ICCJ. Decizia nr. 639/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Sentinţa nr. 639/2010
Dosar nr. 396/1/2010
Şedinţa publică din 14 aprilie 2010
Asupra plângerii penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1001/P/2009 din 14 octombrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen rap. la art. 10 lit. d) C. pen neînceperea urmăririi penale faţă de P.F.C. deputat în Parlamentul României - pentru săvârşirea infracţiunilor de calomnie prevăzute de art. 206 C. pen. şi ameninţare prevăzute de art. 193 C. pen.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut că la data de 29 iulie 2009, persoana vătămată R.V. a formulat plângere prealabilă solicitând tragerea la răspunde penală a făptuitorului P.F.C. - deputat în Parlamentul României - pentru săvârşirea infracţiunilor de calomnie şi ameninţare.
În motivarea plângerii prealabile persoana vătămată a arătat că la data de 19 iulie 2009 a participat la o emisiune a postului de televiziune RTV Galaţi, iar, în intervenţia telefonică pe care a avut-o, deputatul P.F.C. a ameninţat-o şi a făcut mai multe afirmaţii calomnioase.
Din actele premergătoare efectuate se reţine că persoana vătămată R.V. a studiat la C.N.S.A.S., dosarul întocmit de fosta securitate pe numele său şi astfel a aflat că mai multe persoane, colegi de serviciu, au dat informaţii securităţii.
Ulterior a solicitat Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, stabilirea identităţii acestor persoane, iar prin adresa nr. P/6692/01 din 28 aprilie 2009, i s-a comunicat că informatorul cu nume conspirativ „P.” este numitul P.F.C., născut la 5 septembrie 1959 în localitatea Odobeşti, judeţul Vrancea.
Deşi persoana vătămată a încercat să ia legătura cu făptuitorul nu a reuşit, astfel încât a participat la o emisiune a postului RTV Galaţi în cadrul căreia a prezentat comunicarea pe care a primit-o de la C.N.S.A.S.
În cadrul acestei emisiunii a intervenit făptuitorul care a răspuns la întrebările ce i-au fost adresate.
Cu privire la infracţiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen, procurorul reţine că făptuitorul nu a afirmat categoric că persoana vătămată i-a dat telefon de ameninţare şi nici că ar fi şantajat-o.
Făptuitorul a afirmat că este posibil ca înscrisul prezentat de persoana vătămată să nu corespundă adevărului întrucât, candidând pentru diverse funcţii elective, aceeaşi instituţie, respectiv C.N.S.A.S., i-a comunicat altceva decât ce a afirmat persoana vătămată.
În cadrul intervenţiei făptuitorul a încercat să se apere negând orice colaborare cu organele securităţii, astfel încât atitudinea sa nu poate îmbrăca un caracter penal.
Sub aspectul infracţiunii de ameninţare, se reţine că afirmaţia făptuitorului, în sensul că va promova o acţiune în justiţie pentru a se apăra, nu constituie o ameninţare în sensul prevăzut de art. 193 C. pen.
Prin rezoluţia nr. 11441/5769/4/2/2009 din 8 decembrie 2009 dată de Procurorul Şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată a plângerii formulate de petiţionarul R.V. împotriva soluţiei dată în Dosarul nr. 1001/P/2009.
Împotriva rezoluţiei procurorului, în baza dispoziţiilor art. 2781 C. pen petiţionarul a formulat plângere la instanţă solicitând desfiinţarea acestei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând plângerea în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 206 C. pen, constituie infracţiune de calomnie afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului public.
Sub aspect subiectiv infracţiunea se săvârşeşte cu forma de vinovăţie a intenţiei.
Aceasta implică ştiinţa făptuitorului că acţiunea sa aduce atingere onoarei sau reputaţiei unei persoane.
În cauza de faţă, prin intervenţia făptuitorului la emisiunea televizată, la care a fost invitată persoana vătămată, nu s-a dorit şi nici nu s-a urmărit jignirea vreunei persoane, scopul fiind acela de a încerca să lămurească faptul că nu a colaborat cu organele de securitate.
În atare condiţii, nici obiectiv şi nici subiectiv, faptele persoanei cercetate nu se circumscriu dispoziţiilor art. 206 C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea de ameninţare, prevăzută de art. 193 C. pen, aceasta presupune sub aspectul laturii obiective o faptă de ameninţare a unei persoane cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soţului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze.
Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea se săvârşeşte cu forma de vinovăţie a intenţiei.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că făptuitorul a afirmat, în cadrul aceleiaşi emisiuni, că va promova o acţiune în justiţie pentru a se apăra.
Ori, această afirmaţie nu constituie o ameninţare în sensul normei de încriminare.
Ca atare, cum din actele premergătoare nu există indicii care să contureze existenţa unei fapte penale, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul P.F.C.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen va respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul R.V. împotriva rezoluţiei nr. 1001/P/2009 din 14 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Va menţine rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen, petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul R.V. împotriva rezoluţiei nr. 1001/P/2009 din 14 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2063/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2143/2010. Penal → |
|---|
