ICCJ. Decizia nr. 1083/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1083/2010
Dosar nr. 31090/3/200.
Şedinţa publică din 22 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 719/F din 27 august 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul G.S. împotriva sentinţei penale nr. 974 din 6 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 1642/2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că revizuientul, invocând disp. art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen. a solicitat revizuirea sentinţei penale sus-arătate, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 6909 din 8 decembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 6389/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 14 ani închisoare în temeiul art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen., şi art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b)C. pen.
În motivarea cererii sale revizuientul condamnat a invocat faptul că doi dintre martori au dat declaraţii neconforme cu realitatea, săvârşind astfel infracţiunea de mărturie mincinoasă, încadrarea juridică dată faptelor este greşită, pedeapsa de 14 ani închisoare este prea aspră, considerând-o nelegală, instanţele nu au avut posibilitatea să-l audieze pe martorul B.M., care a refuzat să se prezinte.
Prima instanţă a reţinut că în cauză nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi nici nu s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o ordonanţă a procurorului că vreun martor ar fi săvârşit infracţiunea prev. de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, astfel că cele două cazuri invocate de revizuient nu sunt incidente.
Prin Decizia penală nr. 252/A din 26 noiembrie 2009, pronunţată în dosarul nr. 31090/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat împotriva sentinţei penale nr. 719/F din 27 august 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 31090/3/2009.
Nemulţumit de soluţia instanţei de apel, revizuientul G.S. a declarat recurs, fără însă a-l motiva.
La termenul din data de 22 martie 2010, recurentul revizuient a declarat în faţa Înaltei Curţi că-şi retrage recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 252/A din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 3854 alin. (2) rap. la art. 369 alin. (1) C. proc. pen. va lua act de retragerea recursului declarat de revizuientul condamnat G.S.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de declaraţia de retragere a recursului formulat de revizuientul condamnat G.S. împotriva deciziei penale nr. 252/A din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1072/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1963/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
