ICCJ. Decizia nr. 1917/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1917/2010

Dosar nr. 3282/90/2008

Şedinţa publică din 14 mai 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 80 din data de 2 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia penală, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000,

Condamnă pe inculpata G.M., fiica lui N. şi F., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat,prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 86⁵ C. pen., raportat la art. 85 alin. (1) C. pen.

Anulează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, de 4 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 1321 din 28 septembrie 2007, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 2939/3/2007, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 376 din 22 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti.

În temeiul art. 36 C. pen., raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., dispune contopirea pedepsei de 4 ani închisoare,stabilită prin sentinţa penală nr. 1321 din 28 septembrie 2007, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 2939/3/2007, cu pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită în prezenta cauză urmînd a fi aplicată pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptului de a ocupa o funcţie ce implic exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen.,

Condamnă pe inculpata G.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 39 C. pen.,

Contopeşte pedepsele de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat,prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani cu pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat,prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani,urmînd ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an închisoare, deci 6 ani de închisoare în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a şi lit. b) C. pen.

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpata L.A., prin apărător, din infracţiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)

În temeiul art. 257 alin. (1) C. pen.,rap.la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000,

Condamnă pe inculpata L.A., fiica lui I. şi T., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa o funcţie de natura celei de care s-a folosit la săvîrşirea infracţiunii, respectiv secretară în cadrul unor instituţii publice, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP),

Condamnă pe inculpata L.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa o funcţie de natura celei de care s-a folosit la sâvîrşirea infracţiunii,respectiv secretară în cadrul unor instituţii publice, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen.

Dispune contopirea pedepselor de de 2 ani închisoare şi cea a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa o funcţie de natura celei de care s-a folosit la sâvîrşirea infracţiunii,respectiv secretară în cadrul unor instituţii publice, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani,cu pedeapsa de 5 ani închisoare şi cea a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autorităţile publicesau în funcţii elective publice,dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa o funcţie de natura celei de care s-a folosit la sâvîrşirea infracţiunii, respectiv secretară în cadrul unor instituţii publice,prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe o durată de 5 ani, urmînd ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pen. şi cea a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa o funcţie de natura celei de care s-a folosit la sâvîrşirea infracţiunii, respectiv secretară în cadrul unor instituţii publice, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice,dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa o funcţie de natura celei de care s-a folosit la sâvîrşirea infracţiunii,respectiv secretară în cadrul unor instituţii publice,prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen.

Schimbă încadrarea juridică a faptei pentru sâvîrşirea căreia s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei C.L., din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 257 alin. (1) C. pen., rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP),rap.la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP),

Condamnă pe inculpata C.L., fiica lui M. şi E., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., aplică inculpatei,ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat,prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 şi art. 82 C. pen.,

Dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei,pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen.,

Dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 6¹ din Legea nr. 78/2000,

Condamnă pe inculpatul L.I., fiul lui N. şi M., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., aplică inculpatului,ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 şi art. 82 C. pen.,

Dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei,pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen.,

Dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 6¹ din Legea nr. 78/2000,

Condamnă pe inculpata L.M., fiica lui Ş. şi F., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 şi art. 82 C. pen.,

Dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei,pe durata unu termen de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen.,

Dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 6¹ din Legea nr. 78/2000,

Condamnă pe inculpata P.G., fiica lui I. şi G., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., aplică inculpatei,ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 şi art. 82 C. pen.,

Dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei,pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen.,

Dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 6¹ din Legea nr. 78/2000,

Condamnă pe inculpatul T.D.D., fiul lui G. şi M.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 şi art. 82 C. pen.,

Dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei,pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen.,

Dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 357 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP),

Deduce din durata pedepsei închisorii durata reţinerii şi arestării preventive, de la data de 25 septembrie 2008 la zi, în cazul inculpatelor G.M. şi L.A. şi perioadei 07 octombrie 2008 - 31 martie 2009, în cazul inculpatei C.L.

În temeiul art. 350 alin. (1) şi alin. (4) C. pen., menţine măsura arestării preventive a inculpatelor G.M. şi L.A.

În temeiul art. 350 alin. (1), (3) şi (4) C. pen.,

Revocă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, luată faţă de inculpata C.L., hotărîrea fiind executorie cu privire la măsura preventivă.

În temeiul art. 357 alin. (2) C. proc. pen.,

Menţine măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale în vederea fîscării speciale.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000,

Dispune confiscarea de la inculpata G.M. a sumei de 900 de euro, iar de la inculpata L.A. a sumei de 2100 euro şi 1270 lei.

Obligă pe inculpata G. să restituie martorei denunţătoare S.M. suma de 3700 euro.

Obligă pe inculpatele G.M., L.A. şi C.L. la către stat a sumei de cîte 5500 lei,cu titlu de cheltuieli judiciare, iar pe ceilalţi inculpaţi la plata sumei de cîte 1000 de lei, cu acelaşi titlu.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:

În cursul anului 2006 inculpata G.M. a fost contactată de către numitul S., fost agent de poliţie în cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere Vâlcea, care i-a solicitat să îl ajute pe numitul I.M. pentru obţinerea permisului de conducere categoria B, îndrumând-o în acest sens, să ia legătura cu inculpata L.A., secretară la S.P.R.Vâlcea. în acest context, inculpata G.M. a pretins şi primit de la numitul I.M., suma de 1.000 euro, lăsând să se înţeleagă că are influenţă şi poate interveni asupra unor ofiţeri examinatori din cadrui S.P.C.R.P.C.I.V. Vâlcea. Ulterior, G.M. a contactat-o pe inculpata L.A., căreia i-a înmânat suma de 1.000 euro şi dosarul necesar înscrierii la examen a lui I.M., prezentând-o totodată pe soţia acestuia, I.R.N., ocazie cu care L.A. a dat asigurări că în schimbul sumei de bani în valută primite, va facilita obţinerea frauduloasă a permisului de conducere auto pentru I.M.

În cursul lunii septembrie 2006, inculpata L.A. i-a pretins lui I.M., prin intermediul Iui G.M. produse alimentare (carne de miel şi brânză de vacă), produse în valoare totală de cca.5.720.000 lei, date personal de către I.M. lui L.A., în prezenţa inculpatei G.M., ocazie cu care acesta a fost încă o dată asigurat că va promova examenul auto fără nici un fel de probleme.

În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în luna decembrie 2006, inculpata L.A. i-a cerut lui I.R.N. o jumătate de porc, tot în scopul de a-l ajuta pe soţul acesteia să obţină permisul de conducere, cantitatea de cca. 60 kg carne, în valoare totală de cca. 8.000.000 Iei, fiind dată personal lui L.A., la sediul Serviciului Poliţiei Rutiere Vâlcea.

Se constată de asemenea că inculpata G.M. se face vinovată de săvîrşireas infracţiunii de trafic de influenţă prin aceea că a pretins şi primit în cursul lunii octombrie 2007 de la numitele I.R.N. şi I.L. suma de câte 300 euro, prevalându-se de o influenţă reală asupra funcţionarilor Direcţiei pentru Protecţia Copilului Vâlcea, pentru ca fiecăreia dintre acestea să le fie atribuit un copil în plasament.

În cauză s-a făcut dovada pretinderii, şi primirii efective, în data de 22 mai 2008, a sumei de 7.500 euro de la denunţătoarea S.M.D., prevalându-se de o influenţă reală asupra unor funcţionari din cadrul Primăriei municipiului Rm. Vâlcea, în scopul obţinerii a câte unei locuinţe sociale pentru denunţătoare şi o rudă a acesteia,faptă care la rîndul său întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul lunii mai 2008, inculpata G.M. a pretins şi a acceptat promisiunea privind primirea sumei de 7.500 euro de la denunţătoarea S.M.D., pentru obţinerea unei locuinţe sociale pentru aceasta şi ruda acesteia. Şi de această dată, numita G.M. s-a prevalat de o influenţă reală asupra unor funcţionari din cadrul Primăriei municipiului Rm. Vâlcea, care aveau atribuţii pe linia alocării unei locuinţe sociale.

În cursul zilei de 22 mai 2008, inculpata G.M. a fost prinsă în flagrant, după ce a primit suma de 7.500 euro de la denunţătoarea S.M.D., în scopul celor menţionate anterior, inculpata recunoscînd săvîrşirea infracţiunii.

De asemenea, fapta inculpatei G.M. de a pretinde în cursul 1 ianuarie 2008 suma de 1.500 euro de la martora I.R.N. prevalându-se de o influenţă reală asupra unor ofiţeri examinatori din cad S.P.C.R.P.C.I.V. Vâlcea, în scopul obţinerii frauduloase a permisului conducere auto categoria D, soţului acesteia, numitul I.M. ca şi recunoaşterea inculpatei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă ca act material al infracţiunii unice continuate.

În vara anului 2007, inculpata G.M. a pretins şi primit de la soţii B.B. şi B.F. suma totală de 3.200 euro, în schimbul promisiunii că le va facilita acestora obţinerea permiselor de conducere auto, lăsându-i să creadă că are influenţă asupra unor ofiţeri examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. Vâlcea la rîndul său inculpata L. facîndu-se vinovată de săvîrşirea respectivei infracţiuni prin primirea de la inculpata G. a sumei de bani pentru facilitarea obţinerii pentru soţii B. a permiselor de conducere auto, urmare a influenţei asupra unor ofiţeri examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. Vâlcea, faptă dovedită prin declaraţia inculpatei G. şi înregistrarea convorbirii telefonice purtată cu aceasta la data de 21 februarie 2008, la ora 14:18.

Astfel în luna aprilie 2007, prin intermediul inculpatei C.L., învinuiţii L.I. şi L.M. i-au dat inculpatei L.A., suma de 500 euro în scopul obţinerii frauduloase a permisului de conducere auto, categoria B de către învinuita L.M., inculpata L.A., lăsându-i să creadă că-i poate ajuta în acest sens, prevalându-se de o influenţă reală asupra lunor ofiţeri examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. Vâlcea.

În luna iulie 2007, tot prin intermediul inculpatei C.L. învinuita P.G., zisă R. (cunoştinţă a învinuiţilor L.I. şi L.M.), i-a dat inculpatei L.A. suma de 500 euro şi o sticlă de whisky, în scopul obţinerii frauduloase a permisului de conducere categoria B, inculpata L.A. lăsând-o să creadă că o poate ajuta în acest sens, prevalându-se de o influenţă reală asupra unor ofiţeri examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. Vâlcea.

De asemenea, din probele cauzei rezultă că în luna decembrie 2007 inculpata a primit de la învinuitul T.D.D. suma de 400 euro, prevalându-se de o influenţă reală asupra unor ofiţeri examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. Vâlcea în scopul obţinerii frauduloase a permisului de conducere auto categoria C de către învinuitul susmenţionat.

Inculpata C.L., rezultă fără dubiu că aceasta i-a dat inculpatei L.A., suma de 500 euro, primită de la soţii L., în scopul obţinerii frauduloase a permisului de conducere auto, categoria B de către L.M. şi suma de 500 euro şi o sticlă de whisky, primită de la inculpata P.G., în scopul obţinerii frauduloase a permisului de conducere categoria B, faptele sale, caracterizate prin acte de ajutor material şi moral acordat inculpaţilor L. şi P., constituind acte de complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă, ci nu de trafic de influenţă, motiv pentru care se va dispune schimbarea încdrării juridice iniţiale şi condamnarea acesteia conform noii încadrări juridice.

Faptele celorlalţi inculpaţi, respectiv L.I., L.M., L.G. şi T.D.D., astfel cum au fost descrise, dovedite şi reţinute mai sus, corelative infracţiunilor săvârşite de către inculpatele G. şi L., de a promite, oferi sau da bani, daruri ori alte foloase, inculpatelor G. sau L., care au influenţă sau au lăsat să se creadă că au influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu în scopul obţinerii frauduloase a permisului de conducere auto, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzut de dispoziţiile art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, motiv pentru care se va dispune condamnarea acestora.

Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, serviciul teritorial Piteşti şi inculpaţii G.M., L.A., C.L., L.I., L.M.P.G., şi T.D.D.

În motivele de apel, sentinţa a fost criticată sub următoarele aspecte:

În motivarea apelului, reprezentantul parchetului apreciază că în mod gre prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei C.L. din infracţiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 257 alin. (1); la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), apreciind că cauză trebuia menţinută încadrarea juridică a acestei inculpate pentru care a fost trimisă judecată, întrucât din probele administrate rezultă că aceasta a ajutat pe inculpata L.A. să primească suma de 1.000 euro şi o sticlă de wisky.

Totodată, reprezentantul parchetului apreciază că în mod greşit s-a dis revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea întrucât temeiurile pentru care a: luată această măsură se menţin, existând şi o hotărâre de condamnare a inculpatei.

De asemenea, apreciază că, cuantumul pedepselor aplicate inculpat G.M. şi L.A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 alin. (1) rap. la art. 5 alin. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, săvârşii cursul anului 2006, nu realizează o individualizare corectă a acesteia, astfel că se impune aplicarea unor pedepse mai mari decât minimul prevăzut de lege.

Cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpatelor C.L. şi T.D.D. de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la infracţiune cumpărare de influenţă şi respectiv cumpărare de influenţă, cât şi a modalităţii de executare a acestora, reprezentantul parchetului apreciază că nu se impuneau având în vedere faptul că inculpata C.L. nu a recunoscut săvârşirea faptei şi nici inculpatul T.D.D. în faţa instanţei de judecată nu a mai recunoscut săvârşirea faptei. Astfel, aprecia modalitatea de executare a pedepselor pentru aceşti inculpaţi trebuia să se facă cu apli dispoziţiilor art. 57 C. pen.

În concluzie, reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.

Avocat I.G. pentru apelanta inculpată L.A. prima are în vedere dispoziţiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen., aprecii magistratul de la instanţa de fond trebuia să admită excepţia invocată şi să restituie cauza la parchet, deoarece departamentul anticorupţie nu este competent să judece infracţiunea care este trimisă în judecată şi condamnată în primă instanţă inculpata L.A., în vedere competenţa după materie a DNA.

Astfel, inculpata L.A. are un act material săvârşit în anul 2007 împreună cu inculpata G., un alt act material în anul 2007 împreună cu soţii B. pentru suma de 3.200 euro, un act material de 400 euro cu inculpatul T. şi un altul pentru 300 euro cu L. şi P.G., în total fiind vorba de 5.600 euro. Trebuie verificat dacă în speţă există o cauză de indivizibilitate sau conexitate pentru ca inculpata L.A. să fie anchetată de către DNA.

Aşa fiind, apărătorul inculpatei L.A. apreciază că ancheta trebuia să fie efectuată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea ca competentă deoarece obiectul infracţiunii de corupţie la această inculpată nu d 10.000 euro. Mai mult, nu există nicio rezoluţie sau ordonanţă de conexare a materiale ale inculpatelor G. şi L., motiv pentru care solicită admiterea aj restituirea cauzei la organul competent.

Avocat I.G. solicită achitarea inculpatei L.A. art. t 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pe considerentul că actele de care este acuzată aceasta nu există.

În susţinerea acestui motiv de apel, solicită înlăturarea ca probe ă interceptărilor convorbirilor telefonice dintre inculpata L. şi celelalte părţi din dosar, făcând trimitere la dispoziţiile art. 91⁵ şi următoarele, referindu-se la instanţa care a autorizat acestea, fiind vorba de competenţă după materie. Astfel, cei doi ofiţeri de poliţie C. şi D. din anul 2005 au fost transferaţi la Serviciul Public Comunitar Permise Auto, pierzându-şi calitatea de ofiţeri de poliţie judiciară, astfel că autorizarea interceptărilor telefonice nu trebuia făcută de Curtea de Apel Piteşti, aceste probe intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen., sunt obţinute ilegal şi trebuie înlăturate.

În sprijinul acestei susţineri, arată că reprezentanţii parchetului au observat că au greşit, întrucât atunci când inculpata C.L. a fost arestată, a solicitat tribunalului autorizarea interceptărilor telefonice.

Totodată, avocat I.G. solicită achitarea inculpatei L.A. potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru actele materiale ce vizează pe I.R. şi soţul acesteia şi B. Acuzaţiile se bazează pe acele interceptări telefonice, pe declaraţia lui I. şi Ş., iar din probele dosarului nu rezultă că inculpata L.A. a pretins de la numita Ionică ceva, aceasta în declaraţia sa, a făcut trimitere numai la inculpata G. şi nu a precizat că ar fi dat inculpatei L. vreo sumă de bani sau vreun bun. în legătură cu suma de 5.000.000 lei şi 100 euro nu a fost vorba de vreo restituire, ci un împrumut, lucru confirmat de martora Ionică în faţa magistratului şi tocmai de aceea aprecia că se impune audierea acesteia de către instanţa de apel.

De asemenea, apreciază că în mod greşit s-a reţinut că inculpata L. ar fi primit de la soţul lui I.R. în anul 2006, doi miei, martorul a declarat că aceste bunuri au fost lăsat lui G. pentru inculpata L., însă nu se cunoaşte dacă au ajuns în posesia celei din urmă, astfel că pentru acest act material nu poate fi acuzată.

De altfel, martora Ş. în declaraţiile sale a făcut trimitere numai la inculpata G.M., referindu-se la principiul indubio pro reo.

În ceea ce priveşte cazul B., referindu-se la acelaşi principiu, solicită achitarea tot în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., solicită a fi avute în vedere declaraţiile martorilor C.A. şi G.M., care au declarat că nepotul lor au vorbit cu inculpata care i-a cerut o sumă de bani şi s-a oferit să-i obţină permisul de conducere. Apreciază că nu sunt temeiuri suficiente pentru ca instanţa să fie convinsă că inculpata L. este vinovată.

În ceea ce priveşte actele materiale vis-a-vis de inculpatele T., L. şi P., temeiul achitării este 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vederelatura obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă, astfel că, chiar dacă instanţa va reţine că inculpata L. ar fi primit vreo sumă de bani sau bunuri de la aceste trei persoane, nu se probează pentru ce anume le-ar fi primit şi ce ar fi trebuit sa facă în schimbul acestora.

În subsidiar, în situaţia în care instanţa apreciază că inculpata L. este vinovată, apărătorul acesteia apreciază că pedeapsa aplicată acestei inculpate este mult prea aspră, fiind la jumătatea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, solicitând reducerea acesteia aproape de minimul special, astfel ca ea să-şi atingă scopul.

Apărătorul inculpatei L.A., avocat I.G., solicită respingerea apelului declarat de parchet pentru aceleaşi motive pentru care a susţinut apelul declarat de inculpată.

Avocat F.M. pentru apelanta inculpată G.M. achiesează la concluziile puse de apărătorul apelantei inculpate L.A. numai în ceea ce priveşte faza cercetării şi a urmăririi penale, apreciind astfel că se impune restituirea cauzei pentru a se completa urmărirea penală.

Solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei pronunţate de prima instanţă, întrucât pedeapsa aplicată inculpatei G.M. este prea mare şi solicită reducerea acesteia la minimul special având în vedere probatoriul administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată. Inculpata G.M. a recunoscut faptele de care se face vinovată şi solicită aplicarea unei pedepse minime care să o determine pe inculpată că aceste fapte nu trebuie repetate.

Apărătorul apelantei inculpate G.M. solicită respingerea apelului declarat de parchet, ca nefondat, apreciind că nu se impunerea majorarea pedepsei pentru niciun inculpat din prezenta cauză.

Avocat B.C. pentru inculpata C.L. critică hotărârea atacată, într-un prim motiv, pentru faptul că în mod greşit s-a apreciat că în cauză, în faza de urmărire penală, există competenţa materială a D.N.A. Potrivit art. 13 lit. a) din Ordonanţa nr. 43/2002, era necesar a se fi efectuat cercetări penale faţă de un ofiţer de poliţie judiciară, ceea ce nu este cazul, iar pe de altă parte cuantumul sumei trebuia să fie de minim 10.000 euro pentru ca urmărirea penală să fi fost efectuată de către D.N.A. În ceea ce o priveşte pe inculpata C. trebuia să existe unul din cazurile de indivizibilitate pentru a se putea face urmărirea penală şi faţă de aceasta de către D.N.A.

Astfel, apreciază că urmărirea penală s-a făcut de către un organ necompetent din punct de vedere material, prin urmare soluţia de condamnare a inculpatei C. este greşită.

În concluzie, apărătorul apelantei inculpate C.L. solicită admiterea apelului, desfiinţarea soluţiei pronunţate de prima instanţă, trimiterea cauzei la parchet. În situaţia în care instanţa de apel apreciază că în mod greşit a procedat Tribunalul Vâlcea, având în vedere faptul că inculpata C.L. a executat prin privare de libertate o parte din pedeapsa dispusă de instanţa de fond, solicită reducerea pedepsei şi aplicarea uneia sub minimul prevăzut de textul incriminator, în oricare dintre forme, fie în forma în care a fost trimisă în judecată, fie în forma în care a fost făcută noua încadrare juridică.

Solicită respingerea apelului declarat de parchet, având în vedere că succesiunea în timp a infracţiunilor este foarte importantă pentru a da o calificare corectă faptei. Arată că sensul cum a funcţionat presupusa infracţiune de trafic de influenţă nu este aşa cum este descris în rechizitoriu pentru argumentul că inculpata C. nu avea cum să cunoască că inculpata P. şi L. au nevoie de permise de conducere, decât în ipoteza că acestea au venit şi i-au specificat acest lucru. Este vorba doar de o complicitate la cumpărare de trafic de influenţă. Apreciază că încadrarea juridică făcută de instanţa de fond este legală şi temeinică.

Avocat B.C., apreciază că apelul parchetului nu este întemeiat nici în ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că pedeapsa este prea mică şi că trebuia menţinută măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Arată că unul din argumentele pentru care inculpata C. a fost pusă în libertate a fost şi acela că actele materiale pe care le-a săvârşit inculpata C. şi le-a însuşit, le-a relatat instanţei, astfel că susţinerea parchetului din motivele de apel că inculpata C. nu a recunoscut săvârşirea faptelor nu este ancorată în realitate. Această inculpată a motivat de ce a avut o altă atitudine.

Instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără ca pedeapsa să fie una privată de libertate, apreciind că cuantumul pedepsei corespunzător, aceasta efectuând o parte din pedeapsă. De altfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care inculpata C. a fost trimisă în judecată sau pentru care s-a schimbat încadrarea juridică, minimul este de la doi ani, astfel că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre corectă. Trebuie avut în vedere că inculpata C. anterior săvârşirii faptei, era o persoană de încredere, care-şi câştiga în mod onest existenţa, are familie, copii, conduce un local din municipiul Rm. Vâlcea, conduce şi o filială a acestuia în oraşul Băbeni, este la prima abatere. De asemenea, instanţa a apreciat că nu mai există riscul alterării procesului penal şi în prezent nu există riscul ca aceasta să se sutragă de la judecată, s-a prezentat la toate termenele .

În concluzie, avocat B.C., solicită admiterea apelului declarat de inculpata C.L., în principal trimiterea cauzei la parchet întrucât urmărirea penală nu a fost efectuată de un organ competent, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei şi respingerea ca nefondat a apelului declarat de parchet.

Apărătorul apelanţilor inculpaţi L.I., L.M. şi P.G., avocat T.M., solicită admiterea apelului declarat de aceştia, desfiinţarea sentinţei atacate, iar pe fond reducerea cuantumului pedepsei şi respingerea apelului declarat de parchet.

În susţinerea motivelor de apel, arată că instanţa de fond nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 19 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 43/2002, instanţa de fond a reţinut corect atitudinea pe care inculpaţii au avut-o pe parcursul procesului, circumstanţele acestora, însă nu li s-a dat o mai mare eficienţă acestora pentru a li se aplica o pedeapsă proporţională cu gradul de pericol social al faptei.

De asemenea, apreciază că instanţa de fond în mod greşit nu a reţinut circumstanţele atenuante ale inculpaţilor, fiind persoane care nu au mai săvârşit fapte penale, au avut o atitudine sinceră, şi-au dat concursul pentru stabilirea cât mai exactă a situaţiei de fapt, astfel că instanţa putea să coboare pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, după ce făcea aplicarea dispoz. art. 19 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 43/2002.

Avocat C.M. pentru inculpatul T.D.D., critică soluţia pronunţată de instanţa de fond întrucât nu a făcut aplicarea dispoz. art. 74, 76 C. pen. şi a dispoz. art. 19 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 43/2002 conform căreia putea să reducă la jumătate limita pedepsei prevăzute de lege. Solicită admiterea apelului declarat de inculpatul T.D.D., desfiinţarea sentinţei apelate şi aplicarea unei pedepsei într-un cuantum mai redus, acesta a recunoscut fapta şi a regretat-o.

În ceea ce priveşte apelul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia, la dosar există declaraţia inculpatului T. la momentul la care nu era asistat de un apărător (fila 190-191 dosar) prin care a arătat că scopul pentru care a contactat-o pe inculpata L. a fost acela de a obţine o programare pentru examenul în vederea obţinerii permisului auto. Acesta nu a avut o atitudine nesinceră, având în vedere şi interceptările telefonice, perioada era în preajma sărbătorilor de iarnă şi programările erau altele şi voia obţinerea permisului pentru a nu pierde un post de şofer.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, apreciază că în mod corect prima instanţă a apreciat că reeducarea inculpatului T. se poate face prin aplicarea dispoz. art. 81 C. pen.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelurilor declarate de inculpaţi, ca nefonate, potrivit art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 7/ A din data de 20 ianuarie 2010 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a dispus următoarele:

Având în vedere toate aceste argumente, şi pentru că din oficiu nu s-au constatat alte motive care să determine nulitatea hotărârii apelate, conform dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea va admite apelurile D.N.A. şi ale inculpatelor G. şi L., desfiinţând sentinţa sub aspect penal, în sensul că:

V-a desfiinţa în parte sentinţa sub aspect penal, se vor înlătura dispoziţiile art. 86⁵, 85 alin. (1) C. pen. privind anularea suspendării executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei G.M. prin sentinţa penală nr. 1321 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, cât şi dispoziţiile art. 36 C. pen., 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. prin care s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedepsele nou aplicate.

Va fi înlăturată de asemenea, schimbarea de încadrare juridică a faptelor inculpatei C.L. privind infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Se vor descontopi pedepsele rezultante de 6 ani închisoare şi 5 ani închisoare aplicate inculpatelor G.M. şi respectiv L.A., în pedepsele componente.

În baza art. 334 C. proc. pen. va fi schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimise în judecată inculpatele G.M. şi L.A., din infr. prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33, art. 34 C. pen., în art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinând art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpata G.M.

În raport cu noua încadrare juridică se va dispune condamnarea inculpatelor G.M. şi L.A. pentru infracţiunea unică de trafic de influenţă prev.de art. 257 alin. (1) C. pen., rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu reţinerea art. 37 lit. a) C. pen., pentru inculpata G.

Conform art. 86⁴ C. pen., va fi revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei G.M. prin sentinţa penală nr. 1321 din 28 septembrie 2007 de Tribunalul Bucureşti ce se va cumula cu pedeapsa de 4 ani închisoare nou aplicată, urmând ca inculpata să execute în total, 8 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. se va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

De asemenea, se va dispune condamnarea inculpatei C.L. pentru infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă, încadrare juridică la care a ajuns în cele din urmă curtea, potrivit argumentelor de la punctul 4 din hotărâre.

De asemenea, conform art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., vor fi respinse, ca nefondate apelurile inculpaţilor C.L., L.I., L.M., P.G. şi T.D.D. împotriva aceleiaşi sentinţe obligându-i potrivit art. 192 C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.

Admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti şi de inculpatele G.M., fiica lui N. şi F., şi L.A., fiica lui I. şi T. - secretară în cadrul I.P.J. Vâlcea - Serviciul Poliţiei Rutiere, împotriva sentinţei penale nr. 80 din 2 iulie 2009, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia penală, în Dosarul nr. 3282/90/2008.

Desfiinţează în parte sentinţa sub aspect penal, în sensul că:

Înlătură dispoziţiile art. 86⁵, 85 alin. (1) C. pen. privind anularea suspendării executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei G.M. prin sentinţa penală nr. 1321 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti.

Înlătură dispoziţiile art. 36 C. pen., art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. prin care s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedepsele nou aplicate.

Înlătură schimbarea de încadrare juridică a faptelor inculpatei C.L. privind infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Descontopeşte pedepsele rezultante de 6 ani închisoare şi 5 ani închisoare aplicate inculpatelor G.M. şi respectiv L.A., în pedepsele componente.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimise în judecată inculpatele G.M. şi L.A., din infr. prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33, 34 C. pen., în art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinând art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpata G.M.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen., rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., condamnă inculpata G.M., la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Conform art. 86⁴ C. pen., revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei G.M. prin sentinţa penală nr. 1321 din 28 septembrie 2007 de Tribunalul Bucureşti pe care o cumulează cu pedeapsa de 4 ani închisoare nou aplicată, urmând ca inculpata să execute în total, 8 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Conform art. 257 alin. (1) C. pen., rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă inculpata L.A. la 3 ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Conform art. 71 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă inculpata C.L. la 2 ani închisoare.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

Conform art. 381 C. proc. pen. menţine starea de arest a inculpatelor G.M. şi L.A. şi deduce la zi prevenţia.

Respinge, ca nefondate apelurile inculpaţilor C.L., L.I., L.M., P.G. şi T.D.D. împotriva aceleiaşi sentinţe pe care îi obligă la câte 900 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400 lei onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile M.J.

Cheltuielile judiciare în cuantum de 800 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatele G.M. şi L.A. se vor avansa din fondurile M.J.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:

1. În legătură cu apelul parchetului, raportat la al doilea motiv privind greşita schimbare de încadrare juridică a faptelor inculpatei C.L. din complicitate la trafic de trafic de influenţă în complicitate la cumpărare de influenţă, curtea îl consideră întemeiat.

Ceea ce caracterizează complicitatea faţă de celelalte forme ale participaţiei penale este caracterul său de contribuţie indirectă la săvârşirea infracţiunii, complicele înlesnind prin sprijinul pe care îl dă autorului ca acesta să săvârşească mai uşor, mai repede şi mai singur fapta incriminată.

De aceea în raport cu instigarea sau autoratul, complicitatea reprezintă o formă de participaţie secundară accesorie, înserându-se în antecedenţa cauzală a faptei, atrăgând calitatea de participant a complicelui.

Această contribuţie a complicelui trebuie să fie efectivă, adică să fi folosit în mod concret la comiterea de către autor a infracţiunii.

Aşa cum rezultă din circumstanţele comiterii faptelor, şi după cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, cele două inculpate, respectiv G. şi L., prin modul lor de acţiune au format o echipă, canalizată pentru facilitarea traficului de influenţă.

În cadrul acestei echipe funcţionale încă din anul 2006, a fost atrasă începând cu luna aprilie 2007 şi inculpata C.L.

În ce priveşte contribuţia materială, traficantul de influenţă era inculpata L., secretar la S.P.R. Vâlcea, care prin intermediul celorlalte două inculpate G. şi C., primea diferite sume de bani şi bunuri de la cumpărătorii de influenţă.

Este indiscutabil astfel, că activitatea inculpatelor G. şi C. privită din această perspectivă funcţională a activităţii infracţionale de grup, a susţinut efectiv comiterea traficului de influenţă de către inculpata L., integrându-se în antecedenţa cauzală a acestei din urmă infracţiuni.

De esenţa complicităţii este intenţia de a sprijini activitatea materială desfăşurată de autor, şi aşa cum se desprinde din ansamblul contribuţiilor celor trei inculpate, intenţia inculpatei C. a fost aceea de a o sprijini traficul, şi nu cumpărarea de influenţă (declaraţia învinuitului L.I., vol. III 151-152 u.p., unde se menţionează că prin intermediul numitei C.L. a oferit împreună cu soţia sa suma de 500 euro numitei L.A. în scopul obţinerii frauduloase a permisului de conducere).

Şi dacă inculpatele G. şi C., chiar şi având o contribuţie diferită sub aspect cantitativ, activitatea lor materială este aceeaşi fiind evident că faptele trebuie să primească aceeaşi încadrare juridică, şi anume aceea de complicitate la trafic şi nu la cumpărare de influenţă, cum în mod greşit a apreciat prima instanţă.

În ce priveşte greşita revocare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea faţă de inculpata C.L., pe care parchetul o susţine întrucât temeiurile care au stat la baza acesteia o impun şi pentru viitor, curtea îşi însuşeşte argumentele primei instanţe în legătură cu egalitatea de tratament juridic faţă de ceilalţi inculpaţi care au primit acelaşi regim sancţionator ca şi inculpata, şi care nu sunt supuşi altor măsuri restrictive de libertate.

Pe de altă parte, din înscrisurile depuse de această inculpată în apel, rezultă că este o persoană integrată social, cu doi copii minori, lucrează ca director de restaurant la SC A.F. SRL Vâlcea, calitate ce impune între altele, coordonarea activităţii unor subunităţi din localitatea Băbeni, ceea ce determină deplasarea în afara judeţului.

Aceste aspecte în opinia curţii reprezintă elemente noi care nu mai fac necesară măsura obligării de a nu părăsi localitatea faţă de inculpata C.L.

Sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor pe care parchetul le consideră prea mici, curtea apreciază cu excepţia inculpatelor G. şi L. că pedepsele aplicate reflectă cerinţele unei juste individualizări atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, apreciind că individualizarea efectuată de prima instanţă este subordonată criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi scopurilor pedepsei menţionate de legiuitor în art. 52 C. pen., astfel încât nu este necesară majorarea acestora, cum solicită parchetul.

Inculpaţii C., L., P. şi T., sunt la prima confruntare cu legea penală, au manifestat o atitudine sinceră şi cooperantă, au răspuns de fiecare dată la chemările organelor judiciare, sunt persoane integrate în familie şi societate cu şanse mari de reeducare, în raport cu inculpatele G. şi L. au avut o contribuţie mult mai redusă la comiterea faptelor, astfel încât aplicarea unor pedepse mai severe nu reprezintă o măsură care să contribuie aşa cum s-a arătat la realizarea scopurilor preventiv, coercitiv şi educativ menţionate de legiuitor în art. 52 C. pen.

2. În ce priveşte apelul inculpatei L.A., sub aspectul că urmărirea penală nu era în competenţa D.N.A., având în vedere faptul că valoarea obiectului infracţiunii de corupţie nu depăşeşte 10.000 de euro, motiv susţinut şi de inculpaţii G.M. şi C.L., curtea arată cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă că într-o fază premergătoare, ancheta a vizat ofiţerii de poliţie judiciară D.I. şi C.M.

În conformitate cu dispoziţiile art. 13 lit. b) din OUG nr. 43/2002, competenţa de a efectua urmărirea penală aparţine D.N.A., indiferent de valoarea pagubei materiale în cazul în care faptele de corupţie sunt comise de către ofiţeri de poliţie.

Competenţa rămâne câştigată, chiar dacă ulterior această condiţie privind calitatea subiecţilor activi dispare, aşa încât susţinerile inculpaţilor sub acest aspect sunt neîntemeiate.

În legătură cu nelegalitatea interceptărilor convorbirilor telefonice dintre inculpata L. şi celelalte părţi din dosar şi acest aspect este nefondat, pentru aceleaşi raţiuni legate de calitatea de ofiţeri de poliţie judiciară a susnumiţilor, aspect ce ar fi determinat competenţa de soluţionare în primă instanţă a Curţii de Apel Piteşti, instanţă care a autorizat efectuarea acestor interceptări.

Aşa cum a arătat şi prima instanţă, competenţa în discuţie se raportează la momentul solicitării autorizării interceptărilor, neavând nici un fel de relevanţă împrejurarea că ulterior cei doi şi-au pierdut calitatea de ofiţeri de poliţie judiciară.

Sub aspectul ultimului motiv de apel susţinut de inculpata L.A., referitor la severitatea sancţiunii aplicate, curtea îl găseşte întemeiat.

Prin aplicarea pedepsei concrete în urma individualizării se urmăreşte prin voinţa legiuitorului, nu numai represiunea şi coerciţia, ci şi reintegrarea socială, reeducarea infractorului pentru a forma în conştiinţa acestuia o atitudine corectă faţă de valorile sociale ocrotite de lege.

La aceste consecinţe nu se poate ajunge decât printr-o aplicare echilibrată a criteriilor stabilite imperativ de legiuitor în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Indiscutabil că fapta inculpatei este gravă, şi cu atât mai mult cu cât, aceasta a înţeles să o privească drept o îndeletnicire profitabilă, elemente ce raportate la succesiunea şi frecvenţa actelor materiale şi la escaladarea fenomenului infracţional privind corupţia, justifică regimul sancţionator în detenţie pe care prima instanţă l-a ales corect.

În aceeaşi măsură însă, trebuiesc luate în considerare elementele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatei, integrată în familie, la primul conflict cu legea penală, cu o poziţie relativ sinceră în faţa organelor judiciare, aspecte ce pledează pentru aplicarea unei pedepse către minimul special prevăzut de legiuitor.

3. Primul motiv de apel invocat de inculpata G. se referă la lipsa de competenţă a D.N.A. în instrumentarea urmăririi penale pe care curtea nu şi-l însuşeşte pentru aceleaşi argumente menţionate la pct. 2, alin. (1), (2) şi (3) din prezenta hotărâre, la care facem trimitere.

În al doilea rând, în ce priveşte pedeapsa pe care inculpata o consideră prea severă, curtea apreciază întemeiată această critică.

În acest sens, curtea apreciază că pedeapsa de 5 ani aplicată de prima instanţă având ca modalitate executarea în regim de detenţie, este prea aspră şi având mai mult un efect intimidant serveşte numai scopului represiv, aşa cum s-a arătat şi în cazul inculpatei L.A., la pct. 2 alin. (7) - (10) din prezenta hotărâre, la care facem trimitere, astfel că şi de această dată se justifică diminuarea pedepsei aplicate.

4. Inculpata C.L. a susţinut două critici, prima referitoare la necompetenţa D.N.A. de a efectua urmărirea penală, ce a fost deja analizată, iar cealaltă privind individualizarea pedepsei aplicate, care în opinia sa este prea severă.

În ce priveşte severitatea pedepsei, această critică este neîntemeiată, inculpata a fost condamnată la 2 ani închisoare cu suspendare conform art. 81, art. 82 C. pen., sancţiune ce se subordonează în opinia curţii atât coordonatelor impuse de legiuitor în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi scopurilor preventiv, coercitiv şi educativ menţionate în art. 52 C. pen., nejustificându-se o diminuare a acesteia.

5. Inculpaţii L.I., L.M., P.G. şi T.D.D. au criticat sentinţa deoarece instanţa nu a aplicat dispoziţiile art. 19 din Ordonanţa nr. 43/2002 şi nici nu a reţinut circumstanţe atenuante, ceea ce ar fi determinat reducerea pedepselor aplicate la jumătate.

În legătură cu acest motiv de apel pe care curtea îl apreciază neîntemeiat, pertinente sunt argumentele primei instanţe, conform cu care art. 19 din Ordonanţa nr. 43/2002, pentru a fi aplicabil impune îndeplinirea unor condiţii cumulative şi anume, ca persoana cercetată pentru fapte de corupţie în timpul urmăririi penale să denunţe şi să faciliteze identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au comis astfel de infracţiuni.

Aşadar, pe lângă efectuarea denunţului, persoana cercetată pentru fapte de corupţie trebuie în plus să faciliteze organelor de anchetă identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane ce au comis fapte de corupţie, ceea ce nu se poate reţine în atitudinea apelanţilor precizaţi, cum în mod just a reţinut şi argumentat prima instanţă la filele 29, 30 din hotărârea atacată.

6. Având în vedere dispoziţiile art. 370 C. proc. pen., curtea a reţinut din oficiu în legătură cu faptele inculpatelor G.M. şi L.A. următoarele:

Atât parchetul prin actul de inculpare cât şi prima instanţă au reţinut în ce privesc ambele inculpate câte o infracţiune de trafic de influenţă comisă în anul 2006 şi câte o infracţiune de acelaşi tip în formă continuată compusă din mai multe acte materiale, ce s-au derulat în cursul anilor 2007 şi 2008.

Ca unitate legală de infracţiune, infracţiunea continuată se caracterizează prin întrunirea mai multor condiţii şi anume, o pluralitate de acţiuni sau inacţiuni comise la intervale diferite de timp, acţiunile sau inacţiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi să prezinte fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Pe lângă celelalte criterii, unitatea rezoluţiunii infracţionale reprezintă principalul suport faptic al unităţii legale în cazul infracţiunii continuate.

Acest lucru reflectă hotărârea făptuitorului de a repeta activitatea infracţională până la realizarea proiectului său, fiind suficientă o reprezentare în linii generale a acţiunilor proiectate.

Unitatea de rezoluţie infracţională rezultă din modul în care au fost comise actele materiale ce compun infracţiunea continuată, în orice caz, concluzia la care se ajunge fiind aceea că nu a intervenit o nouă rezoluţia infracţională.

Aşa cum s-a mai arătat anterior, inculpatele G. şi L., au format o echipă, punând în comun contribuţia fiecăreia pentru comiterea traficului de influenţă cu scopul de a obţine diferite sume de bani.

Această hotărâre infracţională a fost adoptată de către inculpate, încă din anul 2006, continuând în 2007 şi 2008 în vederea atingerii aceluiaşi obiectiv.

Fiind vorba de o hotărâre infracţională unică, în opinia curţii, atât parchetul, cât şi prima instanţă, ar fi trebuit să reţină în sarcina inculpatelor câte o singură infracţiune în formă continuată de trafic de influenţă şi nu două, asemenea infracţiuni în concurs, sens în care potrivit dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., curtea va dispune schimbarea de încadrare juridică.

În aceste condiţii, curtea observă în privinţa inculpatei G.M. că această faptă de trafic de influenţă în formă continuată s-a epuizat în termenul de încercare al condamnării anterioare de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 1321 din 28 septembrie 2007 de Tribunalul Bucureşti, ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen., împrejurare ce atrage potrivit art. 86⁴ C. pen., revocarea acestei suspendări.

V-a desfiinţa în parte sentinţa sub aspect penal, se vor înlătura dispoziţiile art. 86⁵, 85 alin. (1) C. pen. privind anularea suspendării executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei G.M. prin sentinţa penală nr. 1321 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, cât şi dispoziţiile art. 36 C. pen., art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. prin care s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedepsele nou aplicate.

Se vor descontopi pedepsele rezultante de 6 ani închisoare şi 5 ani închisoare aplicate inculpatelor G.M. şi respectiv L.A., în pedepsele componente.

În baza art. 334 C. proc. pen. va fi schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimise în judecată inculpatele G.M. şi L.A., din infr. prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33, 34 C. pen., în art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinând art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpata G.M.

În raport cu noua încadrare juridică se va dispune condamnarea inculpatelor G.M. şi L.A. pentru infracţiunea unică de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu reţinerea art. 37 lit. a) C. pen., pentru inculpata G.

În baza art. 71 C. pen. se va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev.de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 7/ A din data de 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au formulat recurs, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpaţii G.M., C.L., L.A., P.G., L.I. şi L.M.

În şedinţa publică din data de 14 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, inculpaţii recurenţi C.L., L.A., P.G., L.I. şi L.M. declară că îşi retrag recursurile declarate, împotriva deciziei instanţei de apel.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Serviciul Teritorial Piteşti al D.N.A., critică soluţia instanţei de apel ca fiind nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:

În mod greşit instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimise în judecată inculpatele G.M. şi L.A.

Astfel, inculpatele au fost trimise în judecată pentru două infracţiuni de trafic de influenţă, una simplă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea 78/2000 săvârşită în vara anului 2006 şi una în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), săvârşită în perioada iulie 2007 - mai 2008.

Instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimise în judecată inculpatele, reţinând o singură infracţiune de trafic de influenţă în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fără să o pună în discuţia părţilor, cu motivarea că inculpatele au adoptată o hotărâre unică infracţională din anul 2006 care a continuat şi în anii 2007 şi 2008, în vederea atingerii aceluiaşi obiectiv şi că nu a intervenit o nouă rezoluţie infracţională.

Potrivit art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) infracţiunea continuată se realizează prin săvârşirea de către aceiaşi persoană, la intervale de timp diferite, însă în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a unei acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Această unitate infracţională legală se întemeiază pe anumite legături care unesc între ele faptele din care este alcătuită.

Astfel, acţiunile sau inacţiunile care alcătuiesc infracţiunea continuată sunt legate între ele printr-o triplă unitate şi anume - unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluţie infracţională (toate sunt realizate pe baza aceleiaşi hotărâri) şi unitatea de conţinut (fiecare prezintă conţinutul aceleiaşi infracţiuni).

Unitatea de rezoluţie infracţională trebuie să rezulte din modul în care au fost săvârşite diferitele acţiuni sau inacţiuni ce compun infracţiunea continuată şi este dependentă şi de mărimea intervalului de timp în care au fost săvârşite acţiunile.

Astfel, inculpatele G.M. şi L.A. au săvârşit, prima faptă de trafic de influenţă în vara anului 2006 şi apoi în vara anului 2007 împreună, iar ulterior singure, respectiv G.M. 4 fapte (octombrie 2007, noiembrie 2007, ianuarie 2008 şi mai 2008), iar L.A. 2 fapte (aprilie - iulie 2007 şi decembrie 2007).

Apreciem că intervalul mare de timp, de un an, între prima faptă de trafic de influenţă şi următoarea din vara anului 2007, săvârşite de inculpate, duce la concluzia că acestea au renunţat la rezoluţia infracţională unică şi au luat o nouă rezoluţie cu atât mai mult cu cât doar fapta din vara anului 2007 au săvârşit-o împreună.

Prin urmare, încadrarea juridică corectă era cea reţinută prin rechizitoriu, respectiv două infracţiuni de trafic de influenţă, una simplă săvârşită în vara anului 2006 şi alta continuată săvârşită în perioada 2007-2008, aflate în concurs.

De asemenea, apreciem că instanţa de apel în mod greşit a dispus din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimise în judecată inculpatele G.M. şi L.A., fără ca aceasta să fie pusă în discuţia pârtilor.

Astfel, potrivit art. 334 C. proc. pen. dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare juridică şi să atragă atenţie inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai Ia urmă sau eventual amânarea judecăţii pentru a-şi pregăti apărarea, aceste condiţii constituind o garanţie a dreptului la apărare cât şi a soluţionării corecte a cauzei.

Prin schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatelor, respectiv o infracţiune continuată de trafic de influenţă în loc de o infracţiune simplă şi una continuată, s-a cauzat inculpatei G.M. o situaţie mai gravă, în sensul că reţinând o infracţiune continuată s-a dispus conform art. 86 C. pen. revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicate inculpatei prin sentinţa penală nr. 1321 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare, urmând ca inculpata să execute 8 ani închisoare.

Astfel, inculpatele au fost private de posibilitatea de a formula o apărare în raport cu fapta în noua ei încadrare juridică.

În mod greşit instanţa de apel a aplicat inculpatelor G.M. şi L.A. ca pedeapsă accesorie şi complementară interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I, şi nu a aplicat inculpatei L.A. ca pedeapsă accesorie şi complementară, interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie şi de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura celeia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

Potrivit art. 71 alin. (2) din C. pen. condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) C. pen. (dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie sau exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii).

Însă acest text de lege urmează a fi aplicat în concordanţă cu prevederile Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, şi ale prevederilor adiţionale care împreună cu Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului formează un bloc de convenţional itate direct aplicabil în sistemul de drept românesc, având forţă constituţională şi legislativă potrivit art. 20 din Constituţia României.

Astfel, în raport cu deciziile Marckx contra Belgiei (reclamată sub aspectul forţei obligatorii şi executorii a hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului), S. şi P. contra României, C. şi M. contra României, H. contra Marii Britanii (relevante sub aspectul incidenţei art. 8 din convenţie), apreciem că în mod greşit instanţa a interzis inculpatelor G.M. şi L.A. ca pedeapsă accesorie şi complementară dreptul de a alege prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I din C. pen.

În acest sens exemplificăm şi Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin care s-a stabilit că dispoziţiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii, se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I din C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) din C. pen.

Întrucât inculpata L.A. pentru desfăşurarea activităţii infracţionale s-a folosit de funcţia deţinută, respectiv secretară în cadrul S.P.R. Vâlcea, instituţie publică, instanţa de apel trebuia să aplice acesteia ca pedeapsă accesorie şi complementară interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

3. Apreciem că hotărârea instanţei de apel este netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatei L.A.

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Apreciază Parchetul că pedeapsa aplicată inculpatei L.A. de 3 ani închisoare, nu satisface cerinţele unei juste individualizări, având şi în vedere faptele comise, numărul mare de acte materiale, modul şi împrejurările în care au fost comise, scopul urmărit precum şi limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracţiunile săvârşite.

Aceste aspecte, coroborate cu atitudinea nesinceră a inculpatei în cursul procesului penal, conduc la concluzia că instanţa de apel trebuia să aplice inculpatei o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatei L.A. nu este de natură a realiza scopurile menţionate în art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpaţilor şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Inculpata-recurentă G.M. critică soluţia instanţei de apel ca fiind nelegală şi netemeinică prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen.

Astfel în primul caz de casare, cel prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 17¹ C. proc. pen. (când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii) se învederează că instanţa de fond a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor săvârşite de recurentă.

Referitor la cel de-al doilea caz de casare, cel prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege), recurenta solicită admiterea recursului şi reducerea pedepsei urmând a se da o mai mare relevanţă circumstanţelor personale ale acesteia.

Pentru inculpata recurentă L.A. se solicită a se respinge recursul parchetului ca nefondat sub aspectul majorării pedepsei aplicate, precizându-se totodată că recursul parchetului urmează a fi admis numai sub aspectul aplicării pedepselor accesorii şi complementare aplicate inculpatei.

Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de apel din punct de vedere al motivelor de recurs formulate, Înalta Curte urmează a admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti numai cu privire la pedepsele accesorii aplicate inculpatelor G.M. şi L.A. şi cu privire la neaplicarea pedepsei complementare privind pe inculpata L.A.

Referitor la recursul declarat de inculpata G.M. împotriva aceleiaşi decizii urmează ca acesta să se respingă ca nefondat.

Înalta Curte va lua act de retragerea recursurilor formulate de inculpaţii C.L., L.A., P.G., L.I., L.M.

Motivele pe care se bazează această hotărâre a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt următoarele:

În ceea ce priveşte primul caz de casare invocat de parchet, în sensul că în mod greşit Curtea de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimise în judecată G.M. şi L.A., Înalta Curte constată critica formulată ca fiind nefondată deoarece:

Infracţiunea continuată se caracterizează printr-o pluralitate de acţiuni sau inacţiuni comise la diferite intervale de timp, de aceiaşi persoană în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prezentând fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Ceea ce trebuie subliniat în mod deosebit este că unitatea de rezoluţie infracţională rezultă din modul în care au fost comise actele materiale ce compun infracţiunea continuată, neintervenind o nouă rezoluţie infracţională.

Din tot probatoriul dosarului rezultă în mod clar că hotărârea infracţională a fost adoptată de către inculpatele G. şi L., încă din anul 2006, continuând cu anul 2007 şi 2008 în vederea atingerii aceluiaşi obiectiv, respectiv prin trafic de influenţă să obţină diferite sume de bani.

Deci rezultă că este vorba de o singură rezoluţie infracţională de săvârşire a infracţiunii de trafic de influenţă.

Pentru aceste considerente Înalta Curte considera această critică ca nefondată.

Referitor la cea de-a doua critică, formulată de parchet, în sensul că în mod greşit instanţa de apel a aplicat inculpatelor G.M. şi L.A. ca pedeapsă accesorie şi complementară interzicerea dreptului de a alege prevăzută de art 64 alin. (1) lit. a), teza I şi nu a aplicat inculpatei L.A. ca pedeapsă accesorie şi complementară, interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie şi de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura celeia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c), C. pen., Înalta Curte constată această critică ca fiind fondată pentru următoarele considerente:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, a apreciat încă din anul 2007 că dispoziţiile art. 71 C. pen., referitoare la pedepsele accesorii, se vor interpreta în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I şi lit. c), C. pen. nu se va face în mod automat, ci se va supune aprecierii instanţei în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Faţă de această situaţie şi având în vedere şi prevederile Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale cât şi Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte va admite recursul declarat de D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti, va casa Decizia penală atacată numai cu privire la pedepsele accesorii aplicate inculpatelor G.M. şi L.A. cât şi cu privire la neaplicarea pedepsei complementare privind pe inculpata L.A.

Urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să se admită recursul formulat de Parchet şi să se caseze în parte Decizia penală a instanţei de apel.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpata G.M., Înalta Curte constată criticile formulate de aceasta ca fiind nefondate, urmând a respinge recursul formulat ca nefondat, pentru următoarele motive:

Referitor la prima critică formulată de inculpata-recurentă G.M. în sensul că instanţa de fond a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor săvârşite, Înalta Curte a arătat de ce această încadrare juridică nu subzistă în motivarea respingerii recursului formulat de parchet (prima critică), considerent pentru care nu va mai relua încă o dată motivarea.

În ceea ce priveşte a doua critică formulată de recurentă, prin care se solicită reducerea pedepsei şi acordarea unei mai mari ponderi circumstanţelor personale ale inculpatei G.M., Înalta Curte constată că şi această critică este nefondată, urmând a respinge şi acest motiv de recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Constatându-se că inculpata-recurentă G.M. a săvârşit o faptă penală de trafic de influenţă în formă continuată care s-a epuizat în termenul de încercare al condamnării anterioare de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 1321 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii prevăzute de art. 37 lit. a), C. pen., împrejurare ce atrage conform art. 86⁴ C. pen., revocarea acestei suspendări.

În rest, instanţa de apel nu a făcut altceva, reţinând împrejurarea arătată mai sus, decât să înlăture conform legii, dispoziţiile art. 86⁵, art. 85 alin. (1) C. pen. privind anularea suspendării executării pedepsei de 4 ani închisoare şi să contopească pedeapsa cu pedepsele nou aplicate.

Instanţa de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei conform dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere criteriile generale de individualizare, ţinând cont de limitele de pedeapsă fixate, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana inculpatei G.M.

În aplicarea pedepsei orientate spre minim, instanţa de apel a avut în vedere faptul că recurenta a colaborat cu organele de urmărire penală, a recunoscut săvârşirea faptelor, că are probleme de sănătate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte urmează ca în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b), C. proc. pen. să respingă ca nefondat, recursul formulat de inculpata recurentă G.M.

Totodată, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 369 C. proc. pen. raportat la art. 385⁴ C. proc. pen. va lua act de manifestările de voinţă ale inculpaţilor recurenţi C.M., L.A., P.G., L.I. şi L.M., de retragere a recursurilor declarate împotriva Deciziei penale nr. 7/ A din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 192 C. proc. pen. va obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti împotriva Deciziei penale nr. 7/ A din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.

Casează parţial Decizia penală atacată numai cu privire la pedepsele accesorii aplicate inculpatelor G.M. şi L.A. şi cu privire la neaplicarea pedepsei complementare privind pe inculpata L.A.

În baza art. 71 C. pen. aplică inculpatei G.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. alături de pedeapsa principală.

În baza art. 71 C. pen. aplică inculpatei L.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen. alături de pedeapsa principală.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatei L.A. dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Deduce din pedepsele aplicate inculpatelor G.M. şi L.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 septembrie 2008 la 14 mai 2010.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata G.M. împotriva Deciziei penale nr. 7/ A din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.

Ia act de manifestarea de voinţă a inculpaţilor C.L., L.A., P.G., L.I. şi L.M. de retragere a recursurilor declarate împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurenţii inculpaţi G.M., P.G., L.I. şi L.M. la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Obligă recurentele inculpate C.L. şi L.A. la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3810/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2806/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1917/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1917/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs