ICCJ. Decizia nr. 2078/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2078/2010
Dosar nr.4375/1/2010
Şedinţa publică din 26 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 275/R din data de 27 aprilie 2010 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 4517/46/2010, a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată.
În conformitate cu art. 29 alin. (5) din aceeaşi lege şi art. 303 alin. (6) C. proc. pen., pe perioada soluţionării excepţiei, judecarea cauzei care formează obiectul Dosarului nr. 451/46/2010 al Curţii de Apel Piteşti s-a suspendat.
S-a înaintat Curţii Constituţionale actele menţionate în art. 1 din Hotărârea nr. 3/2010 a Plenului Instanţei.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele :
La termenul de judecată din 27 aprilie 2010, recurentul, prin intermediul apărătorului, a formulat excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 3851 alin. (2) din C. proc. pen.
Autorul excepţiei a apreciat că aceste dispoziţii încalcă prevederile art. 16 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţia României, prin care se reglementează accesul la justiţie şi care statuează că „părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei în termen rezonabil".
În motivarea excepţiei, s-a arătat că dispoziţiile art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., sunt neconstituţionale, întrucât prevăd că încheierea prin care s-a respins excepţia de necompetenţă teritorială nu poate fi atacată decât odată cu sentinţa sau Decizia recurată. Imposibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva acestei încheieri este de natură a tergiversa soluţionarea cauzei şi de a împiedica accesul la justiţie pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi a intereselor legitime ale părţilor previzibilă în cazul admiterii unei căi de atac împotriva sentinţei sau a deciziei pronunţate pe fond, fiind, atunci când se constată nerespectarea regulilor de competenţă materială, trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanţa considerată a fi competentă.
În procedurile judiciare sunt reluate cu consecinţa depăşirii termenului rezonabil de soluţionare a unei cauze.
Examinând admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea a constatat că nu există niciunul dintre cazurile de inadmisibilitate la care se referă dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.
Astfel, dispoziţia normativă criticată pentru neconstituţionalitate este de aplicare în această cauză şi este în vigoare.
Anterior Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii acestui text de lege, dar nu a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, şi în conformitate cu disp. art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.
În conformitate cu disp. art. 29 alin. (5) din aceeaşi lege şi art. 303 alin. (6) C. proc. pen., pe perioada soluţionării excepţiei, judecarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 451/46/2010 al Curţii de Apel Piteşti s-a suspendat.
Împotriva acestei încheieri inculpatul N.C.M., a formulat recurs criticând-o sub aspectul neaplicării dispoziţiilor prev. de art. 303 alin. (6) C. proc. pen.
La termenul de astăzi 26 mai 2010, acesta deşi legal citat nu s-a prezentat la instanţă.
În cauză, recursul declarat de titularul căii de atac împotriva unei încheieri penale prin care s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, apare ca inadmisibil, întrucât:
Prin Decizia nr. 9 din data de 9 februarie 2009, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,SECŢIILE UNITEs-a statuat că, încheierea instanţei prin care s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi s-a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate nu este supusă căii de atac a recursului.
Astfel, dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, ce reglementează procedura de soluţionare a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, având caracterul de lege specială în raport cu prevederile C. proc. pen., are prioritate de interpretare şi aplicare. Aşadar, aplicând această regulă de interpretare asupra prevederilor mai sus arătate, rezultă că încheierea prin care se admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi se dispune suspendarea judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate nu este supusă căii de atac a recursului.
Aşa fiind, dispoziţiile referitoare la recurs, pe care le conţine alin. (6) al art. 303 C. proc. pen., au o aplicabilitate restrânsă, privind doar situaţia inculpatului arestat şi măsurile preventive de restrângere a libertăţii sale, asupra cărora trebuie să se pronunţe instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, iar nu şi însăşi încheierea de admitere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi de suspendare a judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, aspect sub care cauza este oricum supusă cenzurii, exercitată în acest caz printr-un control implicit din partea instanţei de contencios constituţional.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul N.C.M., întrucât, după cum s-a menţionat, încheierile prin care instanţa a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate nu este supusă căii de atac a recursului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul N.C.M. împotriva Încheierii nr. 275/R din data de 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 4517/46/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2072/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4118/2010. Penal → |
|---|
