ICCJ. Decizia nr. 1930/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1930/2010
Dosar nr. 2083/33/2009
Şedinţa publică din 14 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la instanţa de fond petenta SC O. SRL Cluj-Napoca prin administrator H.l.R. a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună desfiinţarea rezoluţiei procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj din Dosar nr. 170/P/2009, menţinută prin Rezoluţia din 5 noiembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi să se trimită cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
În motivarea plângerii sale petenta a arătat că rezoluţia atacată este netemeinică şi nelegală, plângerea fiind soluţionată în baza declaraţiilor numitului H.M., fără luarea în considerare a probelor de la dosar.
Din motivarea rezoluţiei, în care s-a arătat că lipseşte latura, subiectivă, rezultă că latura obiectivă a infracţiunii există. A considerat evidentă intenţia directă a numitului H.M. în alterarea înscrisului reprezentat de Contractul de asistenţă juridică din 10 aprilie 2007, acest înscris denaturat prin adăugire fiind folosit ulterior în scopul obţinerii în mod nemeritat a unor sume importante de bani. înscrisul a fost folosit în Dosarul execuţional nr. 237/2008 al Biroului Executorului Judecătoresc C.M.R.
A arătat că organul de urmărire penală nu s-a pronunţat în nici un fel cu privire la alterarea contractului de asistenţă juridică prin transformarea cifrei 7 în 9 şi nici cu privire la încălcarea prevederilor Legii nr. 51/1995 şi a Statului profesiei de avocat ce reglementează condiţiile de fond şi formă ale contractului de asistenţă juridică şi a normelor de drept comun referitoare la modul de încheiere şi modificare a contractelor.
Onorariul de succes fiind suma stabilită pentru atingerea de către avocat a unui anumit rezultat, iar la data de 14 iunie 2007 avocatul H.M. obţinuse deja rezultatul preconizat, petenta nu mai avea de ce să fie de acord cu onorariul de succes pentru servicii juridice prestate în anii anteriori, iar dacă ar fi dorit să îl gratifice pe avocat pentru serviciile aduse de-a lungul timpului în diverse procese, ar fi plătit direct suma de bani, fără menţionarea unei sume de bani într-un contract mai vechi ca reprezentând onorariu de succes.
Petenta a învederat că este nemulţumită şi de modul în care şi-a îndeplinit avocatul obligaţiile, considerând că acesta a complicat în favoarea sa lucrurile, convingând petenta să accepte alte 13 contracte „ajutătoare", deşi petenta dorise un singur contract pentru recuperarea unei sume de bani în procedura somaţiei de plată.
A considerat petenta că prin simpla vizualizare a contractului de asistenţă juridică nr. 1170 din 10 aprilie 2007 se observă că acesta a fost alterat prin menţionarea sumei ulterior aplicării ştampilei şi prin transformarea cifrei 7 în 9.
Referitor la infracţiunea de fals în declaraţii a arătat petenta că H.M., fără a avea mandat, a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc N.M. punerea în executare a Ordonanţei comerciale nr. 1038/271/2008 a Tribunalului Bihor, Dosar nr. 1818/111/2007, transmiţându-i prin fax Contractul de asistenţă juridică din 5 decembrie 2007, dar petenta a refuzat să semneze acest contract datorită sumei prea mari, de 180.000 RON, prevăzută ca şi onorariu.
Deşi nu avea mandat, H.M. a depus cerere de pornire a executării silite.
Greşit a reţinut Parchetul, numai pe baza declaraţiilor numitului H.M. că ambele exemplare ale împuternicirii avocaţiale au fost înmânate reprezentantului societăţii pentru a fi semnate şi parafate, având în vedere că acest contract pretins a fi încheiat la data de 5 decembrie 2007 i-a fost comunicat prin fax la data de 9 ianuarie 2008.
A considerat petenta că declararea în faţa executorului judecătoresc de către H.M. că petenta l-a mandatat constituie infracţiunea de fals în declaraţii.
În consecinţă petenta a solicitat trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin sentinţa penală nr. 6 din 19 ianuarie 2010, a respins, ca nefondată plângerea formulată de petenta SC O. SRL împotriva rezoluţiei din data de 29 septembrie 2009 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 170/P/2009.
În baza art. 193 C. proc. pen. a obligat petenta să plătească intimatului H.M. suma de 2380 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petenta să plătească suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Verificând rezoluţia atacată, pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., curtea a constatat că plângerea formulată nu este fondată şi a respins-o pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, s-a constatat că în Dosarul nr. 170/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-au efectuat cercetări faţă de H.M., avocat în Baroul Timiş, sub aspectul comiterii infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. şi fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Prin rezoluţia din data de 29 septembrie 2009 din Dosar nr. 170/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de H.M. în temeiul art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., reţinându-se că fapta de înşelăciune nu există, iar în privinţa faptelor de fals lipseşte latura subiectivă şi anume intenţia numitului H.M. de a întocmi documente cu conţinut necorespunzător adevărului.
Procurorul a reţinut că petenta îl acuză pe avocatul H.M. că după încheierea contractului nr. 1170 din 10 aprilie 2007 pentru reprezentarea şi asistarea la un proces aflat pe rolul Tribunalului Bihor, pentru care au convenit un onorariu de 3.000 lei, avocatul ar fi adăugat pe contract menţiunea privind plata unui onorariu de succes în valoare de 92.000 lei şi că fără a avea mandat din partea petentei a solicitat punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti la Biroul Executorului Judecătoresc N.M., solicitând un onorariu de 180.000 lei, deşi nu s-a încheiat contract de asistenţă juridică şi că ar fi falsificat şi contractul de asistenţă juridică nr. 1376 din 16 ianuarie 2007 prin aceea că în contract se face referire la Dosarele nr. 10541/271/2007 şi 10.542/271/2007 ale Judecătoriei Oradea, înregistrate în 19 decembrie 2007, astfel că nu se putea încheia contractul în luna ianuarie 2007.
H.M. a susţinut în declaraţia dată că onorariul de succes de 92.000 lei a fost trecut în contract cu acordul reprezentantului petentei, numitul H.I.R., acesta semnând şi ştampilând în dreptul rubricii „onorariu" în exemplarul contractului rămas la avocat, reprezentantul petentei spunând că a uitat să aducă propriul exemplar.
Reprezentantul petentei recunoaşte că a semnat şi ştampilat exemplarul avocatului, însă susţine că nu era trecut cuantumul onorariului de succes.
Petenta nu a depus la solicitarea organelor de urmărire penală, exemplarul din contract în care să apară doar ştampila societăţii şi semnătura reprezentantului, fără suma onorariului de succes.
Referitor la contractul de asistenţă juridică din 5 decembrie 2007 s-a reţinut că ambele exemplare şi împuternicirea avocaţială au fost predate de H.M. reprezentantului petentei H.I.R. în vederea semnării şi parafării, acesta urmând să le trimită prin fax, dar i-a transmis numai împuternicirea.
H.M. a înregistrat contractul în registrul de contracte de asistenţă juridică, între contracte, cu respectarea ordinii cronologice a înregistrărilor.
Referitor la contractul de asistenţă juridică din 16 ianuarie 2007 s-a reţinut că acesta este datat şi înregistrat cu data de 16 ianuarie 2008 în evidenţele avocatului, având în vedere că dosarele la care se referă au fost înregistrate în decembrie 2007, primind termene de judecată în ianuarie 2008. Contractul menţionat apare între contractele din 12 ianuarie.
În anul 2007 avocatul H.M. nu avut nici un contract, astfel că procurorul a concluzionat că este vorba despre o eroare materială în privinţa anului, fiind trecut anul 2007 în loc de anul 2008.
Plângerea petentei SC O. SRL împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă de procurorul general al Curţii de Apel Cluj la data de 5 noiembrie 2009, cu motivarea că din actele premergătoare efectuate a rezultat că există mai multe contracte încheiate între petentă şi H.M. care prevăd şi onorariu de succes, iar unele dintre acestea, cum sunt contractele din 17 ianuarie 2007, din 23 iulie 2007, din 1 octombrie 2007 nu sunt semnate şi ştampilate de către reprezentantul SC O. SRL la rubrica „onorariu", iar altele, cum sunt contractele din 3 aprilie 2007, din 3 aprilie 2007, din 10 aprilie 2007, din 10 aprilie 2007, din 11 aprilie 2007 la rubrica „onorariu" poartă semnătura sau ştampila reprezentantului petentei, astfel că nu poate fi primită afirmaţia reprezentantului petentei că a semnat şi ştampilat contractul din 10 aprilie 2007 în necunoştinţă de cauză, câtă vreme a mai semnat şi alte contracte care prevedeau onorariu de succes, iar alte contracte nu erau semnate şi ştampilate la rubrica onorariu, deşi prevedeau şi onorariu de succes.
S-a reţinut că nu corespunde realităţi că avocatul H. a declanşat executarea silită la B.E.J. N.M. fără contract de asistenţă juridică, deoarece acesta a avut împuternicire avocaţială din partea SC O. SRL.
Referitor la contractul din 16 ianuarie 2007 s-a reţinut că este vorba despre o evidentă eroare materială, anul corect fiind 2008 şi nu 2007.
În motivarea sentinţei mai sus-menţionată s-a reţinut că soluţia adoptată de procuror este temeinică şi legală.
Astfel, s-a arătat că infracţiunea de înşelăciune nu există, deoarece reprezentantul petentei a fost de acord cu onorariul de succes de 92.000 lei, semnând şi parafând contractul de asistenţă juridică, infracţiunea de fals în declaraţii de asemenea nu există, deoarece declanşarea procedurii de executare silită la B.E.J. N.M. s-a făcut în baza împuternicirii avocaţiale transmise prin fax, semnată şi ştampilată de reprezentanţii petentei, iar în ceea ce priveşte falsificarea contractului de asistenţă juridică din 16 ianuarie 2007 s-a constatat că acesta nu estefals, fiind vorba de o eroare materială, în realitate fiind vorba despre data de 16 ianuarie 2008.
Contrar susţinerilor petentei, soluţia dată de procuror nu are la bază doar declaraţiile numitului H.M., ci şi actele la care a făcut referire petenta, şi anume contractele de asistenţă juridică despre care aceasta a afirmat că ar fi falsificate, registrele de evidenţă a contractelor încheiate în care apar înregistrate în ordine cronologică contractele, astfel că dacă contractele de asistenţă juridică nu s-ar fi încheiat nu ar fi fost posibil ca acestea să apară înregistrate cronologic în registrele de evidenţă ale biroului avocatului H.M., coroborate cu împrejurarea că reprezentantul petentei nu a pus la dispoziţia organelor de anchetă contractele solicitate de acestea, pentru a se putea face verificările necesare.
În aceste condiţii nefiind probată existenţa infracţiunilor reclamate, nu poate fi antrenată răspunderea penală a numitului H.M.
Petenta se contrazice în susţineri, afirmând cu referire la contractul din 10 aprilie 2007 că suma reprezentând onorariu de succes a fost trecută ulterior convenirii onorariului de 3.000 lei, doar de către avocatul H.M., fără a-i aduce la cunoştinţă acest aspect, apoi afirmă că cifra 7 a fost transformată în 9, ceea ce semnifică cu totul altceva, şi anume că petenta ar fi avut cunoştinţă şi ar fi fost de acord cu un onorariu de succes de 72.000 lei, dar nu este de acord cu cel de 92.000 lei.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi reală susţinerea referitoare la scrierea iniţială a cifrei 7 care ar fi fost transformată ulterior în 9, se constată că această operaţiune este posibil să se fi realizat concomitent cu înscrierea sumei, câtă vreme suma este trecută şi în litere, existând scris cu litere „nouăzeci şi două mii lei" - fila 144 dosar u.p.
Contractul de asistenţă juridică este semnat şi ştampilat de petenta atât în josul paginii, cât şi în dreptul onorariului de succes, ceea ce semnifică faptul că onorariul de succes a fost trecut ulterior încheierii contractului de asistenţă juridică, aspect necontestat de numitul H.M., dar cu acordul petentei, rezultat din ştampilarea şi semnarea contractului în dreptul onorariului de succes.
Împrejurarea că numitul H.M. ar fi trecut suma reprezentând onorariu de succes după semnarea şi ştampilarea în alb a contractului la rubrica menţionată pe de o parte nu a fost demonstrată, nefiind susţinută de nicio probă, petenta nedepunând exemplarul său din contract şi neinvocând o altă probă pentru a-şi susţine afirmaţia, iar pe de altă parte, dacă situaţia ar fi reală, nu îşi poate invoca propria culpă pentru a obţine un efect juridic.
Referitor la infracţiunea de fals în declaraţii care în opinia petentei ar consta în depunerea de către numitul H.M. a unei cereri de pornire a executării silite la executorul judecătoresc N.M., deşi nu avea mandat, se constată că această faptă nu există, la dosar fiind transmisă de către B.E.J. N.M. împuternicirea avocaţială semnată şi ştampilată de petentă cu data de 5 decembrie 2007.
Pentru pornirea executării silite nu este necesară ataşarea contractului de asistenţă juridică, iar refuzul ulterior al petentei de a semna acest contract pe motiv că nu i-a convenit onorariul solicitat de avocat nu prezintă relevanţă sub aspectul infracţiunii de fals în declaraţii reclamate, fiind un litigiu de natură contractuală între client şi avocat.
Nu poate fi primită nici susţinerea reprezentantului petentei că intimatul a profitat de lipsa lui de necunoaştere a legii şi astfel a semnat fără să ştie anume ce semnează, deoarece pentru a înţelege un contract de asistenţă juridică nu se cer cunoştinţe de specialitate, fiind suficient ca reprezentantul petentei să fi citit acest contract şi să îşi exprime sau nu acordul în legătură cu onorariul solicitat de avocat. Dacă suma solicitată ca onorariu nu îi convenea, avea posibilitatea de a se adresa altui avocat.
Ori, câtă vreme petenta a semnat şi ştampilat contractele de asistenţă juridică, nu se poate reţine că acestea sunt false, ori întocmite fără acordul petentei, aceasta neafirmând că s-ar fi contrafăcut semnătura ori că ştampila ar fi falsă.
Împotriva acestei hotărâri petiţionara SC O. SRL a declarat recurs, reiterând motivele formulate în faţa primei instanţe.
Recursul este nefondat şi va fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Examinând hotărârea atacată, respectiv actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte, constată că în cauză au fost efectuate acte premergătoare urmăririi penale, urmare plângerii formulate de petiţionară.
Din conţinutul acestor acte rezultă că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva intimatului, avocat în cadrul Baroului Timiş pentru săvârşirea infracţiunilor imputate prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (5) art. 290 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), fiind incidente disp. art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., astfel cum în mod corect a reţinut prima instanţă.
Astfel s-a reţinut că nu se impune începerea urmăririi penale faţă de intimat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune deoarece fapta nu există. De asemenea, nu se impune începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals în declaraţii, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni, deoarece lipseşte latura subiectivă şi anume intenţia inculpatului H.M. de a întocmi documente cu un conţinutnecorespunzător adevărului.
Atâta timp cât nu există indicii, respectiv elemente care să genereze cel puţin suspiciuni în sensul săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală de către intimat, în mod corect s-a apreciat că în speţă nu se justifică începerea urmăririi penale faţă de acesta.
Nemulţumirea petentei faţă de modul în care şi-a îndeplinit avocatul obligaţiile pe parcursul colaborării cu acesta nu prezintă relevanţă sub aspectul elementelor constitutive ale infracţiunilor reclamate.
Aşa fiind, hotărârea primei instanţe de respingere a plângerii formulată de petiţionară în temeiul art. 2781 C. proc. pen. este corectă ca şi menţinerea rezoluţiei prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, atacate, astfel că recursul declarat în cauză apare ca nefondat şi va fi respins ca tare conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC O. SRL împotriva sentinţei penale nr. 6 din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală de minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la 351 lei cheltuieli judiciare către intimatul H.M.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3762/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1942/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
