ICCJ. Decizia nr. 1963/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1963/2010
Dosar nr. 1666/36/2009
Şedinţa publică din 18 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 17 din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara C.E.C. împotriva Ordonanţei din 05 octombrie 2009 dispusă în Dosarul nr. 633/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi a Rezoluţiei din 12 noiembrie 2009 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 395/II/2/2009, de respingere a plângerii formulate împotriva Ordonanţei din 05 octombrie 2009 dată în Dosarul nr. 633/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionara a fost obligată la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că la data de 30 iulie 2009, petiţionara C.E.C. a formulat plângere penală, în numele său personal şi al mamei sale, numita M.A., împotriva notarului public J.B. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi a numiţilor V.P.P., I.V.A. şi I.I.A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen.
S-a susţinut în plângerea formulată că la data de 17 iunie 2008 s-a perfectat la notarul public J.B. actul de vânzare-cumpărare prin care numiţii V.P.P., V.G., I.V.A. şi I.I.A., în calitate de vânzători, au vândut numitei M.A. suprafaţa indiviză de teren de 629 mp, teren situat în comuna Valu lui Traian, str. A., în aceeaşi zi realizându-se la acelaşi notar şi partajul voluntar, conform Încheierii de autentificare nr. 1807 din 17 iunie 2008, prin care numita M.A. lua în deplină proprietate şi posesie terenul ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare, iar ulterior, cu ocazia soluţionării cererii privind avizul de la E.N.E.L. pentru edificarea unei construcţii, numita M.A. a aflat că pe teren este amplasat un stâlp de curent electric.
Astfel, petiţionara s-a arătat nemulţumită de faptul că notarul public nu a verificat în momentul încheierii actului toate documentele şi nu a solicitat certificatul de urbanism, iar în privinţa vânzătorilor, a apreciat că aceştia au indus-o în eroare pe numita M.A. cu privire la existenţa pe teren a unui stâlp de electricitate, care o împiedică pe aceasta să realizeze construcţia pentru care a încheiat actul de vânzare-cumpărare.
Prin Ordonanţa din 5 octombrie 2009 dispusă în Dosarul nr. 633/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public J.B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), precum şi disjungerea cauzei faţă de numiţii V.P.P., I.V.A. şi I.I.A., în vederea continuării cercetărilor privind săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen.
S-a stabilit că în sarcina notarului public nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii reclamate întrucât fapta nu există, evidenţiindu-se că, potrivit dispoziţiilor legale în materie, certificatul de urbanism este obligatoriu pentru adjudecarea prin licitaţie a lucrărilor de proiectare şi de execuţie a lucrărilor publice, pentru întocmirea documentaţiilor cadastrale de comasare (alipire), dezmembrare a bunurilor imobile.
Împotriva acestei ordonanţe, petiţionara a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, aceasta fiind respinsă prin Rezoluţia nr. 395/II/2/2009 din data de 12 noiembrie 2009, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a reţinut din actele premergătoare începerii urmăririi penale că încheierea actului s-a realizat avându-se în vedere toate actele de proprietate prezentate de către părţi, cât şi alte documente respectiv întabulare, cadastru, certificat fiscal, extras de carte funciară şi acte de identitate, necesare încheierii actului notarial.
S-a apreciat că plângerea este nefondată întrucât, pe de o parte, din actul de vânzare-cumpărare încheiat rezultă că terenul pe care urma să îl cumpere numita M.A. a fost vizionat personal de către aceasta şi că ar cunoaşte starea de fapt a terenului, iar pe de altă parte, din actele prezentate notarului şi obligatorii pentru încheierea actului, nu rezultă amplasarea, existenţa unui stâlp de curent electric.
Conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petiţionara s-a adresat cu plângere instanţei competente să judece cauza în fond, respectiv Curtea de Apel Constanţa.
Prin Sentinţa penală nr. 17 din 28 ianuarie 2010, instanţa de fond a respins plângerea, ca nefondată, apreciind că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de notarul public J.B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) este temeinică şi legală.
S-a reţinut în motivarea soluţiei că actele de cadastru au fost întocmite de către persoane autorizate, în condiţiile legii, au primit avizele necesare şi poartă ştampilele şi semnăturile necesare, astfel încât în mod legal notarul public le-a luat în considerare la perfectarea celor două contracte de vânzare-cumpărare.
Totodată, s-a constatat că nici din certificatul de urbanism nu rezultă prezenţa unui stâlp de electricitate pe terenul proprietatea numitei M.A. care, de altfel, a şi vizionat terenul respectiv.
Împotriva sentinţei penale sus-menţionate, în termen legal a declarat recurs petiţionara C.E.C., reiterând criticile din plângerea adresată instanţei de fond.
Examinând recursul declarat de petiţionară sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond a constatat că situaţia de fapt reţinută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză şi că acesta a apreciat în mod corect că activitatea desfăşurată de intimată nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii reclamate prin plângerea penală.
Curtea reţine că notarul public nu are ca sarcină verificarea realităţii conţinutului actelor ce îi sunt prezentate, corespondenţa acestora cu realitatea faptei, câtă vreme acestea îndeplinesc condiţiile de formă şi de fond stipulate prin dispoziţii legale. Aşadar, nu intră în atribuţiile notarului public verificarea, pe teren, a situaţiei prezentate în actele necesare autentificării.
Ca atare, în speţa de faţă, nu au fost identificate indicii sau împrejurări care să poată forma convingerea organului de urmărire penale că se impune începerea urmăririi penale, prin activitatea sa intimata B.J. nesituându-se în sfera ilicitului penal, neaducând atingere intereselor legale ale petiţionarei.
Înalta Curte, în baza propriului examen, în contextul cauzei, constată că s-a făcut o corectă evaluare a actelor premergătoare efectuate, care în mod just au fost menţinute, rezoluţiile date de procurori fiind motivate în fapt şi în drept şi, ulterior, corect analizate de către prima instanţă, aşa încât criticile formulate de recurentă nu sunt întemeiate.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public J.B., instanţa de fond pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petiţionară va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
Totodată, recurenta petiţionară va fi obligată la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata B.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara C.E.C. împotriva Sentinţei penale nr. 17 din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat şi, respectiv 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata B.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1083/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1972/2010. Penal → |
|---|
