ICCJ. Decizia nr. 3750/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3750/2010
Dosar nr. 569/46/2010
Şedinţa publică din 25 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 69/F din 25 iulie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara SC U.S.G. - C.C.G. SA împotriva Rezoluţiei nr. 387/P/2009 dată la 1 martie 2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionara a fost obligată la 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la data de 10 septembrie 2009, petiţionara SC U.S.G. - C.C.G. SA a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti cu plângere penală, prin care a solicitat cercetarea executorului judecătoresc F.E. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în dezvoltarea motivelor, petiţionara arătând că executorul judecătoresc şi-a încălcat îndatoririle de serviciu cu ocazia punerii în executare a Sentinţelor civile nr. 3258/2008 şi nr. 437/2009 ale Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, respectiv Tribunalului Vâlcea, în sensul că a dispus prin ordonanţa din 3 februarie 2009 înfiinţarea popririi asupra conturilor pe care le avea deschise la diferite unităţi bancare, încălcându-şi astfel competenţa teritorială, iar după suspendarea provizorie a executării silite dispusă de Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin încheierea din 17 septembrie 2009, a continuat executarea, întocmind astfel la data de 28 septembrie 2009 procesul-verbal de distribuire a sumelor în Dosarul de executare nr. 1044/2009. După efectuarea actelor premergătoare, prin rezoluţia din 1 martie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc, reţinând că acesta nu şi-a încălcat obligaţiile de serviciu cu ocazia punerii în executare a Sentinţei civile nr. 3258/2008 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, respectiv a Sentinţei civile nr. 437/2009 a Tribunalului Vâlcea. A fost avută în vedere împrejurarea că în raport de dispoziţiile art. 7 lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii revine executorilor judecătoreşti din circumscripţia judecătoriei în a cărei rază teritorială urmează a se face executarea, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (2) teza a II-a din aceeaşi lege, iar în cazul în care bunurile urmăribile se află în circumscripţiile mai multor judecătorii, competenţa aparţine oricăruia dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă acestea.
Tot astfel, s-a reţinut că şi continuarea executării silite de către executorul judecătoresc după suspendarea provizorie a acesteia, prin întocmirea procesului-verbal din data de 28 septembrie 2009, prin care s-au eliberat şi distribuit sumele de bani, a fost justificată, deoarece cu privire la aceeaşi cerere de suspendare au existat două hotărâri contradictorii: una pronunţată de Judecătoria Piteşti la data de 9 septembrie 2009 (Dosar nr. 12176/280/2008), care a statuat că executarea s-a desfăşurat cu executarea normelor de procedură, iar alta pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în data de 17 septembrie 2009 (Dosar nr. 9092/288/2008).
Ca atare, parchetul a reţinut că executorului judecătoresc F.E. nu i se poate imputa, obiectiv sau subiectiv, săvârşirea infracţiunii reclamate (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)).
Plângerea formulată la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., de către petiţionara SC U.S.G. - C.C.G. SA împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluţia din 17 mai 2010 pronunţată în Dosarul nr. 235/II/2/2010.
Împotriva rezoluţiei procurorului, petiţionara SC U.S.G. - C.C.G. SA a formulat plângere în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., susţinând nelegalitatea şi netemeinicia rezoluţiei procurorului care, cu ignorarea probelor administrate în cauză, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc, cu toate că acesta şi-a exercitat în mod abuziv îndatoririle de serviciu în detrimentul intereselor sale.
Verificând rezoluţia pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, instanţa de fond a reţinut că din actele întocmite de parchet nu rezultă că executorul judecătoresc a săvârşit infracţiunea reclamată cu ocazia punerii în executare a celor două titluri executorii.
Totodată, s-a apreciat că împrejurarea referitoare la continuarea executării de către executorul judecătoresc şi după data de 17 septembrie 2009, când Judecătoria Râmnicu Vâlcea a dispus suspendarea provizorie a executării silite, nu a prejudiciat în vreun fel pe debitoare, atât timp cât la numai câteva zile (29 octombrie 2009), hotărârea prin care se dispusese suspendarea a fost anulată de Tribunalul Vâlcea.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionara SC U.S.G. - C.C.G. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prilej cu care au fost reiterate aceleaşi critici care au fost invocate şi în faţa instanţei de fond.
Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, în raport cu criticile invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionară, fiind evaluate în mod corect actele premergătoare efectuate şi menţinute în cauză, analizându-se criticile formulate de petiţionară în raport cu soluţia dispusă de procuror.
Aşa cum a rezultat din actele şi lucrările dosarului, criticile formulate de petiţionară au fost examinate în mod temeinic, soluţia dispusă fiind motivată atât în fapt, cât şi în drept.
Înalta Curte, în baza propriului examen, analizând actele şi lucrările existente la dosarul cauzei, constată că în cauză au fost efectuate în mod complet actele premergătoare, fiind corect menţinute, pe baza acestora stabilindu-se legal şi temeinic că aspectele invocate de petiţionară nu sunt fondate.
În cauză, în mod corect s-a stabilit că executorul judecătoresc nu şi-a încălcat obligaţiile de serviciu cu ocazia punerii în executare a Sentinţei civile nr. 3258/2008 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, respectiv a Sentinţei civile nr. 437/2009 a Tribunalului Vâlcea. Având în vedere şi dispoziţiile art. 9 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, potrivit cărora atunci când bunurile urmăribile se află în circumscripţia mai multor judecătorii, competenţa aparţine oricăruia dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă acestea, se reţine că intimatul a procedat legal, indisponibilizând conturile pe care debitoarea le avea la diferite unităţi bancare, aflate şi în afara circumscripţiei Judecătoriei Piteşti, unde îşi avea sediul.
Pe de altă parte, în mod corect instanţa de fond a constatat că debitoarea nu a fost prejudiciată prin continuarea executării după data de 17 septembrie 2009, când Judecătoria Râmnicu Vâlcea a dispus suspendarea provizorie a executării silite, faţă de împrejurarea că la data de 29 octombrie 2009 hotărârea prin care se dispusese suspendarea a fost anulată de Tribunalul Vâlcea.
Înalta Curte reţine că, pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) este necesar ca fapta reclamată să îndeplinească condiţiile de existenţă sub aspectul laturii obiective şi subiective.
Ori, în prezenta cauză, corect s-a constatat că sunt aplicabile disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu privire la intimatul executor judecătoresc F.E., sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât faptele imputate nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Înalta Curte constată că soluţia de neurmărire penală dată de parchet faţă de intimat este corectă, având în vedere că din actele premergătoare efectuate nu au rezultat indicii în sensul comiterii vreunei infracţiuni, deci nici a celei sub aspectul căreia s-au efectuat verificări.
În consecinţă, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimatul şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta Curte constată că, pe de o parte, în mod corect s-a dispus de către procuror, în baza art. 228 rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimat pentru infracţiunea pretins a fi comisă, iar pe de altă parte, în mod legal şi motivat, prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionară împotriva Rezoluţiilor nr. 235/P/2010 din 01 martie 2010 şi nr. 235/II/2/2010 din 17 mai 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată în cauză este corectă, instanţa de fond pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.
Pe cale de consecinţă, având în vedere că în cauză nu se identifică nici alte motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de petiţionară, ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC U.S.G. - C.C.G. SA împotriva Sentinţei penale nr. 69/F din 9 iulie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 1875/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1877/2010. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
