ICCJ. Decizia nr. 3762/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3762/2010
Dosar nr. 804/30/2010
Şedinţa publică din 26 octombrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 271 din 28 mai 2010, l-a condamnat pe inculpatul H.I.C. la pedepsele de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. şi 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe timp de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1771 din 13 septembrie 2007 a Judecătoriei Brăila şi a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia de la 17 ianuarie 2010 la pronunţare, iar potrivit art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut pe baza probelor administrate că în ziua de 16 ianuarie 2010, după terminarea treburilor la fermă, inculpatul H.I.C. a consumat mai multe sticle de bere, apoi s-a deplasat în comuna J.M. unde la barul SC M.M. SRL a stat aproximativ o oră, continuând să consume băuturi alcoolice şi de unde a cumpărat o sticlă de 2,5 litri bere şi una de 2 litri cu vin.
În jurul orelor 15,00, inculpatul a părăsit barul şi a mers la casa familiei A., a pătruns fără drept mai întâi în curte şi apoi în coridorul casei, unde s-a descălţat.
Partea vătămată, minoră, A.A.M., a ieşit din camera în care viziona un program TV şi văzând că inculpatul se descălţa, i-a cerut să plece, spunându-i că mama sa nu este acasă. Inculpatul a refuzat să plece spunându-i minorei că ştie că părinţii ei nu sunt acasă şi că tocmai de aceea a venit, că a venit pentru ea.
Inculpatul a luat-o pe minoră cu forţa, a dus-o în cameră, a trântit-o pe pat şi a dat volumul televizorului mai mare pentru a-i acoperi ţipetele. A dezbrăcat victima de pantaloni şi chiloţi, apoi s-a dezbrăcat şi el. Minora a încercat să scape de inculpat, s-a zbătut şi l-a lovit şi zgâriat pe gât cu unghiile mâinii stângi.
Auzind un zgomot de tractor care părea a se fi oprit în dreptul casei, inculpatul a renunţat, probabil speriat, şi-a luat sticlele cu alcool şi a plecat. La ieşirea din casă a ameninţat-o pe minoră, spunându-i că dacă va povesti cuiva ce s-a întâmplat, se va întoarce noaptea şi-i va omorî pe toţi.
Tulburată şi speriată minora s-a dus şi a relatat mamei şi unor vecine cele întâmplate.
În urma apelului telefonic la Serviciul de urgenţă 112, o ambulanţă SMURD a transportat-o pe minoră la Spitalul Clinic de Copii nr. 3 Timişoara, unde a fost internată cu diagnosticul „tulburare de stres posttraumatic cu fenomene anxioase, tentativă de viol";.
Inculpatul a fost identificat şi reţinut la scurt timp după producerea incidentului, însă a susţinut că nu îşi aminteşte ce s-a întâmplat.
Fiind examinaţi medico-legal, s-a constatat că atât minora cât şi inculpatul prezentau leziuni, prima la nivelul coapselor, a genunchiului drept şi antebraţului stâng, secundul la nivelul feţei, gâtului şi hemitoracelui drept posterior.
Cu privire la leziunile prezentate de inculpat, potrivit raportului de expertiză medico-legală din 20 ianuarie 2010, întocmit de I.M.L. Timişoara, „leziunile de violenţă pot avea vechime de 3-5 zile şi s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure şi zgâriere cu unghiile";.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Apelul declarat de inculpat prin care a cerut să fie achitat deoarece sentinţa de condamnare se bazează numai pe declaraţia părţii vătămate, alte mijloace de probă din care să rezulte vinovăţia neexistând, iar în subsidiar a cerut ca în cazul în care se va stabili că este vinovat, pedeapsa să fie redusă, a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 104/A din 21 iulie 2010 a Curţii de Apel Timişoara.
Apelul parchetului, prin care sentinţa a fost criticată pentru netemeinicie, sub aspectul neaplicării măsurii de siguranţă a interzicerii de a se afla în localitate, cerută de procuror cu ocazia dezbaterilor în fond, a fost admis.
În baza art. 116 raportat la art. 111 alin. (2) C. pen. s-a luat faţă de inculpat, măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în localitatea J.M., judeţul Timiş, pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.
Nemulţumit şi de această hotărâre, inculpatul a declarat recurs în termen legal.
Recursul nu a fost motivat, iar apărătorul inculpatului a formulat aceleaşi critici din apel. S-a susţinut că minora a fost influenţată în declaraţii de mamă şi că, în măsura reţinerii vinovăţiei, se impune redozarea pedepsei care este prea aspră.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa şi decizia, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că prima instanţă a dat faptelor săvârşite încadrarea juridică legală, a reţinut corect vinovăţia inculpatului şi a făcut o justă individualizare a pedepsei.
La rândul ei, instanţa de apel a verificat hotărârea şi a constatat că din probele administrate rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a comis infracţiunea de tentativă la viol.
Susţinerea inculpatului că a fost condamnat numai pe baza declaraţiei părţii vătămate, declaraţie care, potrivit art. 75 C. proc. pen., poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care s-ar corobora cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, nu poate fi primită.
Declaraţia părţii vătămate se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi fotografiile judiciare ataşate - pe cele 6 fotografii ale feţei inculpatului se observă clar urme de zgârieturi, urme care au fost produse de partea vătămată, care a descris cum s-a apărat de inculpat.
Declaraţia părţii vătămate referitor la tentativa de viol este confirmată şi susţinută medico-legal.
Astfel, din cele două rapoarte de expertiză medico-legală rezultă că atât victima cât şi inculpatul au prezentat leziuni. Localizarea leziunilor pe corpul victimei, coapse, genunchi şi antebraţ sunt leziuni ce de regulă se produc în cursul unei opuneri la un raport sexual, iar zgârieturile de pe faţa victimei descrise în raportul medico-legal sunt şi ele caracteristice apărării de o agresiune sexuală.
În cursul urmăririi penale, mama victimei a predat organelor de cercetare penală, un nasture din plastic de culoare neagră cu două găuri având diametrul de 15 mm.
În legătură cu fapta, inculpatul a declarat constant că nu îşi aminteşte nimic din ce a făcut în ziua de 16 ianuarie 2010 şi că s-a trezit din beţie la Postul de Poliţie J.M.
Fiindu-i prezentat nasturele, predat de A.E., inculpatul a declarat că este identic cu nasturii de la pantalonul cu care a fost îmbrăcat în data de 16 ianuarie 2010 când a pătruns în locuinţa părţii vătămate.
Înalta Curte constată că vinovăţia inculpatului a fost dovedită pe baza probelor administrate, iar soluţia de condamnare este legală.
Motivul de recurs, în ce priveşte greşita individualizare a pedepsei, este şi el nefondat.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de viol asupra unei minore care nu a împlinit 15 ani (victima avea 12 ani) este cuprinsă între 10 şi 25 ani închisoare, iar în cazul tentativei limitele se reduc la jumătate. Având în vedere trauma psihică suferită de victimă care a fost spitalizată pentru tulburare de stres posttraumatic cu consiliere psihologică pentru evitarea accentuării anxietăţii, precum şi faptul că inculpatul, deşi nu este recidivist, a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii, pedeapsă suspendată condiţionat, pedeapsa de 6 ani închisoare, situată în apropierea minimului special, nu este o pedeapsă severă.
Recursul urmează a fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. pen. se va deduce prevenţia de la 17 ianuarie 2010 la pronunţarea deciziei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 104/A din 21 iulie 2010 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 17 ianuarie 2010 la 26 octombrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 19/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 1930/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
