ICCJ. Decizia nr. 1942/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1942/2010
Dosar nr. 4108/1/2010
Şedinţa publică din 14 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a menţinut starea de arest preventiv a inculpatei T.C.
Instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 614 din 03 noiembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti a fost condamnată inculpata T.C., în baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a reţinut în sarcina inculpatei că, în data de 23 august 2009, în timp ce se afla Piaţa O., a sustras din sacoşa părţii vătămate F.C., de 88 ani, un portofel ce conţinea suma de 98 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost sesizată urmare a recursului declarat de inculpată împotriva Deciziei nr. 165/ A din 08 martie 2010, prin care a fost respins apelul declarat de inculpată împotriva sentinţei de condamnare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială se menţin, fiind îndeplinită una din condiţiile alternative prevăzute de art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Astfel, în cauză există indicii temeinice privind comiterea faptei.
Pe de altă parte, s-a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpata este cercetată, este închisoarea mai mare de 4 ani, iar faţă de natura şi împrejurările săvârşirii faptei, Curtea a apreciat că lăsarea în libertate a acesteia creează pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii inculpata a formulat recurs, iar la termenul din 14 mai 2010 a declarat, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, că înţelege să retragă acest recurs.
Faţă de declaraţia recurentei inculpate, având în vedere şi dispoziţiile art. 3854 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora "până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat", în condiţiile arătate în textul de lege invocat şi constatând îndeplinite în cauza de faţă condiţiile impuse de legiuitor pentru retragerea recursului, Înalta Curte urmează să ia act de voinţa unilaterală a inculpatei valabil exprimată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de manifestarea de voinţă a inculpatei T.C. de retragere a recursului declarat împotriva încheierii din 28 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 17150/300/2009.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1930/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3785/2010. Penal → |
|---|
