ICCJ. Decizia nr. 1905/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1905/2010
Dosar nr.11700/2/2010
Şedinţa publică din 13 mai 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 53 din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul M.C.V. împotriva Rezoluţiei din data de 6 noiembrie 2009 dată în Dosarul nr. 1054/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a Rezoluţiei din 7 decembrie 2009 dată în lucrarea nr. 1815/11-2/2009 a aceluiaşi Parchet.
A fost obligat petentul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin plângerea înregistrată la data de 11 decembrie 2009, petentul M.C.V. în temeiul art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 1054/P/2008 din 6 noiembrie 2009 şi a Rezoluţiei din data de 7 decembrie 2009, din Dosarul nr. 1815/11-2/2009, emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând desfiinţarea acestor acte şi continuarea cercetărilor faţă de magistratul N.T. - prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu - sub aspectul infracţiunilor prev.de art. 246 şi art. 264 C. pen., constând în aceea că l-a intimidat pe petent, în scopul de a nu mai solicita relaţii cu privire la Dosarele penale nr. 1613/P/2006 şi nr. 936/P/2006, aflate în curs de soluţionare pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, astfel că şi-a încălcat atribuţiile funcţionale şi a exercitat o conduită abuzivă, vătămând astfel interesele legale ale petentului.
Prin Rezoluţia nr. 1054/P/2008 din 6 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul N.T., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., constatându-se că faptele nu există.
Pentru a dispune astfel, procurorul care a instrumentat cauza în faza actelor premergătoare a constatat că, prin plângerea penală formulată petentul M.C.V. a solicitat ca faţă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, N.T., să se efectueze cercetări pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus menţionate, pentru aceea că a procedat la intimidarea petentului, în scopul de a-l determina să nu mai solicite relaţii cu privire la Dosarele penale nr. 1613/P/2006 şi 936/P/2006 ale unităţii de parchet mai sus menţionate.
Din cuprinsul plângerii formulate a rezultat că, în ziua de 11 iunie 2008, între orele 11,00 - 13,00, aflându-se în incinta sediului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, petentul a fost reţinut în mod abuziv din dispoziţia primului-procuror al acestei unităţi de parchet sub pretextul că urma să fie sancţionat contravenţional în baza Legii nr. 61/1991.
Petentul a susţinut că prin acţiunea respectivă s-a urmărit, în realitate, intimidarea sa pentru a-l determina să nu mai solicite relaţii cu privire la Dosarele penale nr. 1613/P/2006 şi 936/P/2006 aflate în curs de soluţionare pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu.
Din cercetările efectuate în speţă, s-a reţinut că, într-adevăr, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu se află înregistrate Dosarele penale nr. 1613/P/2006 şi 936/P/2006 în care petentul are calitatea de parte vătămată.
În ziua de 11 iunie 2008, petentul s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu pentru a solicita relaţii cu privire la cele două cauze, însă a fost evacuat din clădire din cauza comportamentului său recalcitrant.
Din declaraţiile jandarmilor care au intervenit pentru aplanarea acestui incident, a rezultat că, în data de 11 iunie 2008, petentul M.C.V. a solicitat permisiunea jandarmului ce asigura serviciul de pază la Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu de a intra la secretariatul unităţii pentru a obţine informaţii despre nişte dosare.
După scurt de timp, jandarmul a auzit că petentul se certa cu grefiera din secretariat, împrejurare în care a intervenit şi i-a solicitat acestuia să adopte un comportament civilizat. Deşi, iniţial, petentul a respectat recomandarea făcută, după câteva minute, şi-a pierdut cumpătul şi a devenit recalcitrant, situaţie în care prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu a solicitat evacuarea petentului din clădire.
În aceste împrejurări, jandarmul respectiv şi-a anunţat telefonic şeful direct raportându-i situaţia creată şi solicitând sprijin pentru rezolvarea acesteia, deoarece petentul refuza să părăsească sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu.
La faţa locului, au sosit alţi trei lucrători din cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Ilfov care au procedat la legitimarea petentului şi i-au cerut să părăsească incinta unităţii de parchet, deoarece acesta avea o atitudine agresivă; în final, petentul a fost de acord să părăsească sediul parchetului, însă ameninţând că va chema televiziunea.
În cauză, au fost audiaţi atât petentul, cât şi jandarmii prezenţi la incident, aceştia din urmă declarând că, petentul nu a fost bruscat, încătuşat sau imobilizat în vreun fel.
Faţă de aceste aspecte, s-a constatat din cuprinsul actelor premergătoare efectuate, că nu au rezultat indicii cu privire la existenţa faptelor, intimatul doar a solicitat evacuarea petentului din incinta sediului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, din cauza comportamentului recalcitrant al acestuia.
În plângerea adresată Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, petentul M.C.V. a contestat Rezoluţia nr. 1054/P/2008 din 6 noiembrie 2009, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că doreşte să formuleze plângere şi împotriva procurorului care a dat această rezoluţie.
Rezoluţia nr. 1054/P/2008 din 6 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost confirmată de Procurorul General al acestei unităţi de parchet, prin respingerea - ca neîntemeiată a plângerii petentului.
Verificând rezoluţiile atacate, conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., pe baza tuturor lucrărilor şi înscrisurilor cauzei, Curtea de Apel a constatat că plângerea cu care a fost sesizată este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
În cauză s-a dispus în mod legal şi temeinic neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul prim-procuror N.T., întrucât, contrar celor susţinute de către petent, în sarcina acestuia nu poate fi reţinută săvârşirea vreunei fapte prevăzute de legea penală.
În cauză, din declaraţiile martorilor C.l.M., P.C., E.A.I. şi L.G.D., jandarmi care asigurau paza în cadrul unităţii de parchet respective, se reţine că petentul a avut un comportament recalcitrant, iar aceştia au intervenit în aplanarea incidentului, la solicitarea intimatului.
În consecinţă, Curtea a constatat că nu există nici măcar un simplu indiciu care să conducă la concluzia că măsurile şi soluţiile dispuse de către intimat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu specifice funcţiei sale, ar fi contrare vreunei dispoziţii legale cu incidenţă în cauza respectivă şi, astfel, ar fi fost vătămate drepturi sau interese legitime ale petentului sau că ar fi favorizat pe cineva anume, situaţie în care dispoziţia contestată - de neîncepere a urmăririi penale, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264, art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), se dovedeşte a fi legală şi temeinică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul M.C.V.l, susţinând că deşi la data soluţionării plângerii în fond a formulat o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare, judecătorul a procedat la judecarea plângerii.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticii formulate şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că recursul este nefondat
Verificând dosarul de fond cu referire la motivul de recurs invocat de petent, Curtea constată că anterior termenului din 25 februarie 2010 petentul a depus prin registratură o cerere de amânare, invocând ca la aceeaşi dată ar avea o altă cauză pe rolul Curţii de Apel Ploieşti.
Curtea reţine că instanţa de judecată este suverană în a aprecia asupra incidenţei vreunui motiv de amânare a cauzei,prin prisma dovezilor existente în acest sens la dosar.
Or, în speţă cererea petentului nu a fost însoţită şi de vreo dovadă în sprijinul celor susţinute în cererea de amânare.mai mult, deşi a invocat această împrejurare ca şi motiv de recurs, petentul nu a produs nici în faţa instanţei de control judiciar o asemenea dovadă.
În ce priveşte fondul cauzei,din oficiu Înalta Curte constată că în mod întemeiat instanţa de fond a reţinut că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat existenţa vreunei fapte penale săvârşite de către intimat,astfel încât soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror şi menţinută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este legală şi temeinică.
În consecinţă,recursul petentului este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar M.C.V. împotriva Sentinţei penale nr. 53 din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1611/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1680/2010. Penal → |
|---|
