ICCJ. Decizia nr. 2063/2010. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 192 din 10 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, - în dosarul nr. 119.8/42/2009 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiționara C.M., împotriva Ordonanței nr. 419/P/2008 din 27 octombrie 2008 respectiv Ordonanța nr. 1799/II/2/2008 din 9 decembrie 2008 date în dosarul nr. 419/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
A menținut rezoluțiile atacate.
A obligat petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin Ordonanța nr. 419/P/2008 din 27 octombrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale, față de: executorul judecătoresc H.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 243 C. pen., deoarece există autoritate de lucru judecat; - ofițerii de poliție I.T. și P.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât lipsește o condiție prevăzută de lege, în sensul că soluția dispusă anterior nu a fost infirmată; - făptuitorii D.M.P., F.I., B.I.M., I.B.I., N.P., S.G.M., M.G. și M.L. (toți agenți de poliție), G.T.D. și G.A.M., cercetați pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), art. 217 și art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), având în vedere că lipsește o condiție prevăzută de lege, respectiv soluția dispusă anterior nu a fost infirmată.
Prin aceeași ordonanță, s-a dispus disjungerea și declinarea plângerii formulată cu privire la făptuitorul T.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, următoarele:
Prin Ordonanța nr. 835/P/2007 din 24 iunie 2008, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, printre altele, disjungerea și declinarea competenței față de susnumiții, în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru a fi efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor precizate.
Prin plângerea formulată, persoana vătămată C.M. a arătat, în esență, că este nemulțumită de modul în care, la data de 13 iunie 2006, executorul judecătoresc H.E. a procedat la executarea silită a titlului executoriu, respectiv a deciziei nr. 548 din 11 mai 2006 a Tribunalului Prahova, reclamând, totodată, că făptuitorii, cu ocazia executării, au rupt sigiliu, au distrus și au sustras bunuri de valoare ce îi aparțineau.
în urma verificărilor efectuate, procurorul a constatat următoarele:
Aspectele semnalate de persoana vătămată C.M. au făcut obiectul mai multor dosare penale înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova în perioada 2003-2008.
Astfel, referitor la executorul judecătoresc H.E., pentru faptele reclamate în prezenta cauză, s-a format dosarul nr. 367/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în care, prin ordonanța cu același număr din 19 octombrie 2007, dispunându-se neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 243 și art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Plângerea împotriva soluției a fost respinsă atât de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cât și de instanțele de judecată (sentința penală nr. 147 din 14 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 1929/42/2007 al Curții de Apel Ploiești și decizia penală nr. 1887 din 28 mai 2008 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție).
S-a reținut că pentru aceleași fapte, executorul judecătoresc și agenții de poliție I.T. și P.F. au mai fost cercetați, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 243 C. pen., în dosarul nr. 313/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în care, prin ordonanța cu același număr din 08 iunie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluție menținută de instanța de judecată care, prin sentința penală nr. 131 din 15 noiembrie 2007, a respins, ca nefondată, plângerea împotriva soluției.
în prezent, cauza se află la înalta Curte de Casație și Justiție din 14 decembrie 2007, urmarea recursului declarat de persoana vătămată.
Referitor la făptuitorii D.M.P., F.I., B.I.M., I.B.I., N.P., S.G.M., M.G., G.T.D., G.A.M. și M.L., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), art. 217 și art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), s-a constatat faptul că, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova s-a format dosarul nr. 932/P/2006 în care, la data de 05 iulie 2008, prin ordonanța cu același număr, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.
S-a motivat că potrivit adresei nr. 932/P/2006 din 22 octombrie 2008 rezultă că persoana vătămată C.M. nu a formulat plângere, conform art. 278 C. proc. pen., împotriva soluției.
Față de cele mai sus expuse, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc H.E. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 243 C. pen., deoarece există autoritate de lucru judecat, față de ofițerii de poliție I.T. și P.F. precum și față de ceilalți făptuitori, de asemenea, neînceperea urmăririi penale, în baza art. 10 lit. f) C. proc. pen., deoarece lipsește o condiție prevăzută de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, în sensul că soluțiile dispuse anterior nu au fost infirmate, iar în prezenta cauză nu există date sau indicii noi care să nu fi fost cunoscute la momentul soluționării cauzelor respective.
Față de procurorul T.L., s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, competent să soluționeze cauza în raport cu gradul profesional al acestuia.
In temeiul dispozițiilor art. 275 și urm. C. proc. pen., împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere persoana vătămată C.M., ce a fost respinsă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca neîntemeiată, prin Ordonanța nr. 1799/11/2/2008 din 09 decembrie 2008.
în motivarea soluției, s-au reținut următoarele:
întrucât C.M. a formulat și o cerere de recuzare a procurorului general care, conform dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., este competent a soluționa o astfel de plângere, aceasta, împreună cu dosarul cauzei a fost înaintat spre soluționare Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin ordonanța Procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție din 16 noiembrie 2008, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, dosarul fiind restituit spre a fi soluționată plângerea împotriva soluției conform dispozițiilor legale.
Prin această plângere, petenta C.M. a invocat faptul că ordonanța procurorului a fost expediată la opt zile după emiterea ei și că a fost comunicată voit la o adresă din București.
Cu privire la acest prim motiv, unitatea de parchet reține că este normal ca o corespondență să nu fie expediată în ziua întocmirii pentru că orice lucrare are un anume circuit de parcurs din momentul emiterii și până în momentul expediției și oricum termenul legal pentru formularea plângerii curge de la comunicarea ordonanței și nu de la expedierea ei.
în ceea ce privește comunicarea ordonanței, se reține că aceasta a fost făcută la adresa indicată în plângerea penală aflată la fila 11 din dosar, respectiv București, sector 3, comunicarea actelor procedurale efectuându-se după regulile stabilite de lege pentru citare (art. 182 C. pen.), cu atât mai mult cu cât art. 177 C. proc. pen., prevede obligația părții să încunoștințeze organul de cercetare penală cu privire la schimbarea adresei.
Cu privire la cel de al doilea motiv invocat de petentă, în sensul nerespectării dispozițiilor legale în materie raportate la normele europene și încălcarea drepturilor garantate de Constituție și Convenția Europeană, acesta nu a fost analizat deoarece nu au fost menționate care anume sunt aceste dispoziții sau drepturi încălcate.
Și nemulțumirea petentei că nu a fost citată și audiată nu a fost primită de procurorul general, motivat de faptul că în faza actelor premergătoare audierea persoanei vătămate nu este obligatorie, organul de urmărire penală fiind obligat să strângă probe și indicii în vederea eventualei începeri a urmăririi penale, abia după începerea urmăririi penale audierea persoanei vătămate este obligatorie.
Pe baza analizei actelor premergătoare administrate, s~a constatat de către procurorul general că soluția atacată de petentă este temeinică și legală, inclusiv în ceea ce privește disjungerea și declinarea cauzei, referitor la procurorul T.L. și prin aceasta nu s-a urmărit nici tergiversarea soluționării cauzei și nici împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale ci au fost respectate dispozițiile legale privind competența după calitatea persoanei.
împotriva soluției dată de procuror a formulat plângere, în temeiul dispozițiilor art. 2781alin. (1) C. proc. pen., persoana vătămată C.M.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la data de 9 februarie 2009 sub nr. 119/42/2009.
In motivarea plângerii persoana vătămată C.M. a susținut că pentru aflarea adevărului și pronunțarea unei soluții legale și temeinice în cauza dedusă judecății este necesară depunerea de înscrisuri noi, pe care le-a menționat în cererea din 12 martie 2009, arătând că pe baza acestora poate dovedi că faptele reclamate există, învinuiții sunt "vinovații infractori" iar prin cele două rezoluții se dispunea începerea urmăririi penale și trimiterea în judecată a acestora.
S-a motivat, de asemenea, că rezoluțiile adoptate în dosarul nr. 419/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, sunt date cu încălcarea normelor europene, precizând că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a asimilat tortura cu ancheta prelungită, situație în care se află și aceasta, prin privarea de proprietatea asupra bunurilor evaluate la circa cinci miliarde de lei vechi când organele de anchetă au favorizat și încurajat infractorii în comiterea faptelor reclamate.
S-a mai arătat că rezoluțiile sunt netemeinice și nelegale prin interpretarea și aplicarea eronată a legii, că cercetările au fost incomplete prin neadministrarea probelor concludente, că nu a fost citată și audiată pentru lămurirea cauzei și mai ales pentru administrarea probelor necesare în special a probelor noi.
Referindu-se la cazul pentru care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale respectiv, autoritatea de lucru judecat, soluție însușită de procurorul general s-a susținut de către persoana vătămată că aceasta operează doar pentru hotărârile judecătorești care au dezlegat fondul pricinii și nicidecum în cercetarea penală a procurorului, acesta putând oricând să redeschidă cercetarea când există probe noi.
S-a relevat că obiectul plângerii ce a format obiectul dosarului nr. 419/P/2008 îl reprezintă evenimentul din 31 mai 2006, când s-a efectuat executarea silită a titlului nr. 2104/2001 prin încuviințarea titlului nr. 548 din 11 mai 2006, toate persoanele arătate fiind autori ori complici la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246,art. 243,art. 208,art. 209,art. 217,art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), fiind menționate în procesul verbal din 31 mai 2006.
S-a mai susținut că faptele reclamate au fost săvârșite cu intenție în condițiile în care toți cunoșteau situația reală, respectiv existența unor hotărâri judecătorești irevocabile și executate dar ignorate la data de 31 mai 2006.
In dovedirea temeiniciei plângerii formulate au fost depuse înscrisuri.
In prezenta cauză intimații făptuitori G.T.D. și G.A.M., prin apărător ales au invocat excepția tardivității plângerii formulată de petenta C.M., excepție respinsă de Curtea de Apel Ploiești prin încheierea din 26 iunie 2009, filele 359-360, potrivit considerentelor arătate în motivarea acesteia.
în raport de actele precizatoare dispuse și efectuate în cauză instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 2781alin. (11) C. proc. pen. și ca atare soluția procurorului este legală și temeinică.
împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs petiționara C.M., invocând cazurile de casare circumscrise dispozițiilor art. 385 pct. 9 și 10 C. proc. pen.
A solicitat casarea hotărârii și în cadrul rejudecării admiterea plângerii formulate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
în motivele scrise și în susținerile orale petiționara a invocat necesitatea administrării unor probe noi apreciate ca fiind necesare soluționării cauzei.
în concret se face referire la ascultarea persoanei vătămate, ascultarea făptuitorilor, confruntarea acestora relativ la executarea silită realizată de autoritățile competente în data de 31 mai 2006 (fila 76 dosar recurs).
Critică de asemenea, disjungerea dispusă de procuror, scopul urmărit, fiind, în opinia recurentei petiționare, acela de a eluda aflarea adevărului.
în notele scrise se face referire la prejudiciul creat, încuviințarea executării silite dispuse prin decizia nr. 548/2006, evacuarea acesteia în data de 31 mai 2006, împrejurarea că decizia invocată nu a fost investită cu formulă executorie.
Depune mai multe înscrisuri apreciate de petiționară ca fiind noi și care, impun începerea urmăririi penale față de făptuitori.
Consideră că sentința pronunțată de instanța de fond nu satisface cerințele impuse de dispozițiile art. 3859C. pen., nefiind motivată și că, în speță, i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.
înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul formulat prin prisma criticilor invocate dar și din oficiu conform art. 3855alin. (3) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Plângerea reglementată de dispozițiile art. 2781C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.
Astfel, pe baza principiului constituțional a liberului acces la justiție, instanța exercită controlul judecătoresc asupra rezoluțiilor dispuse de procuror urmând a adopta una din soluțiile prevăzute de art. 2781alin. (8) C. proc. pen.
în conformitate cu dispozițiile cuprinse în legea internă, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, procurorul are obligația, atunci când se invocă încălcarea legii de către cei investiți să îndeplinească un serviciu de interes public sau privat, de a verifica susținerile petiționarilor și de a efectua acte premergătoare începerii urmăririi penale.
Rolul efectuării actelor premergătoare îl constituie preîntâmpinarea începerii urmăririi penale în cazuri nejustificate, eliminându-se, astfel, posibilitatea apariției acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate.
Tocmai de aceea organele de urmărire penală, prin efectuarea actelor premergătoare își va lua o măsură de protecție în plus privind respectarea legalității în opera de înfăptuire a justiției.
Legea procesual penală română nu limitează verificările ce pot fi dispuse de organele de urmărire penală în baza actelor premergătoare dar nu este permisă în această etapă, audierea martorilor, audierea părții vătămate, percheziții, toate acestea putând fi efectuate numai după începerea urmăririi penale dacă, evident sunt îndeplinite condițiile legii.
în cauză, din actele și lucrările dosarului, rezultă că persoana vătămată C.M., prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, la data de 26 iunie 2008 sub nr. 810/P/2008 a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor T.L. - prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 250 alin. (2) C. pen.; H.E. - executor judecătoresc în cadrul Biroului Executorului Judecătoresc Câmpina - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și art. 242 C. pen.; D.M.P., F.I., B.I.M., I.B.I., H.P., S.G.M., M.G., M.L. - agenți de poliție în cadrul Poliției Băicoi respectiv I.P.J. Prahova pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) C. pen., art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 217 C. pen. și art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP) G.T.D. și G.A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (2) lit. a) C. pen. art. 217 C. pen. și art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
în esență, din conținutul plângerii rezultă încălcarea - în opinia petiționarei - dispozițiilor legale cu ocazia punerii în executare a deciziei civile nr. 548 din 11 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 2159/2006.
în concret, persoana vătămată susține că făptuitorii au rupt sigiliile, au distrus și sustras bunuri de valoare.
Cauza a fost înregistrată ulterior la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, urmare Ordonanței nr. 835/P/2007 din 24 iunie 2008 dată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus declinarea competenței și efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunilor săvârșite.
Din actele premergătoare efectuate de procuror a rezultat că faptele reclamate de petiționară au fost iterate în plângeri anterioare soluționate de procuror, pronunțându-se instanțele competente prin hotărâri definitive.
Astfel, prin Ordonanța nr. 367/P/2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești din 19 octombrie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc H.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 243 C. pen. și art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Plângerea împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă prin sentința penală nr. 147 din 14 decembrie 2007 pronunțată în dosarul penal nr. 1929/42/2007 al Curții de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1887 din 28 mai 2008 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție.
în dosarul nr. 313/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin rezoluția din 8 iunie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de același executor judecătoresc și față de agenții de poliție I.T. și P.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 296 și art. 243 C. pen.
în privința celorlalți făptuitori la care persoana vătămată a făcut referire în plângerea sa - D.M.P., F.I., B.I.M., I.B.I., H.P., S.G.M., M.G., G.T.D., G.A.M. și M.L. - se constată că au fost efectuate cercetări în dosarul nr. 932/P/2006 al parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 217 C. pen. și art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP) iar prin Ordonanța nr. 5 iulie 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
împotriva acestei soluții, persoana vătămată C.M. nu a formulat plângere conform procedurii instituită de prevederile art. 2781C. proc. pen.
în atare condiții, se constată că atât Ordonanța nr. 419/P/2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cât și sentința pronunțată de instanța de fond sunt legale și la adăpost de orice critică.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2781alin. (11) C. proc. pen. în situația prevăzută de art. 2781alin. 8 lit. a) - respingerea plângerii - persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
Faptele sau împrejurările noi, în accepțiunea textului invocat, trebuie să conducă la adoptarea unei soluții diametral opuse celei inițiale, în speță să permită organului de urmărire penală începerea urmăririi penale.
Ori, în speță, persoana vătămată nefiind mulțumită de soluțiile adoptate anterior, reiterează aceleași fapte, aceleași împrejurări, iar elementele apreciate de aceasta ca fiind noi nu sunt de natură a satisface exigențele ce rezultă din conținutul art. 2781alin. (11) C. proc. pen.
Noțiunea de "fapte sau împrejurări" semnifică probe, fiind circumscrise acestei noțiuni orice situație, stare care, în mod automat sau în corelare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeinicie soluției adoptate într-o cauză.
Pe de altă parte faptele sau împrejurările invocate trebuie să fie "noi", necunoscute de organul de urmărire penală. Nu pot fi considerate "probe noi" în sensul cerut de lege, mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate.
Totodată descoperirea faptelor sau împrejurărilor noi trebuie corelată cu necunoașterea acestora de către autoritățile judiciare competente.
Având în vedere aceste elemente, instanța de fond a constatat că ordonanța adoptată de procuror este legală neputându-se dispune desființarea acestuia cu consecința trimiterii plângerii la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Hotărârea este motivată, în fapt și în drept, astfel încât criticile invocate de recurentă petiționară nu sunt fondate.
Așa fiind, înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 192 din 10 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat recurenta petiționară la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 63/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 639/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
