ICCJ. Decizia nr. 1648/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1648/2010
Dosar nr. 8963/1/200.
Şedinţa publică din 27 aprilie 2010
Deliberând asupra contestaţia în anulare în cauză pe baza lucrărilor şi materialului din dosar constată următoarele:
1. La data de 16 noiembrie 2009 condamnata F.(fostă C.)T. aflată în Penitenciarul Târgşor prin apărător ales conform împuternicirii avocaţiale nr. 000130/2009 a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 3620 din 5 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în calitate de instanţă de recurs în dosar nr. 3152/113/2008 pentru cazurile prevăzute de:
(i) art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen. [„când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii"/ „când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa de această împiedicare"] cu motivarea că la data de 28 august 2009 recurenta –inculpată F.(fostă C.)T. nu a fost citată şi prezentată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru menţinerea stării de arest / iar în data de 5 noiembrie 2009 la judecarea recursului de către aceiaşi instanţă nu a fost citat şi intimatul-inculpat M.D., respectiv
(ii) art. 386 lit. e) C. proc. pen. [„când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1)1 ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen."] cu motivarea că recurenta-inculpată contestatoare nu a fost audiată în faţa instanţei de recurs deşi se afla în situaţia juridică prevăzută de art. 38514 alin. (1) C. proc. pen.
Cererea de contestaţie în anulare amintită, a fost înregistrată ca procedură extraordinară jurisdicţională pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, formând obiectul dosarului nr. 8963/1/2009.
Prin încheierea de şedinţă din 13 aprilie 2010 contestaţia în anulare a fost admisă în principiu pentru toate cazurile invocate în conformitate cu prevederile art. 391 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. în baza constatărilor cumulative că este făcută în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen. [„cel mai târziu 10 zile de la începerea executării"], că motivele pe care se sprijină contestaţia sunt dintre cele prevăzute în art.386 şi că în sprijinul acesteia se invocă dovezi care sunt la dosar.
2. Înalta Curte trecând la judecarea cererii amintite după fixarea termenului cu citarea contestatoarei-condamnate, ascultarea concluziilor acesteia şi ale procurorului - în conformitate cu dispoziţiile art. 392 alin. (3) C. proc. pen. - găseşte contestaţia în anulare ca neîntemeiată dispunând respingerea acesteia ca atare în baza art. 392 alin. (1) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen. se referă la neîndeplinirea legală a procedurii de citare / imposibilitatea de prezentare şi anunţare pentru judecată care are loc la instanţa de recurs şi pot fi invocate de fiecare parte din proces dar numai în ceea ce priveşte citarea / neprezentarea sa iar nu la celorlalte părţi ori în cererea pendinte şi motivele invocate sunt situate în afara câmpului de aplicare a dispoziţiilor legale precitate referindu-se la împrejurarea că, anterior soluţionării recursului ce a avut loc în 5 noiembrie 2009 la data de 28 august 2009 recurenta-inculpată contestatoare nu ar fi fost citată şi prezentată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru menţinerea stării de arest, procedură accesorie distinct reglementată prin dispoziţiile art. 3002 şi art. 160b C. proc. pen. / iar în data de 5 noiembrie 2009 la judecarea recursului inculpatei-contestatoare nu a fost citat şi intimatul-inculpat M.D.
În ceea ce priveşte cazul de contestaţie în anulare din art. 386 lit. e) C. proc. pen. şi acesta se referă limitativ la situaţia când „la judecarea recursului (.) inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1) C. proc. pen."; aceste dispoziţii legale imperative de protecţie privind garantarea dreptului la apărare al inculpatului sunt aplicabile însă doar în acele situaţii speciale „când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond şi apel, precum şi atunci când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare"; în speţă, recurenta-inculpată, în prezent contestatoare nu s-a aflat în vreuna din situaţiile juridice speciale amintite întrucât verificând lucrările dosarului se constată că a fost ascultată la cercetarea judecătorească în primă instanţă la 30 ianuarie 2000, iar cu ocazia judecăţii în apel – astfel cum se recunoaşte şi în contestaţie – la „termenul din 29 iunie 2009 când inculpata-apelantă fiind întrebată dacă doreşte să dea declaraţii a spus că nu mai doreşte să dea alte declaraţii".
În consecinţă, Decizia penală nr. 3620 din 5 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, este intrată în autoritate de lucru judecat prin respectarea recurentei la judecată în recurs cu privire la inculpata F.(fostă C.)T. a drepturilor garanţiilor procedurale prevăzute de art. 38511 alin. (2) şi art. 38514 alin. (1)1 C. proc. pen. iar anularea acesteia solicitată de condamnată pentru cazurile de contestaţie prevăzută de art. 386 lit. a), b) şi e) C. proc. pen. este neîntemeiată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatoarea condamnată la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea condamnată F.(fostă C.)T. împotriva deciziei penale nr. 3620 din 5 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 3152/113/2008.
Obligă contestatoarea condamnată la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1644/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2138/2010. Penal → |
|---|
