sau cunoştinţe de ale sale. Avansurile inculpatului începeau de regulă cu acte cu caracter obscen pe care inculpatul le săvârşea fată de minore în sensul că le cerea să-i mângâie organul sexual, să-l masturbeze sau el însuşi se masturba în prezenţa acestora. Au fost situaţii în care inculpatul a întreţinut relaţii sexuale cu alte persoane în prezenţa minorelor.

După ce întreţineau relaţii sexuale cu inculpatul, minorele erau determinate să întreţină relaţii sexuale şi cu prieteni sau parteneri de afaceri de-ai acestuia. Multe dintre martorele-victimă identificate au susţinut că au fost constrânse de către inculpat să aibă astfel de relaţii sexuale prin şantaj, fiind ameninţate că vor fi difuzate fotografiile sau filmele pe care le deţinea sau prin valorificarea acelei stări de dependenţă pe care inculpatul reuşea să o creeze victimelor prin diferitele forme de ajutor material pe care le acorda acestora.

Au fost identificate o parte dintre martorele-victimă care au fost exploatate de către inculpat în sensul arătat mai sus.

Astfel, în cursul anului 2002, martora-victimă A.L.M., în vârstă la acea dată de 30 de ani şi care suferea de tulburare schizotipală l-a cunoscut pe inculpat căruia i-a relatat situaţia grea în care se afla întrucât în starea precară de sănătate pe care o avea trecuse printr-un divorţ, nu avea loc de muncă şi nu dispunea de resurse financiare pentru a-şi cumpăra medicamentele necesare. Inculpatul i-a propus să-l însoţească în Franţa promiţându-i un loc de muncă decent şi bine plătit.

Înainte de plecarea în Franţa inculpatul s-a întâlnit cu martora-victimă şi cu alte tinere printre care şi B.A.P. la restaurantul P. din municipiul Bârlad. Pe timpul întâlnirii inculpatul insista să le convingă pe acele tinere să meargă în Franţa unde vor fi aşteptate de alte persoane care le vor asigura un loc de muncă.

Dată fiind starea dificilă în care se afla martora-victimă A.L.M. a acceptat propunerea inculpatului care, pentru a o convinge de seriozitatea ofertei sale, a cazat-o, câteva zile în apartamentul său din Bârlad.

În ziua de 26 martie 2002 martora-victimă A.L.M. a părăsit România prin PTF Nădlac cu autoturismul condus de către inculpatul H.S. În autoturism se mai aflau B.M., M.A.P. şi T.E.M. Pe timpul deplasării inculpatul le-a asigurat pe tinerele din autoturism că vor fi aşteptate în Franţa de V.P., că vor avea unde locui şi că vor avea loc de muncă. În Paris inculpatul s-a întâlnit cu V.P. şi cu R.C.M., zis G., într-o parcare la o benzinărie. În noaptea ce a urmat martora victimă a fost cazată la un hotel, după care a fost predată unor persoane neidentificate care au dus-o în Spania unde a fost obligată să se prostitueze timp de o lună şi jumătate, toţi banii fiind luaţi de către cei care o exploatau. A fost bătută de mai multe ori şi când s-a întors în tară starea ei de sănătate era cu mult înrăutăţită faţă de situaţia în care plecase. În timpul urmăririi penale martora-victimă a declarat că nu se constituie parte civilă iar la judecată nu s-a prezentat.

În cursul anului 2003, când avea vârsta de 15 ani, martora-victimă D.A.A. l-a cunoscut pe inculpatul H.S. prin intermediul altor minore care se aflau de mult timp în anturajul acestuia.

Martora-victimă a făcut o vizită în apartamentul inculpatului după care acesta a vizitat-o la Liceul Pedagogic unde ea era elevă. Inculpatul s-a prezentat ca fiind om de afaceri care are bani, două case în Deltă, o fabrică de cărămidă şi alte bunuri. I-a precizat martorei-victimă că o poate ajuta cu bani ori de câte ori are nevoie şi îi poate cumpăra un telefon mobil şi îi poate oferi alte avantaje. Martora-victimă a început să frecventeze apartamentul inculpatului unde i-a cunoscut şi pe alţi prieteni ai acestuia, A., C.T., V., Z. Acel apartament era frecventat de asemenea de mai multe tinere de vârsta ei care aveau acces la calculatorul din apartament, la frigiderul care era aprovizionat de către inculpat. Inculpatul a început să-i facă avansuri sexuale şi pentru că martora-victimă a refuzat inculpatul a apelat la ajutorul prietenei sale B.D. care a încercat să o convingă pe martora-victimă că dacă va avea raporturi sexuale cu inculpatul acesta o va ajuta în orice problemă. Martora-victimă a acceptat şi a avut raport sexual cu inculpatul.

Într-una din zile, în timp ce martora-victimă era la calculator împreună cu B.C. şi comunicau pe messenger cu mai multe persoane, printre care şi martorul A.C., inculpatul s-a dezbrăcat şi a avut un raport sexual cu B.D. în aceeaşi cameră. Ulterior, martorul A.C. i-a spus martorei-victimă că a urmărit şi el raportul sexual pe care inculpatul l-a avut cu Bercea Denisa, acest lucru fiind posibil întrucât camera web care era montată în acea cameră fusese pusă în funcţiune.

Inculpatul le spunea fetelor care frecventau acel apartament să fie atente cu prietenii săi şi „să sară pe ei", în sensul de a avea raporturi sexuale cu aceştia. Dând curs acestei dorinţe a inculpatului, martora-victimă a avut şi ea raporturi sexuale cu A. şi cu C.T. A precizat martora-victimă că în apartamentul inculpatului se ţineau petreceri la care participa un cerc restrâns de prieteni, se consuma alcool, după care se întreţineau raporturi sexuale între cei care erau prezenţi. La insistenţele inculpatului martora-victimă a întreţinut cu acesta şi cu B.C. un raport sexual în trei. Martora-victimă a văzut în apartamentul inculpatului fotografii cu fete dezbrăcate şi fetele i-au povestit că au fost fotografiate de către inculpat în acele poziţii.

Într-una din zile, când martora-victimă era pe stradă cu A.C., care avea vârsta de 12 ani, i-a făcut cunoştinţă inculpatului cu aceasta. Inculpatul a achitat suma pe care fetele o datorau la o sală de internet, după care au mers într-un apartament de pe strada S.D., care era al unui prieten de-al inculpatului şi unde acesta a avut raport sexual cu A.C. Inculpatul i-a cerut martorei-victimă să-i facă cunoştinţă cu alte fete ce aveau vârsta între 15 şi 17 ani şi pe care el le numea „bunăciuni". „prospături". Inculpatul obişnuia să facă sex în baie, să umble dezbrăcat în prezenţa fetelor şi să le explice cum să facă sex.

În anul 2004, când avea 17 ani şi era elevă la Liceul Teoretic, martora-victimă L.M.I. l-a cunoscut pe inculpat şi a început să frecventeze apartamentul de pe strada L. Inculpatul a început să facă avansuri sexuale şi într-una din zile când erau în maşina i-a cerut să-i mângâie organul sexual şi, de asemenea, el a început să o mângâie în zona organelor genitale. Inculpatul îi oferea martorei-victimă diferite cadouri iar de ziua ei i-a încărcat cartela telefonică. La cererea martorei-victimă inculpatul a sponsorizat deschiderea unui cabinet la liceul unde aceasta era elevă. În zilele următoare inculpatul i-a cerut martorei-victimă să aibă cu el raporturi sexuale şi când a fost iniţial refuzat inculpatul i-a imputat că doar nu a sponsorizat degeaba. Martora-victimă a avut în mai multe rânduri raporturi sexuale cu inculpatul şi odată, împreună, cu H.A.F. au avut un raport sexual în trei. Inculpatul continua să-i facă diverse cadouri martorei-victimă şi o îndemna pe aceasta să-şi cumpere haine şi alte bunuri pe care el le achita. Această modalitate de a o îndatora pe martora-victimă era o practică a inculpatului pentru a o determina pe aceasta să accepte consumarea unor raporturi sexuale cu el sau cu prietenii săi. Astfel, la îndemnul inculpatului, partea vătămată a avut raporturi sexuale cu Z. şi cu D. zis F.

În vara anului 2005 partea vătămată avea nevoie de nişte bani şi i-a cerut inculpatului. Acesta i-a spus că el cunoaşte o persoană care ar putea să o ajute însă trebuie să aibă raporturi sexuale cu aceasta. Martora-victimă a avut astfel, la sugestia inculpatului raporturi sexuale cu R.V., care i-a dat pentru aceasta suma de un milion lei.

Într-una din zile când a ieşit din baie, înfăşurată doar cu prosopul inculpatul a început să o mângâie în prezenţa martorei-victimă Ţ.D.H. Inculpatul a explicat martorei-victimă I.M. că a făcut acest lucru întrucât vroia să o determine pe Ţ.D. să accepte să aibă raporturi sexuale cu el.

În luna septembrie 2004, martora-victimă Ţ.D.E. a fost contactată de colega ei de clasă I.M. care i-a povestit că inculpatul a văzut-o pe stradă şi că doreşte să o cunoască. I.M. l-a prezentat pe inculpat ca fiind om de afaceri şi care ajută diferite fete în sensul că le cumpără haine, le asigură un credit pe telefon şi ajută chiar şi cu bani pe fetele care ies cu el. Martora-victimă a fost de acord şi l-a cunoscut pe inculpat care, în zilele următoare, a sunat-o foarte des la telefon, propunându-i să meargă la plimbare şi să-i viziteze apartamentul.

La câteva zile, inculpatul a acostat-o pe martora-victimă, a început să o mângâie şi i-a cerut să-i pună mâna pe organul sexual. În zilele următoare, inculpatul a condus-o pe martora-victimă în apartamentul din centrul oraşului, unde a dezbrăcat-o şi a început un raport sexual cu acesta. Nu a reuşit să termine întrucât martora-victimă era virgină. Inculpatul i-a cerut martorei-victime să-l masturbeze şi, întrucât aceasta nu a fost de acord, inculpatul a mers după ea în baie şi în prezenţa ei s-a masturbat. Ulterior inculpatul a avut mai multe raporturi sexuale cu martora-victimă. În apartamentul inculpatului martora-victimă a văzut mai multe fotografii cu tinere dezbrăcate sau în poziţii cu conotaţii sexuale, printre care a recunoscut şi fotografia unei colege de-a ei, D.

Într-una din zile inculpatul i-a cerut martorei-victimă efectuarea unui act sexual oral şi întrucât aceasta a refuzat a determinat-o să accepte să-l facă el ei un cunnilingus, lucru care s-a şi realizat.

În cursul anului 2005, când avea vârsta de 16 ani şi era elevă în clasa a noua martora-victimă H.A.F. l-a cunoscut pe inculpatul H.S. prin intermediul colegei sale de şcoală Ţ.D. Întrucât martora-victimă trecea printr-o perioadă dificilă din punct de vedere material şi sentimental inculpatul i-a oferit sfaturi şi ajutor material, dacă are nevoie. Martora-victimă i-a cerut o sumă de bani având în vedere oferta pe care inculpatul i-o făcuse. Inculpatul a împrumutat-o cu bani stabilind ca datoria să fie restituită la o dată ulterioară, deşi era evident că martora-victimă nu avea cum să-i restituie acei bani. La insistenţele inculpatului martora-victimă a început să frecventeze apartamentul inculpatului de pe strada L., iar inculpatul îi făcea mici favoruri şi îi încărca uneori cartela de telefon. În aceste condiţii martora-victimă a început să aibă probleme cu frecvenţa şi cu rezultatele la învăţătură. După aproximativ o lună de la data la care martora-victimă a intrat în anturajul inculpatului, acesta i-a propus să aibă raporturi sexuale cu el. Pentru a că a fost refuzat iniţial inculpatul i-a amintit că-i datorează o sumă de bani. Inculpatul a insistat şi a efectuat acte cu caracter obscen asupra martorei-victimă, a mângâiat-o pe sâni, a dezbrăcat-o, a pus-o să-i mângâie organul sexual după care i-a făcut sex oral.

În perioada care a urmat, cu ocazia altor vizite, efectuate în apartamentul inculpatului martora-victimă a fost fotografiată de acesta, sumar îmbrăcată, în poziţii indecente şi cu conotaţii sexuale, fotografii care au fost postate de către inculpat în sistemul informatic pe care îl deţinea la domiciliu.

În contextul în care martora-victimă avea o datorie financiară faţă de inculpat şi la care s-au adăugat ameninţările precum că acesta va pune la dispoziţia părinţilor ei şi a altor persoane fotografiile pe care el le făcuse, la solicitarea inculpatului martora-victimă a avut relaţii sexuale cu numitul R.V. Potrivit declaraţiilor date de martora-victimă, pentru că ea a avut raporturi sexuale cu R.V., acesta i-a dat inculpatului piese de schimb pentru maşină. La solicitarea inculpatului martora-victimă împreună cu I.M.I. au avut cu inculpatul un raport sexual în trei.

În sistemele informatice ridicate de la inculpat cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate s-au găsit fotografii ce o reprezintă pe martora-victimă H.A.F. în poziţii cu conotaţii sexuale şi parţial dezbrăcată.

În cursul anului 2005, când avea vârsta de 15 ani, martora-victimă l.A.I., elevă în clasa a IX-a la Grupul Şcolar A.I.C. din Bârlad, l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul colegei sale de clasă N.A. Inculpatul a participat în juriul ce a premiat tinerele ce au participat la concursul de „miss". Inculpatul i-a fixat mai multe întâlniri martorei-victimă şi cu ocazia acestora a aflat că martora-victimă nu avea unde să locuiască întrucât fusese dată afară de mătuşa ei unde stătea în gazdă. Inculpatul i-a propus să locuiască în apartamentul său, lucru care s-a şi întâmplat. De câte ori venea în apartament inculpatul încerca să o convingă pe martora-victimă să aibă relaţii sexuale cu el promiţându-i că-i va da bani, îi va cumpăra diverse lucruri de care avea nevoie, îi va alimenta cartela telefonică şi o va ajuta când va avea probleme. La insistenţele inculpatului şi dată fiind situaţia de dependenţă a martorei-victimă faţă de inculpat aceasta a acceptat să aibă raporturi sexuale cu el. Inculpatul îi cerea martorei-victimă să-i mângâie organul genital şi de multe ori a pus-o să-l masturbeze.

Apartamentul în care locuia martora-victimă era frecventat şi de alte tinere cu vârste între 15-16 ani, cărora inculpatul le dădea mici sume de bani, le alimenta cartelele telefonice şi cu care întreţinea raporturi sexuale. Printre acestea, martora-victimă aminteşte pe N.A., A.H., R., A., M. Inculpatul obişnuia să intre în baie când martora-victimă făcea baie şi chiar dacă ea nu era de acord inculpatul avea raport sexual cu ea.

Inculpatul le-a tăcut cunoştinţă fetelor cu prietenii săi, respectiv Z. care era din Cluj, V.D., A., R.V., D. zis F. Le cerea să aibă raporturi sexuale cu aceştia şi în acest context martora-victimă a avut raporturi sexuale cu Z., cu D. şi cu R.V. Aceştia îi dădeau diferite sume de bani pentru că întreţinea raporturi sexuale cu ei. La starea de dependenţă a martorei-victimă faţă de inculpat s-a adăugat şi situaţia că mătuşa acesteia îi făcuse o plângere penală pentru sustragerea unor bunuri în perioada în care a locuit la ea. Inculpatul a asigurat-o că nu va păţi nimic şi că o va ajuta el.

A declarat martora-victimă că inculpatul le punea pe fete să se fotografieze între ele, sunt îmbrăcate sau dezbrăcate, în poziţii indecente şi cu conotaţii sexuale, fotografii care erau apoi descărcate în sistemul informatic pe care el îl avea în apartament. Martora-victimă a văzut în apartamentul inculpatului o cameră web. Ca şi celorlalte martore-victimă inculpatul i-a cerut martorei-victimă I.A.I. să-i facă cunoştinţă cu alte fete, colege de-ale ei, pe care să le atragă în anturajul său.

În toamna anului 2005, martora-victimă N.N.A. avea vârsta de 16 ani. A participat la un concurs de „miss" organizat la Liceul A.I.C. din Bârlad unde era elevă şi unde inculpatul era membru în juriu. Peste câteva zile, inculpatul a contactat-o pe martora-victimă prin intermediul lui D.V. care i-a spus că are mai multe fotografii făcute cu ocazia concursului şi că va trimite pe un prieten al său, respectiv inculpatul H.S., să-i aducă acele fotografii. La întâlnirea ce a urmat, inculpatul i-a spus martorei-victimă, că el a făcut parte din juriu la concursul care a desemnat câştigătorii concursului de „miss" şi că datorită lui ea a reuşit să ocupe locul al III-lea.

În perioada ce a urmat martora-victimă a iniţiat o relaţie cu D.V. şi cu care a mers de mai multe ori în apartamentul inculpatului de pe str. L. De fiecare dată când mergea acolo martora-victimă a văzut că acel apartament era frecventat de mai multe fete cu vârste de 15-16 ani care erau eleve la diferite licee din oraş şi care fumau, petreceau, aveau acces la calculator. După ce martora-victimă a întrerupt relaţia cu D.V. a fost căutată cu insistenţă de către inculpat care a invitat-o la el în apartament. I-a propus să aibă relaţii sexuale şi din cauza insistenţelor lui ea a acceptat. Inculpatul a început să-i facă mici favoruri în sensul că îi alimenta cartela telefonică, îi dădea mici sume de bani pentru care, în schimb, îi cerea să aibă raporturi sexuale cu el şi să-i facă cunoştinţă cu alte colege de-ale ei. Martora-victimă i-a făcut astfel cunoştinţă inculpatului cu I.A. şi B.E. împreună cu acestea martora-victimă a continuat să frecventeze apartamentul inculpatului, acesta întreţinând raporturi sexuale cu ele. Inculpatul le spunea că este om de afaceri, că are bani şi relaţii şi că le poate ajuta în orice problemă.

Datorită modului de viaţă pe care inculpatul îl încuraja martora-victimă a început să aibă probleme cu frecvenţa la şcoală şi cu învăţătura astfel că a ajuns în situaţia de a rămâne repetentă. Pentru a-şi rezolva într-un fel situaţia, cu acordul mamei sale, martora-victimă a apelat la inculpat care i-a dat suma de 10 milioane lei, urmând să-i restituie.

În repetate rânduri, inculpatul i-a spus martorei-victimă că trebuie să-l evite pe D.V. şi să întreţină raporturi sexuale cu ceilalţi prieteni ai lui. A îndemnat-o să aibă relaţii sexuale cu Z. din Cluj despre care inculpatul i-a spus că este om de afaceri şi are bani. Fiind îndatorată şi obligată faţă de inculpat, martora-victimă a avut de 4-5 ori relaţii sexuale cu Z. care s-a oferit să-i cumpere diferite bunuri pe care ea şi le-ar fi dorit. Când Z. venea în Bârlad, inculpatul o contacta telefonic pe martora-victimă şi îi spunea să meargă la apartament pentru că a venit Z., înţelegându-se prin aceasta că trebuie să meargă acolo pentru a întreţine relaţii sexuale cu Z. Susţine martora-victimă că inculpatul nu i-a cerut numai ei, ci şi celorlalte fete care frecventau anturajul său să întreţină relaţii sexuale cu prietenii inculpatului, modul de a proceda fiind acelaşi.

La un moment dat, când I.A. a părăsit apartamentul inculpatului fără să-l anunţe, acesta s-a arătat nemulţumit de această situaţie, a devenit violent şi a lovit-o pe N.N.A., reproşându-i că nu l-a anunţat din vreme despre plecarea celeilalte martore-victime.

Datorită stării de dependenţă pe care inculpatul o crease faţă de martora-victimă, precum şi a constrângerii morale exercitată permanent, aceasta a avut relaţii sexuale cu P.Z. şi M.A.

În perioada în care a frecventat apartamentul inculpatului, martora-victimă N.N.A. a fost fotografiată de către inculpat în timp ce era dezbrăcată, în poziţii indecente şi cu conotaţii sexuale, în baia apartamentului, fotografii care au fost ulterior stocate în sistemul informatic al inculpatului. Martora-victimă i-a solicitat inculpatului să şteargă acele fotografii din sistemul informatic şi acesta a asigurat-o că fotografiile compromiţătoare fuseseră şterse, că a păstrat doar fotografii decente care oricum erau în siguranţă întrucât nimeni nu avea acces la sistemul lui informatic, acesta fiind parolat. Inculpatul a arătat ulterior fotografiile pe care le avea stocate în sistemul său informatic mai multor persoane, printre acestea este şi martora B.E.A., în vârstă la acea dată de 15 ani. Printre fetele care erau fotografiate martora a recunoscut fotografii ale martorelor-victimă I.A. şi N.N.A. O parte dintre fotografii au fost postate pe internet şi acest lucru i-a fost adus la cunoştinţă martorei-victimă de către unii colegi. Acest lucru este confirmat şi de către martora V.M. care a însoţit-o pe martora-victimă la Liceul Industrial din Bârlad unde aceasta dorea să-şi vadă unele foste colege. Susţine martora că la liceu mai mulţi tineri i-au strigat martorei-victimă „Te-am văzut pe internet coardo".

După momentul relatat mai sus, când inculpatul a lovit-o pe martora-victimă aceasta a încercat să întrerupă relaţiile cu inculpatul şi după terminarea anului şcolar în 2006, martora-victimă a întrerupt relaţiile cu inculpatul şi a plecat la muncă în Italia. În timp ce se afla acolo părinţii au sunat-o şi i-au spus că a fost căutată la domiciliu de inculpat care a solicitat restituirea datoriei de 1.000 lei.

În luna august 2007, martora-victimă s-a întâlnit în Bârlad cu inculpatul şi i-a explicat că nu are să-i restituie banii. Acesta i-a spus că nu este nevoie să-i restituie acei bani însă i-a povestit că este cercetat şi că urmează să fie chemată şi ea pentru a da declaraţii.

La urmărirea penală, prin constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată, martora-victimă a fost identificată că apare dezbrăcată şi în poziţii cu conotaţii sexuale în fotografiile ce se regăsesc la poziţiile 166-180 din albumul foto întocmit.

În anul 2005, când avea 15 ani, martora-victimă F.R.A. a fost vizitatăla Spitalul de Copii unde era internată de o colegă pe nume L.B. ce era însoţită de inculpatul H.S. Inculpatul i-a cerut martorei-victimă să-i dea numărul de telefon şi el i l-a dat pe al lui, spunându-i să-l sune în cazul în care are nevoie de ceva întrucât el poate să o ajute inclusiv cu bani. În perioada ce a urmat inculpatul a căutat-o insistent la telefon pe martora-victimă şi a invitat-o pe aceasta la apartamentul său din strada L. Acolo martora-victimă a recunoscut la petrecerea organizată mai multe tinere care erau eleve la diferite licee din Bârlad. În timpul petrecerii inculpatul a insistat ca martora-victimă să întreţină relaţii sexuale cu el spunându-i că o va ajuta cu sume de bani atunci când va avea nevoie însă martora-victimă l-a refuzat.

În luna martie 2006, martora-victimă l-a rugat pe inculpat să o împrumute cu suma de 80 lei. Acesta i-a spus că îi dă suma cerută dacă merge cu el la apartament pentru a întreţine relaţii sexuale.

Susţine martora-victimă în declaraţia sa că, fiind nevoită să împrumute acei bani întrucât părinţii aveau o situaţie materială precară, a acceptat propunerea inculpatului şi a mers cu el în apartament unde au întreţinut relaţii sexuale. Ulterior, martora-victimă i-a mai cerut inculpatului diferite sume de bani şi acesta îi condiţiona acordarea acelor sume de întreţinerea relaţiilor sexuale cu el. Inculpatul i-a propus să întreţină şi raporturi anale şi orale. Martora-victimă a refuzat însă inculpatul i-a făcut cunnilingus.

Martora-victimă a cunoscut şi alte tinere de vârsta ei care mergeau în apartamentele inculpatului şi le-a menţionat numele în declaraţiile date la urmărirea penală.

Tot în cursul anului 2005 şi tot la vârsta de 15 ani martora-victimă U.I.N. l-a cunoscut pe inculpatul H.S. la barajul de la R.A. prin intermediul unei colege. De cum a cunoscut-o inculpatul a început să-i facă diverse complimente şi în discuţiile care au urmat inculpatul a aflat că martora-victimă terminase clasa a VIII-a şi urma să meargă la liceu. Inculpatul a sunat-o pe telefonul mobil şi iniţial martora-victimă a refuzat să discute cu el. Ulterior, martora-victimă a răspuns la apelurile inculpatului şi acesta insista prin propunerile sale precum că îi poate rezolva problemele pe care le are şi că îi poate cumpăra haine.

Într-una din zile, când se afla prin oraş, inculpatul a abordat-o pe partea vătămată, i-a cerut să urce în autoturismul său şi a condus-o la apartamentul din strada L. Acolo inculpatul i-a creat martorei-victime impresia că dispune de sume mari de bani întrucât îi cerea acesteia să-i facă cunoştinţă cu fete cu o situaţie materială precară pe care el le poate ajuta, le poate întreţine. Ulterior, inculpatul a sunat-o pe martora-victimă de mai multe ori la telefon insistând să întreţină relaţii sexuale cu el deşi aceasta îi spusese că nu-şi începuse viaţa sexuală.

Martora-victimă a început să frecventeze apartamentul inculpatului care îi cerca insistent să aibă relaţii sexuale cu el. Martora-victimă a refuzat, reamintindu-i că este virgină. Pentru a se convinge de acest lucru inculpatul i-a cerut să se dezbrace şi a săvârşit asupra acesteia acte cu caracter obscen în sensul că i-a introdus un deget în vagin. Cu această ocazie inculpatul ar fi constatat că martora-victimă prezenta o infecţie vaginală şi a dus-o la un cabinet medical. Pe cheltuiala lui i s-a tăcut martorei-victime un examen medical de specialitate şi ulterior tot el a ridicat înscrisul pe care erau consemnate rezultatele analizelor. A ameninţat-o pe martora-victimă că dacă nu va întreţine relaţii sexuale cu el va arăta rezultatul acelor analize părinţilor ei. Cu toate insistenţele inculpatului martora-victimă a refuzat să aibă relaţii sexuale cu el şi ulterior a întrerupt legăturile cu acesta.

În anul 2006, când avea vârsta de 14 ani, martora-victimă H.C. l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul unei colege L.C. Martora-victimă se pregătea pentru examenul de capacitate şi în discuţia care a avut loc, inculpatul a aflat aceasta. Inculpatul i-a cerut numărul de telefon şi i-a spus că atunci când va avea nevoie de ceva sau când va cunoaşte fete de vârsta ei cu care ar putea să-i facă cunoştinţă, să-l sune. Martora-victimă i-a spus că nu are credit pe telefon şi atunci inculpatul i-a transferat el un dolar.

Ulterior acestei întâlniri inculpatul s-a mai întâlnit cu martora-victimă şi pe care a invitat-o la plimbare prin oraş cu maşina lui. În timpul acestor plimbări inculpatul a întrebat-o pe martora-victimă dacă este virgină şi s-a oferit să o înveţe cum să aibă un raport sexual şi ce trebuie să facă în astfel de situaţii. Pe timpul acestor plimbări inculpatul îi oferea martorei-victimă dulciuri, sucuri şi într-una din zile a invitat-o în apartamentul din strada L. A invitat-o apoi în dormitor pentru a o învăţa „nişte chestii". Acolo inculpatul a început să-i facă avansuri sexuale, să o strângă în braţe, i-a luat mâna şi a încercat să i-o bage în pantalonul cu care era îmbrăcat, solicitându-i să-l masturbeze. Martora-victimă a refuzat însă inculpatul a insistat, solicitându-i să-i mângâie organul genital. Martora-victimă a ridicat tonul şi discuţia a fost auzită din bucătărie de L.C. care a intrat în dormitorul unde se aflau cei doi.

La vizitele următoare pe care martora-victimă le-a făcut în apartamentul inculpatului, acesta i-a cerut ei cât şi unei colege de-a acesteia care o însoţea, C.A., să-i permită să le facă nişte fotografii. Le-a fotografiat îmbrăcate doar în lenjeria intimă, fotografiile fiind descărcate în sistemul informatic deţinut de inculpat. Inculpatul a asigurat-o pe martora-victimă că acele fotografii sunt în siguranţă şi că nu vor fi puse la dispoziţia altor persoane. La aproximativ 2 ore de la realizarea fotografiilor şi de la plecarea martorei-victimă din apartamentul inculpatului, aceasta a fost anunţată de colegii de şcoală că se găsesc pe internet postate nişte fotografii în care ea apare dezbrăcată. În timpul urmăririi penale martora-victimă a declarat că în ziua în care a fost fotografiată a văzut în laptop-ul inculpatului mai multe fotografii cu fete de vârsta ei care erau fotografiate complet dezbrăcate şi în poziţii care induceau în mod clar ideea unui act sexual. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, întocmit în timpul urmăririi penale cu privire la sistemele informatice ridicate la percheziţiile domiciliare, efectuate la domiciliul inculpatului rezultă că acestea conţin stocate materiale pornografice cu minori printre care şi fotografii în care martora-victimă H.C. apare dezbrăcată şi în poziţii cu conotaţii sexuale, fotografii care se regăsesc în albumul foto anexă a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică la poziţiile 99-114.

Tot în cursul anului 2006, când avea vârsta de 16 ani, martora-victimă T.A. l-a cunoscut pe inculpat la terasa barului L. din Bârlad, unde ea lucra temporar ca barman. Inculpatul a invitat-o în oraş însă martora-victimă a refuzat. În discuţiile ce s-au purtat inculpatul i-a spus că obişnuia să sponsorizeze premiile pentru concursurile de „miss" organizate la diferite licee din oraş, menţionând că ştia că şi martora-victimă participase anterior la un astfel de concurs pe care îl câştigase. Cu ocazia întâlnirilor ulterioare inculpatul o întreba pe martora-victimă dacă a început viaţa sexuală şi i-a propus să facă nişte fotografii, menţionând că a cumpărat cearceafuri speciale pentru a crea decoruri în care a pozat tinere ale căror fotografii sunt păstrate în lap-top-ul şi în telefonul său. Iniţial martora-victimă a refuzat însă la insistenţele inculpatului a acceptat să facă poze şi a mers în apartamentul acestuia. În sufrageria din apartamentul de pe strada L., inculpatul i-a făcut martorei-victimă mai multe fotografii cu telefonul său marca S.E. şi care ulterior au fost descărcate în sistemul informatic pe care acesta îl deţinea Ulterior, ca urmare a insistentelor inculpatului, martora-victimă a mers de mai multe ori în apartamentul acestuia şi a fost fotografiată de inculpat dezbrăcată şi în poziţii cu conotaţii sexuale.

Pe la mijlocul lunii aprilie 2007, când martora-victimă întrerupsese relaţiile cu inculpatul, o colegă de-a acesteia, M.R., i-a spus că o cunoştinţă de-a ei i-a trimis două fotografii care o reprezentau în lenjerie intimă şi, respectiv, complet dezbrăcată şi că aceste fotografii se aflau pe reţeaua internet. Martora-victimă a avut o discuţie telefonică cu inculpatul, însă el a negat că le-ar fi transmis pe reţeaua internet sau că le-ar fi pus la dispoziţia vreunei persoane, însă i-a sugerat martorei-victimă ca în cazul în care va fi întrebată să declare că acele fotografii nu au fost făcute de el ci de verişoara ei şi că el doar le-a copiat în calculatorul său. La 18 aprilie 2007, martora-victimă a depus o plângere la Poliţia municipiului Bârlad prin care sesiza despre difuzarea fotografiilor sale pe reţeaua internet şi solicita să fie identificate persoanele care au tăcut acest lucru.

În luna mai 2006, martora-victimă C.R.C., când avea 17 ani l-a cunoscut pe inculpatul H.S. prin intermediul unei persoane care făcea menaj în apartamentul inculpatului. Inculpatul a sunat-o ulterior de mai multe ori la telefon pe martora-victimă care îi făcea complimente cu privire la aspectul său fizic şi o invita să iasă împreună pentru a se cunoaşte mai bine. La refuzul repetat al martorei-victimă inculpatul îi cerea să-i facă cunoştinţă cu vreo prietenă de-a sa. La terminarea anului şcolar martora-victimă a mers la bunicii ei în comuna Berezeni. Inculpatul a aflat acest lucru într-o convorbire telefonică pe care a avut-o cu aceasta şi a anunţat-o că o va vizita şi o va invita la un grătar. În timp ce se aflau la iarbă verde inculpatul i-a cerut martorei-victimă şi prietenei acesteia, tot minoră, să se dezbrace pentru a fi fotografiate. Inculpatul le-a făcut celor două minore fotografii cu telefonul mobil în poziţii cu conotaţii sexuale, mimând acte sexuale. La solicitarea celor două minore inculpatul a promis că va şterge fotografiile din telefonul mobil, însă acesta, nu numai că nu s-a ţinut de promisiune ci a descărcat acele fotografii în sistemul său informatic. Fotografiile în care martora-victimă apare dezbrăcată şi în poziţii cu conotaţii sexuale se regăsesc în albumul foto anexă la raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuată în cauză în timpul urmăririi penale. În perioada următoare martora-victimă a vizitat în mai multe rânduri apartamentul inculpatului din strada L. Acolo a întâlnit două tinere, A. şi M., care locuiau de mai mult timp în acel apartament, fiind întreţinute de proprietarul acestuia, H.S. Ulterior primei vizite, inculpatul a sunat-o de mai multe ori la telefon cerându-i să meargă în apartamentul său pentru a întreţine relaţii sexuale cu el. Pentru a putea discuta cu martora-victimă la telefon inculpatul i-a transferat de mai multe ori credit pe cartelă acesteia. La una din vizite inculpatul a invitat-o pe martora-victimă în camera lui şi i-a propus să aibă relaţii sexuale cu el. Când aceasta l-a refuzat inculpatul i-a cerut să-l lase măcar să-i facă cunnilingus. Martora-victimă a înţeles că inculpatul avea relaţii sexuale cu tinerele care erau cazate la el în apartament, umbla sumar îmbrăcat în faţa acestora şi le cerea şi lor acelaşi lucru.

După întâmplarea relatată mai sus martora-victimă a întrerupt relaţiile cu inculpatul şi a refuzat să mai meargă în apartamentul acestuia.

La urmărirea penală, cât şi la judecată a fost audiată sub identitate protejată în condiţiile art. 861 C. proc. pen. martora-victimă D.A. Aceasta a relatat că l-a cunoscut pe inculpat cu mai mulţi ani în urmă pe când era minoră şi că acesta i-a propus să întreţină raporturi sexuale cu el în schimbul unor avantaje materiale. A susţinut martora-victimă că a acceptat să întreţină relaţii sexuale cu inculpatul mai mult forţat. Ulterior, a constatat că fusese filmată în timp ce întreţinea raporturi sexuale cu inculpatul, acesta prezentându-i filmul tăcut cu acea ocazie. Şantajată de această situaţie, întrucât inculpatul o ameninţa că va face cunoscut acel film, martora-victimă a fost forţată de acesta să întreţină relaţii sexuale şi cu alte persoane cu care el avea relaţii de afaceri sau de altă natură. Martora-victimă a solicitat să fie audiată sub identitate protejată întrucât îi este teamă de inculpat. A susţinut că acesta, chiar dacă nu este violent, este cinic şi în stare să se răzbune.

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor.

Cu privire la recrutarea, cazarea şi transportul martorei-victimă A.L. inculpatul a susţinut că a cunoscut-o pe aceasta prin intermediul unei prietene de-a lui şi a transportat-o pe martora-victimă şi pe o vecină de-a ei în Franţa la rugămintea prietenei sale. Le-a lăsat pe cele trei femei la periferia oraşului Paris în faţa unui bar.

Susţinerile inculpatului sunt contrazise de declaraţiile martorei-victimă, a surorii acesteia, martora G.G., ale martorului V.P. Acesta din urmă a susţinut că inculpatul a venit în Franţa însoţit de martora-victimă şi a discutat cu numitul R.I.G., zis G., care a preluat-o pe martora-victimă. Şi în alte situaţii inculpatul a transportat femei în Franţa pentru a practica prostituţia.

Martora B. (fostă M.) A.P. l-a însoţit pe inculpat şi pe V.P. în Franţa, cu ocazia unei alte deplasări când cei doi au transportat două fete care urmau, să practice prostituţia. La o parcare din apropierea unei benzinării au fost aşteptaţi de G. care a preluat fetele. La plecarea spre România inculpatul H.S. primit o sumă de bani. Peste câteva zile martora s-a întâlnit cu inculpatul la barul P. din Bârlad. Inculpatul era însoţit de martora-victimă A.L. şi de o alta tânără din Deleni. Cele două tinere ştiau că vor merge în Franţa la V.P. care le va asigura cazare, şi va avea grijă de ele.

Martora l-a însoţit pe inculpatul H.S. în Franţa şi a asistat la întâlnirea acestuia cu V.P. şi cu G. Procedura, practic, s-a repetat ca şi la călătoria anterioară. Este evident că inculpatul obişnuia să recruteze şi să transporte femei în vederea exploatării sexuale a acestora în străinătate sau pentru practicarea prostituţiei.

Mai mulţi martori audiaţi în cauză, printre care L.C., B.L., au susţinut că era cunoscut faptul că inculpatul recruta şi transporta femei pentru astfel de situaţii şi chiar că ar avea o firmă în Galaţi prin intermediul căreia trimitea femei în străinătate pentru practicarea prostituţiei. Predarea martorei-victime A.L. unei persoane cu care inculpatul a discutat este confirmată şi de martora Ţ.E.M., care i-a însoţit până în Franţa.

În acest context probator Tribunalul reţine ca fiind dovedită fapta de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce priveşte situaţiile referitoare la celelalte martore-victime, inculpatul a recunoscut că le-a cunoscut, au frecventat apartamentul din strada L., că le-a tăcut fotografii cu telefonul mobil sau cu un aparat foto, însă erau fotografii normale şi nu au fost difuzate pe internet de pe sistemele informatice pe care le deţine şi unde au fost stocate. A mai susţinut că unele dintre fotografii şi le-au făcut martorele-victime singure, reciproc sau de către martorul D.V. cu aparatul foto.

A recunoscut că a avut relaţii intime doar cu I.A. iar cu I.M. nu reţine dacă a avut sau nu astfel de relaţii.

Declaraţiile martorelor-victime în care sunt descrise situaţiile arătate mai sus sunt confirmate de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, de rezultatele percheziţiilor domiciliare sau ale sistemelor informatice, de rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice din care rezultă că în sistemele informatice ce aparţin inculpatului au fost stocate fotografii cu minore în poziţii indecente şi cu conotaţii sexuale ce pot fi caracterizate ca fiind materiale cu caracter obscen în sensul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografici.

Este confirmată învinuirea adusă inculpatului şi de notele de redare a convorbirilor telefonice, înregistrate în baza autorizaţiilor nr. 94 şi nr. 95 emise la 3 noiembrie 2005 de Tribunalul Vaslui.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză atât la urmărirea penală cât şi la judecată rezultă în esenţă că inculpatul recruta tinere cu vârste între 15 şi 18 ani, cu situaţii materiale şi familiale precare, pe care le atrăgea în anturajul său, le promitea şi le oferea avantaje materiale cum ar fi încărcarea cartelelor telefonice, cumpărarea de haine, împrumuturi pe care ştia că acestea nu au cum să le refuze şi le invita în special în apartamentul său din strada L., unde se consuma alcool, se organizau petreceri şi unde inculpatul, prin diferite metode de constrângere morală determinată de îndatorarea tinerilor în modul arătat mai sus şi prin şantaj rezultat din ameninţarea cu difuzarea fotografiilor şi filmelor compromiţătoare făcute le obliga pe acestea să aibă raporturi sexuale cu el sau cu alte persoane cu care avea interese de afaceri sau de altă natură. Rezultă din declaraţiile martorilor-victimă cât şi martorilor audiaţi că fetele recrutate şi atrase în anturajul inculpatului începeau să aibă probleme cu frecvenţa şi pregătirea la şcoală şi din această cauză apăreau şi problemele familiale în sensul că se certau cu părinţii, plecau de acasă şi în astfel de situaţii inculpatul le găzduia în apartamentul său din strada L. Aceste declaraţii ale martorilor contrazic susţinerile inculpatului precum că el le statuia pe minore să nu lipsească de la şcoală, să se pregătească şi să aibă bune relaţii cu părinţii. Este evident că insistenţele inculpatului prin telefoanele pe care le dădea acestor minore la orice oră din zi şi din noapte, invitaţiile pe care le făcea în oraş sau în apartamentele sale, petrecerile pe care le organiza şi la care minorele participau le perturbau acestora conduita normală pentru vârsta lor şi pentru statutul lor special.

În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen. sentinţa pronunţată a fost apelată de inculpatul H.S., fiind criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Motivându-şi apelul, inculpatul a susţinut că hotărârea primei instanţe este lovită de nulitate, întrucât nu este motivată. Un paragraf din hotărâre menţionează generic că declaraţiile martorelor-victime sunt confirmate de depoziţiile martorilor audiaţi în cauză de rezultatul percheziţiilor domiciliare şi a sistemelor informative şi de rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică.

S-a subliniat că astfel de menţiuni nu reprezintă o motivare care, să permită atât inculpatului cât şi instanţei de control judiciar să verifice justeţea soluţiei pronunţate.

Pentru acest motiv s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

- Cu privire la infracţiunea de pornografie infantilă, prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003 şi care a fost reţinută în sarcina inculpatului, s-a arătat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale laturii obiective şi s-a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a stabilit că imaginile foto care sunt îndosariate în volumul II - dosar urmărire penală nu se ştie cui aparţin şi oricum ele nu se constituie în elemente de natură a realiza conţinutul acestei infracţiuni.

Martorele victimă N.N.A., T.A. şi H.C. ale căror imagini au apărut pe internet au fost cele care i-au solicitat inculpatului câte un CD cu pozele ce le aparţineau, trimiterea lor fiind făcută prin poşta electronică.

- A mai precizat apărătorul ales al inculpatului că pentru infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001, prima instanţă nu a indicat în motivare victimele acestei infracţiuni. Aşa zisele victime ale acestei infracţiuni, au declarat în faţa instanţei de: apel că inculpatul nu le-a solicitat să întreţină relaţii intime cu alte persoane - oameni de afaceri cu care acesta avea relaţii economice.

În acest sens au fost exemplificate declaraţiile martorelor: H.C., N.N.A., I.M.I., F.R.A.

În legătură cu infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 s-a subliniat că prin nici un mijloc de probă nu s-a dovedit că inculpatul ar fi traficat pe martora-victimă A.L.M.; declaraţiile acesteia nu se coroborează cu alte mijloace de probă, ea a refuzat să se prezinte în instanţă, iar actul medical trimis pentru a-şi justifica lipsa creează serioase îndoieli.

- Cu privire la infracţiunile de act sexual cu un minor şi corupţie sexuală prev. de art. 198 alin. (3) şi art. 202 C. pen. s-a precizat că au fost reţinute în mod nejustificat în sarcina inculpatului.

Inculpatul întreţinea cu martorele relaţii intime normale şi care aveau la bază o legătură de prietenie aflată in derulare, la un moment dat.

Micile cadouri pe care inculpatul le oferea acestor tinere aveau aceeaşi motivaţie, respectiv legătura de prietenie.

Cu această motivare, s-a solicitat a se dispune achitarea inculpatului şi pentru aceste infracţiuni.

Prin Decizia penală nr. 146 din 24 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3809/89/2007, al Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul H.S. împotriva sentinţei penale nr. 590 din 4 decembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, care a fost desfiinţată în parte.

În rejudecare a fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza I C. pen., aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 13, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, art. 51 din Legea nr. 161/2003 şi art. 198 alin. (3) C. pen., precum şi cea dispusă prin pedeapsa rezultată.

Totodată, a fost înlăturată şi pedeapsa accesorie prev. de art. 64, lit. a), teza I C. pen., aplicată.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 4 decembrie 2008 până la 24 noiembrie 2009.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei din urmă decizii, inculpatul H.S. a declarat recurs, invocând prin apărătorul ales, cazurile de casare prev.de art. 3859, pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen., iar personal a susţinut cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prev.art. 3859, alin. (3) C. proc. pen., comb.cu art. 3856, alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Susţinerea apărării că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au comis o gravă eroare de fapt întrucât au preluat şi consacrat în mod mecanic situaţia de fapt stabilită prin actul de sesizare în care este în contradicţie cu probatoriul administrat în cauză, este nejustificată şi nu poate fi primită.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 1 C. proc. pen. român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege. în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.

Normele procesual penale obligă organele de urmărire penală şi instanţele de judecată să aibă un rol activ şi pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul la apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în procesul penal.

Orice persoană, bucurându-se de prezumţia de nevinovăţie, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.

Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia.

În legătură cu acest principiu, Înalta Curte constată că în jurisprudenţa C.E.D.O. s-a statuat că „prezumţia de nevinovăţie reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării şi ca dubiul să fie profitabil acuzatului.

Acuzării îi revine obligaţia de a arăta învinuitului care sunt acuzaţiile cărora le va face obiectul şi a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declaraţie de vinovăţie. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuşi sau cu asistenţa unui avocat) şi să-i permită să interogheze sau să pună să fie audiaţi martorii acuzării. Acest drept nu implică numai un echilibru între acuzare şi apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în faţa acuzatului în audienţă publică şi în vederea dezbaterii în contradictoriu" (Plenul Hotărârii nr. 6 din decembrie 1988, cauza Barbera, Mesesegne şi Jabprdo vs. Spania).

Vinovăţia nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală şi instanţei de judecată.

Probele trebuie să fie concludente şi utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Pe de altă parte, în raport cu dispoziţiile cuprinse în art. 62, art. 63 C. proc. pen. raportat la art. 1, art. 200 şi art. 289 C. proc. pen., hotărârea prin care se soluţionează cauza penală dedusă judecăţii trebuie să apară ca o concluzie, susţinută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanţ deductiv, fără discontinuitate.

Aşa cum rezultă din prevederile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., este exclusă o ordine de preferinţă, neputându-se face distincţie în ceea ce priveşte valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forţa acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparţine sau de organul care le-a administrat.

De asemenea, enumerarea mijloacelor de probă prin care se constată elementele de fapt făcută în art. 64 alin. (1) C. proc. pen. nu echivalează cu o clasificare în funcţie de valoarea probantă a acestora.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influenţat asupra soluţiei cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.

În prezenta cauză, atât instanţa de fond cât şi instanţa de prim control judiciar au făcut o apreciere completă şi corectă a probelor administrate atât în baza de urmărire penală cât şi în baza de cercetare judecătorească, stabilind o situaţie de fapt în deplin acord cu acestea.

În cazul tuturor celor 5 infracţiunii imputate inculpatului, instanţele au analizat pe larg elementele constitutive ale acestora şi au reţinut vinovăţia pe baza unui probatoriu solid, dispunând, în mod justificat, condamnarea inculpatului H.S.

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane prev de art. 12, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, din probele reţinute în actul de inculpare şi confirmate în faţa instanţei rezultă, fără echivoc, faptul că inculpatul, în primăvara anului 2002, a recrutat-o pe martora victimă A.L.M., fostă D. a cazat-o în apartamentul proprietatea sa şi pe data de 26 martie 2002 a transportat-o în Franţa unde urma să practice prostituţia, predând-o unei alte persoane.

Înalta Curte, constată, de asemenea, că în cauză s-au conturat şi elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, prev.de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. Astfel amplul material probator administrat confirmă activitatea infracţională a inculpatului, care, în perioada 2003 – 2006, a recrutat şi apoi găzduit în apartamentul său din municipiul Bârlad, pe diverse perioade de timp, mai multe minore cu vârste cuprinse între 12 şi 17 ani, pe care prin oferirea de bani, cadouri sau prin constrângere morală sau violenţă fizică (cazul martorei-victime I.A.I.), le-a exploatat sexual în interesul său, sau al prietenilor săi.

Simpla afirmaţie a inculpatului că organele judiciare au stabilit o legătură artificială între două elemente distincte: oferirea de cadouri, atenţii, găzduire, plimbări cu maşina şi întreţinerea de raporturi sexuale cu el sau cu prietenii săi, încercându-se astfel să se scoată în evidenţă constrângerea şi scopul infracţiunii (exploatarea sexuală) nu poate fi primită, neavând acoperire în probele existente la dosar.

În legătură cu infracţiunea de pornografie infantilă prev.de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., Înalta Curte constantă că şi aceasta a fost reţinută în mod justificat în sarcina inculpatului. Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 7 mai 2007, întocmit în cauză, DVD-urile anexa, declaraţiile minorelor T.A., H.C., P.A., I.A.I., N.N.A., confirmă faptul că inculpatul a deţinut fără drept, în sistemele informatice, fotografii cu caracter pornografic ale minorelor victime cu scopul de a le pune la dispoziţia altor persoane.

Înalta Curte constată de asemenea, că în cauză este pe deplin dovedit faptul că inculpatul H.S. a determinat minorele victime să întreţină relaţii sexuale cu el oferindu-le sume de bani cu titlu de împrumut, sau de recompensă, cadouri, spaţii de locuit, cartele telefonice, astfel că sunt întrunite şi elementele constitutive de infracţiunii prev. de art. 198, alin. (3) C. pen., în aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Având în vedere cele care preced, Înalta Curte constată că nu se impune achitarea inculpatului, H.S. în temeiul art. 10, lit. d) C. proc. pen.

Nejustificată este şi solicitarea schimbării încadrării juridice din infracţiunea prev.de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev.de art. 12, alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Astfel, potrivit disp. art. 2, lit. a) din actul normativ sus-arătat constituie agravantă săvârşirea traficului de persoane de două sau mai multe persoane. Aşa cum rezultă din materialul probator aflat la dosar, martora victimă A.L.M., a fost recrutată, cazată şi transportată de inculpat în Franţa cu autoturismul proprietatea sa predând-o unei alte persoane, cu scopul de a fi exploatată sexual. Nu are nicio relevanţă faptul că faţă de învinuitul V.P. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea prev.de art. 12, alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu motivarea că nu el este persoana căruia i-a fost lăsată victima după cum nu are nici o relevanţă faptul că faţă de adevăratul făptuitor (R.C.M.) nu a fost începută urmărirea penală, în condiţiile în care rezultă, fără putinţă de tăgadă că inculpatul a lăsat victima A.L.M. în Franţa, unei alte persoane.

În atare situaţie, condiţia prevăzută de textul de lege arătat mai sus este îndeplinită, scopul traficării (exploatarea sexuală) neputându-se realiza dacă ar fi existat cea de a doua persoană.

Lipsită de temei este şi solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev.de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 13, alin. (1) C. pen. din cele expuse anterior reieşind, fără putinţă de tăgadă, faptul că în vederea obţinerii favorurilor sexuale pentru sine sau pentru prieteni inculpatul s-a folosit de constrângere, de violenţă şi de oferirea unor sume de bani sau alte foloase.

Neîntemeiată este şi critica privind cazul de casare prev.de art. 3859, pct. 9 C. proc. pen.

Hotărârea prin care instanţa soluţionează fondul cauzei trebuie să cuprindă în considerente, descrierea faptelor reţinute de instanţă în sarcina inculpatului forma şi gradul de vinovăţie, circumstanţele agravante şi cele atenuate, stare de recidivă, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale şi a celei civile a cauzei, cât şi a celor care au fost înlăturate, precum şi analiza oricăror elemente de fapt, pe care se sprijină soluţia dată cauzei. De asemenea, trebuie să cuprindă temeiurile de drept care justifică soluţia dată cauzei judecate.

În apel Decizia trebuie să cuprindă temeiurile de fapt şi de drept care au dus, după caz, la admiterea sau la respingerea căii de atac, iar în caz de admitere, temeiurile care justifică schimbarea sau modificarea soluţiei de fond.

Motivarea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreţionar în realizarea justiţiei, dând posibilitatea părţilor din proces şi opiniei publice să-şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate, iar instanţelor de apel sau de recurs, elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

În prezenta cauză atât hotărârea instanţei de fond cât şi cea a instanţei de prim control judiciar, corespund cerinţelor arătate mai sus, astfel că nu se impune casarea lor nici sub acest aspect.

Nu poate fi primită nici critica privind greşita individualizare a pedepsei.

Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi nu mijloc de reducere a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiunii.

Ca măsură de constrângere pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.

Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţele de fond şi apel au reţinut şi au dat eficienţă, atât împrejurărilor corecte ale comiterii faptelor cât şi aspectelor de circumstanţiere personală invocate de inculpat interpretând şi aplicând corect prev. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Exigenţele impuse de principiul legalităţii nu se rezumă doar la cerinţa ca individualizarea, pedepsei să se facă în limitele stabilite prin norma de incriminare ci, pe lângă acestea, este necesar ca individualizarea judiciară să se realizeze pe baza unor criterii de apreciere, determinate, de asemenea, de lege.

Alegerea mijloacelor de individualizare a pedepsei şi a modalităţii de executare nu se face în mod arbitrar ci, dimpotrivă, instanţa este obligată să ţină seama de anumite criterii prevăzute de lege.

Înalta Curte, apreciază că pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite într-un cuantum corespunzător (excepţie făcând pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev.de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, care a fost coborâtă sub minimul special de 7 ani închisoare fără a fi reţinute circumstanţe atenuante - dar operează principiul prev.de art. 3858 alin. (1) C. proc. pen. în cauză existând doar recursul inculpatului), valorificându-se eficient criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Împrejurările referitoare la lipsa antecedentelor penale, conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunilor, statutul de angajat şi pregătirea universitară sunt într-adevăr circumstanţe personale favorabile acestuia pe care însă instanţele le-au avut în vedere la momentul dozării pedepselor.

Nu trebuie ignorat faptul că astfel de conduite sunt atitudini normale fireşti ale oricui om care respectă legea şi normele de conduită şi nu trebuie să se constituie într-un „titlu de glorie", pentru cel în favoarea căruia se reţin, rămânând la aprecierea instanţei (fiind o facultate a acesteia nu o obligaţie) de a le califica sau nu ca circumstanţe atenuante, în funcţie de specificul cauzei, de natura şi gravitatea faptelor, de consecinţele produse.

În cauză, faptele deduse judecăţii sunt dintre cele mai grave ce vizează invioabilitatea sexuală a persoanei în perioada minorităţii, iar împrejurările concrete în care au fost săvârşite îl exclud pe inculpat de la reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu prev.art. 38515 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.S. împotriva Deciziei penale nr. 146 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 38517, alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 383, alin. (2) comb. cu art. 381, alin. (1) C. proc. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 noiembrie 2007 la 3 mai 2010.

În baza art. 192, alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de inculpatul H.S. împotriva Deciziei penale nr. 146 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 noiembrie 2007 la 3 mai 2010.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 1600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 3 mai 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3790/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215...  ICCJ. Decizia nr. 1749/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1744/2010. Penal