ICCJ. Decizia nr. 2106/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2106/2010
Dosar nr.4581/1/2010
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Încheierea nr. 4/MEA din 20 mai 2010 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admisă sesizarea procurorului şi în baza art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate C.A. în baza mandatului european de arestare emis de Parchetul Judeţean Blagoevgrad la data de 7 aprilie 2010, pe o durată de 29 de zile, de la 20 mai 2010 la 17 iunie 2010 inclusiv.
S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
S-a reţinut în esenţă că mandatul european de arestare a fost emis în scopul efectuării anchetei penale, persoana solicitată fiind bănuită de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 280 alin. (2) pct. 3 corob. cu alin. (1) C. pen. bulgar şi cu art. 18 alin. (1) C. pen. bulgar încadrată în categoria de infracţiuni care nu sunt supuse verificării condiţiei dublei verificări (participare la un grup criminal organizat şi trafic de persoane).
Cu ocazia audierii în faţa Curţii de Apel, persoana solicitată nu a consimţit la executarea mandatului european.
Instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege pentru arestarea persoanei solicitate, având în vedere că mandatul european de arestare emis de autorităţile bulgare cuprinde informaţiile prev.de art. 79 din Legea nr. 302/2004 şi se referă la una dintre faptele enumerate în art. 85 din aceeaşi lege.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată, arătând că în dosarul instrumentat de autorităţile bulgare, clientul său a avut calitate de martor, fiind citat în această calitate pentru data de 29 mai 2009, dată la care însă persoana solicitată nu s-a putut prezenta întrucât urma să i se nască un copil. Persoana solicitată recunoaşte că în iarna anului 2008 se afla în trenul care urma să treacă prin punctul de trecere al frontierei Kulata, însă simplul fapt că s-a aflat în acelaşi vagon cu persoana din Republica Moldova, care a fost reţinută de autorităţile bulgare pentru că deţinea un paşaport fals, nu reprezintă o dovadă a săvârşirii vreunei infracţiuni.
În plus, s-a invocat faptul că există nepotriviri între încadrarea juridică dată faptei - „trafic de persoane" şi „participare la un grup criminal organizat" şi situaţia de fapt reţinută, faptele fiind mult prea succint prezentate.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce.
De asemenea, potrivit art. 90 alin. (7) din aceeaşi lege, audierea persoanei solicitate a fi predată în baza unui mandat european de arestare se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi eventuale obiecţii în ce priveşte identitatea.
Rezulta aşadar că instanţa învestită cu executarea unui mandat european de arestare realizează o cenzură limitată a acestuia,care se mărgineşte la condiţii de formă, la eventuala incidenţă a unora dintre motivele de neexecutare prevăzute de lege, precum şi a unei obiecţii în ce priveşte identitatea persoanei solicitate.
Prin urmare instanţa nu se poate pronunţa asupra existenţei unor probe de vinovăţie împotriva persoanei arătate în mandat, după cum nu poate verifica dacă arestarea acesteia a respectat procedurile interne ale statului solicitant.
În speţă, cu referire la apărările pe care persoana solicitată Ie-a exprimat cu ocazia dezbaterii recursului Curtea se limitează la a constata că faptele imputate acesteia (constând în aceea că la 17 decembrie 2008 prin punctul de trecere a frontierei Kulata, a încercat să transfere ilegal din Bulgaria în Grecia un cetăţean al Republicii Moldova) sunt suficient de bine circumstanţiate instanţa de executare a mandatului neavând competenţa de a stabili şi dacă acestea întrunesc sau nu elementele constitutive ale infracţiunilor menţionate C. pen. bulgar.
Tot astfel în acord cu cele expuse anterior instanţa română nu se poate pronunţa asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei solicitate, ci acesta reprezintă un aspect ce urmează a fi stabilit doar de autorităţile judiciare competente ale statului emitent al mandatului european.
În consecinţă, având în vedere pe de o parte că mandatul emis de autorităţile judiciare bulgare respectă toate condiţiile de formă cerute de lege iar pe de altă parte că până la acest moment nu au fost invocate şi nu sunt incidente niciun motiv legal de neexecutare a mandatului şi nici vreo obiecţie privind identitatea, în mod corect instanţa de fond a admis cererea şi a dispus arestarea persoanei solicitate, astfel încât recursul său este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând şi disp.art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta persoană solicitată C.A. împotriva Încheierii nr. 4/MEA din 20 mai 2010 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 338/45/2010.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 380 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2102/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2120/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
