ICCJ. Decizia nr. 2095/2010. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2095/2010
Dosar nr.35535/3/2009
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 942/F din 22 octombrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia formulată de condamnatul G.F.N. împotriva Sentinţei penale nr. 146 din 22 decembrie 1997 a Tribunalului Suceava.
A fost obligat contestatorul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
În esenţă, s-a reţinut că aspectele invocate de contestator (emiterea abuzivă a mandatului de executare a pedepsei închisorii, încălcarea atribuţiilor de serviciu de către procurorul anchetator şi nulitatea actelor întocmite de acesta) nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de contestaţie la executare, respectiv de revizuire.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul, susţinând că în mod greşit nu a fost analizat materialul probator administrat în cauză, în condiţiile în care s-a aflat în legitimă apărare în momentul săvârşirii faptei.
Prin Decizia penală nr. 156 din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală, a fost respins ca nefondat recursul contestatorului.
A fost obligat recurentul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în esenţă că, faţă de critica invocată de contestator ce vizează probleme de fond care au fost analizate în cursul cercetării judecătoreşti, contestaţia la executare este inadmisibilă, nefiind incident niciunul dintre cazurile prev.de art. 461 C. proc. pen.
Mai mult, prin contestaţia la executare nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii de condamnare, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs petiţionarul, cale de atac ce face obiectul prezentei cauze.
Curtea reţine că de lege lata pot fi supuse recursului sentinţele pronunţate de curţile de apel ca instanţe de fond [art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.], precum şi deciziile pronunţate de aceleaşi instanţe în apel [art. 3851alin. (1) lit. e) C. proc. pen.], iar nu şi deciziile prin care au fost soluţionate recursurile, asemenea hotărâri fiind definitive, nesusceptibile de a fi supuse unei alte căi ordinare de atac.
În speţă, Înalta Curte constată că este învestită cu soluţionarea unui recurs exercitat împotriva unei decizii pronunţate de Curtea de Apel, ca instanţă de recurs, cale de atac inadmisibilă potrivit celor expuse anterior, ce urmează a fi respinsă conf. art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator G.F.N. împotriva Deciziei penale nr. 156 din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 400 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2088/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 2096/2010. Penal → |
|---|
