ICCJ. Decizia nr. 1877/2010. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1877/2010
Dosar nr. 369/64/2010
Şedinţa publică din 11 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Braşov, sesizată cu solicitarea de punere în executare a mandatului european de arestare emis la 12 martie 2010 de către Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta – Ungaria (Dosar nr. 19.B.35508/2006/43) privind pe persoana solicitată T.S. (cetăţean român, fiul lui I.E. şi A.), în baza dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 302/2004 a dispus, în baza respectivului mandat european, arestarea sus-numitului pe durata de 30 de zile, începând cu 7 mai 2010 şi până la 5 iunie 2010 inclusiv, precum şi predarea către autorităţile judiciare maghiare, respectiv Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta.
S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.
Totodată, instanţa a dispus ca predarea să se realizeze cu respectarea dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a verificat identitatea persoanei solicitate, a constatat că datele din mandatul european de arestare corespundeau datelor respectivului, l-a informat cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, i-a desemnat apărător din oficiu, interpret de limbă maghiară, i-a înmânat o copie a mandatului, l-a informat cu privire la dispoziţiile art. 90 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a constatat că T.S. nu a renunţat la regula specialităţii, a respectat dreptul acestuia de a nu consimţi la predare, l-a ascultat.
Mandatul european de arestare vizează săvârşirea de către T.S., a infracţiunilor de tâlhărie şi tentativă la viol, prevăzute şi pedepsite de art. 321 alin. (1) şi art. 197 alin. (1) C. pen. Maghiar, pedeapsa fiind de până la 8 ani închisoare, faţă de el, prin ordonanţa din 7 mai 2010 luându-se măsura reţinerii, iar informaţiile comunicate de statul maghiar fiind suficiente, neexistând vreun motiv de refuz, a dispus arestarea.
Împotriva sentinţei, persoana solicitată, în termenul legal, a declarat recurs, motivele invocate fiind nerespectarea, de către autorităţile judiciare maghiare, a drepturilor sale procesuale, lipsa consimţământului lui de a fi predat pentru că ar fi supus la rele tratamente şi că la datele presupuselor fapte s-a aflat la dispoziţia poliţiei maghiare, dar nu a fost arestat.
Recursul nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că instanţa, în executarea mandatului european de arestare, a respectat dispoziţiile art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, faptele pentru care s-a cerut predarea persoanei solicitate sunt incriminate şi de C. pen. Român, nu există condiţii speciale de supunere a executării de către autorităţile judiciare române, nu există motive de refuz al executării, s-au respectat procedurile prealabile executării, persoana a fost reţinută, ascultată şi s-a luat act că aceasta nu renunţă la regula specialităţii, dispunerea arestării sale şi predarea către autorităţile emitente ale mandatului european de arestare sunt legale.
În ce priveşte susţinerea persoanei solicitate, că a fost agresată sau va fi supusă la rele tratamente în Ungaria, acestea nu pot constitui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.
Pentru considerentele expuse, hotărârea fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurenta persoană solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată T.S. împotriva sentinţei penale nr. 32/F/MEA din 7 mai 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul persoana solicitată la plata sumei de 820 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Onorariul pentru interpretul de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3750/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3751/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
