ICCJ. Decizia nr. 2072/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2072/2010
Dosar nr.129/59/2010
Şedinţa publică din 26 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. 1. Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr. 129/59/2010 din 8 februarie 2010, petentul A.P.G. a solicitat desfiinţarea Rezoluţiei nr. 1383/VIII/1/2009 din 08 ianuarie 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că soluţia dată este netemeinică şi nelegală, întrucât procurorul adjunct l.L. s-a aflat în cazul de incompatibilitate prev. de art. 48 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., iar procurorul P.M., având cerere de abţinere de la soluţionarea unor cereri de recuzare, admise de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, a trimis ilegal cauza spre Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, comiţând astfel infracţiunea de abuz în serviciu şi infracţiunea de favorizare a făptuitorilor.
2. Prin Sentinţa penală nr. 63/PI din 04 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) teza a II-a C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul A.P.G. împotriva Rezoluţiei nr. 1383/VIII/1/2009 din 08 ianuarie 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 80 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin sub nr. 589/II/2/2009, petentul A.P.G. a solicitat revizuirea Ordonanţei nr. 523/VIII/1/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin soluţionată de domnul l.T. în calitate de prim-procuror.
Prin rezoluţia dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 589/II/2/2009 a fost respinsă cererea petentului A.P.G.
S-a reţinut că prin Ordonanţa nr. 523/VIII/1/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin s-a soluţionat cererea de recuzare privind soluţionarea plângerii împotriva soluţiei dispusă în Dosarul nr. 237/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă.
Avându-se în vedere dispoziţiile art. 52 alin. (6) C. proc. pen, apreciindu-se că dispoziţiile legii nu prevăd nicio cale de atac împotriva actelor procurorului prin care sunt soluţionate cereri de abţinere sau recuzare şi că, de altfel, revizuirea solicitată de petent este permisă de lege doar în cazul unor hotărâri definitive, situaţie în care s-a apreciat că nu se găseşte petentul, cererea acestuia a fost respinsă.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petentul A.P.G., arătând în motivarea plângerii că soluţia este netemeinică şi nelegală, întrucât în mod abuziv i s-a respins cererea de recuzare şi în mod greşit s-a respins cererea de revizuire a unei Ordonanţe anterioare cu nr. 523/VIII/1/2008 prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de petent faţă de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă cu referire la soluţionarea dosarului nr. 237/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă.
Prin Rezoluţia din 8 ianuarie 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 1383/VIII/1/2009 a fost respinsă plângerea formulată de petentul A.P.G.
S-a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile legale prev. de art. 56 alin. (2) C. proc. pen., plângerea fiind inadmisibilă. Totodată, s-a constatat că cererea de revizuire poate fi promovată doar împotriva unei hotărâri prin care s-a soluţionat în fond litigiul penal printr-o soluţie de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.
Totodată, sub aspectul admisibilităţii plângerii, prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.: „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă". În interpretarea acestor prevederi legale, prin Decizia nr. 57/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii, s-a stabilit că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă. În acest sens, s-a reţinut că prin dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. este instituit, limitativ, controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluţiilor de netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale, iar în cazul celorlalte acte sau măsuri ale procurorului sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de el, un asemenea control din partea judecătorului nu mai poate avea loc. Prin urmare, o asemenea procedură nu este aplicabilă rezoluţiei prin care procurorul ierarhic superior a respins plângerea împotriva soluţiei de respingere a plângerii prin care petentul a contestat modul de soluţionare a cererii de recuzare a unui procuror, acest act nefiind menţionat între rezoluţiile şi ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată supuse dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen.
Ca atare, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) teza a II-a C. proc. pen. prima instanţă a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul A.P.G. împotriva Rezoluţiei nr. 1383/VIII/1/2009 din 08 ianuarie 2010 dată de procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
B. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea că în mod greşit plângerea a fost considerată ca fiind inadmisibilă, că i s-au lezat drepturile şi interesele legitime prin respingerea cererilor de recuzare deşi procurorii erau incompatibili, însă aceştia aveau ca scop favorizarea făptuitorilor.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond, în baza actelor aflate la dosarul cauzei a apreciat, în mod corect, că plângerea adresată judecătorului este inadmisibilă întrucât nu sunt întrunite cerinţele art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".
Aşadar, legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ actele procurorului care pot fi atacate în instanţă, în temeiul art. art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., respectiv rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanţele ori, după caz, rezoluţiile de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Ca atare, pe cale de consecinţă, modul de rezolvare a plângerii prin care petentul a contestat soluţia dată în cererea de recuzare a unui procuror, nu poate fi atacată în instanţă în baza textului de lege susmenţionat, aşa cum în mod corect a apreciat şi prima instanţă.
În consecinţă, pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.P.G. împotriva Sentinţei penale nr. 54/PI din 04 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2065/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2078/2010. Penal → |
|---|
