ICCJ. Decizia nr. 2142/2010. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2142/2010
Dosar nr. 10845/83/2010
Şedinţa publică din 25 mai 2011
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 276 din 07 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, s-au hotărât următoarele.
În baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 actualizată, a fost condamnat inculpatul R.F.V., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a 2-a lit. b) C. pen.
În baza art. 255 alin. (4) raportat la art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul R.F.V. a echivalentului în lei a sumei de 1000 Euro (Eur).
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Satu Mare a sumei de 200 lei, onorariu apărător din oficiu, conform delegaţiei nr. 1522/2010, pe seama doamnei avocat P.M.
Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare emis în dosar nr. 289/P/2010 al acestei unităţi de parchet, la data de 04 octombrie 2010, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului R.F.V., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 255 C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000. Cu privire la starea de fapt, în rechizitoriu s-au reţinut următoarele:în data de 06 septembrie 2010, agentul de frontieră R.V.S. a formulat un denunţ, din care rezultă că, la data susmenţionată, aflându-se în serviciu împreună cu agentul poliţiei de frontieră O.M., pe DJ 109 M, în localitatea Tămăşeni, au oprit pentru control autoturismul cu nr. de înmatriculare. Procedând la legitimarea conducătorului auto, au constatat că acesta se numeşte R.F.V.
În urma controlului efectuat asupra autoturismului în portbagajul acestuia au fost descoperite două sacoşe conţinând cartuşe de ţigări marca VICEROY. Întrucât învinuitul R.F.V. nu avea acte de provenienţă a ţigărilor a fost condus la sediul Sectorului Politiei de Frontieră Târna Mare, solicitându-i-se să dea o declaraţie în legătură cu provenienţa ţigărilor şi a modului în care acestea au fost dobândite.
Aflând faptul că va fi amendat şi că ţigările îi vor fi confiscate i-a promis agentului R.F.V. suma de 500 Euro pentru ca acesta să nu ia măsurile legale faţă de el.
Agentul a anunţat Serviciul Anticorupţie Satu Mare, care, în baza ordonanţei procurorului de delegare, s-au deplasat la sediul Sectorului Poliţiei de Frontieră Satu Mare, şi unde, după ce au procedat la instalarea mijloacelor de înregistrare în mediu ambiental, a fost înregistrată discuţia în mediul ambiental, din redarea căreia se constată că, învinuitul a promis suma de 1000 Euro agentului de poliţie R.F.V. pentru ca acesta să nu ia măsurile legale faţă de el.
S-a mai reţinut că, în timpul audierilor învinuitul a recunoscut fapta comisă, iar din fişa de cazier judiciar a învinuitului a rezultat că acesta nu are antecedente penale. Analizând actele şi lucrările aflate în dosarul de urmărire penală, precum şi probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, tribunalul a reţinut următoarele:
Potrivit disp. art. 255 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de dare de mită, promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Potrivit art. 6 din Legea nr. 78/2000, actualizată, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, infracţiunea dedare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. se pedepseşte potrivit acestui text de lege, iar potrivit art. 7 alin. (2) din aceeaşi lege, fapta de dare de mită, săvârşită faţă de o persoană care are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 255 C. pen., al cărei maxim se majorează cu 2 ani.
A rezultat din cuprinsul acestor dispoziţii legale că infracţiunea de dare de mită este o infracţiune comisivă al cărei element material poate fi realizat prin săvârşirea uneia din acţiunile prevăzute alternativ în textul legii, respectiv: promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase unui funcţionar pentru a îndeplini, a nu îndeplini sau întârzia îndeplinirea unui act referitor la îndatoririle sale de serviciu ori pentru a efectua un act contrar acestor îndatoriri.
Promisiunea constă în făgăduiala pe care o persoană o face unui funcţionar cu privire la avantajul pe care îl va avea acesta dacă va acţiona sau nu va acţiona în sensul dorit de acea persoană, iar oferirea constă în aceea că mituitorul prezintă funcţionarului folosul pe care acesta urmează să-l primească pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea actului respectiv.
Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de dare de mită se săvârşeşte doar cu intenţie directă, respectiv făptuitorul îşi dă seama că promiţând, oferind sau dând unui funcţionar bani sau alte foloase necuvenite, săvârşeşte asupra acestuia un act de corupere, care creează o stare de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu, urmare a cărei producere o doreşte. Latura subiectivă mai include şi cerinţa unui scop special urmărit de făptuitor şi anume îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale celui asupra căruia săvârşeşte actul de corupere, ori efectuarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu ale acestuia. Potrivit disp. art. 21 din OUG nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră, actualizată, în zona de competenţă Poliţia de Frontieră Română are printre atribuţii şi constatarea contravenţiilor şi aplicarea de sancţiuni contravenţionale, potrivit legii.
În cauză, la data de 06 septembrie 2010, după orele 17,30 şi până la orele 20,30, inculpatul R.F.V. i-a oferit agentului de poliţie R.V.S. din cadrul IJPF Satu Mare - SPF Târna Mare, pe când se afla împreună cu acesta în biroul şefului de tură din cadrul Sectorului Politiei de Frontieră Târna Mare, suma de 500 Euro pentru ca acesta să nu ia măsurile legale faţă de el şi să-i permită să plece. Oferirea acestei sume de bani de către inculpat a avut loc după ce agentul de poliţie R.V.S. i-a cerut acestuia să dea o declaraţie scrisă cu privire la cantitatea de ţigări aflată în autoturismul propriu, provenienţa acestor ţigări, precum şi modul în care Ie-a dobândit.
Această solicitare a survenit după ce anterior, în cursul aceleiaşi zile, în jurul orelor 17,30, pe când se aflau în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de agenţi ai poliţiei de frontieră, având misiunea de Post Control pe comunicaţia Batarci - Tămăşeni, jud.Satu Mare, numiţii R.V.S. şi O.M.N. au oprit pentru control autoturismul având nr. de înmatriculare, condus de către inculpat, iar la controlul autoturismului au constatat că în portbagajul acestuia se află două sacoşe de rafie în care se găseau mai multe cartuşe de ţigări marca „VICEROY". în continuare, inculpatul a fost invitat la sediul Sectorului Poliţiei de Frontieră Târna Mare pentru continuarea verificărilor, respectiv întocmirea documentelor legale, fiind însoţit de către cei doi agenţi ai poliţiei de frontieră, numitul R.V.S. urcând în autoturismul condus de inculpat, iar numitul O.M.N. însoţindu-i îndeaproape cu maşina de serviciu din dotare. După introducerea autoturismului în curtea sectorului, inculpatul a fost condus în sediul instituţiei pentru întocmirea documentelor legale, ocazie cu care numitul R.V.S. i-a cerut inculpatului să scrie declaraţia mai sus arătată. Cu această ocazie inculpatul R.V.F. i-a oferit poliţistului suma de 500 Euro. În continuare, agentul de poliţie R.V.S., după ce a respins oferta inculpatului, solicitându-i acestuia să-şi continue declaraţia, a părăsit biroul în care se afla inculpatul şi a raportat superiorilor săi cele întâmplate. Totodată, a întocmit „denunţul" scris aflat la fila 1 din dosar u.p. în baza acestui denunţ, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare a autorizat prin ordonanţă, efectuarea în continuare de interceptări şi înregistrări audio-video în mediu ambiental, a întâlnirii dintre agentul R. şi inculpatul R.F., începând cu data de 06 septembrie 2010, orele 20,30.După finalizarea declaraţiei solicitate de către agentul de poliţie R.V.S., inculpatul s-a deplasat în curtea sectorului la autoturism, împreună cu agentul de poliţie, pentru inventarierea ţigărilor, constatându-se cu această ocazie că inculpatul deţinea 90 de cartuşe de ţigări marca „VICEROY". Pe când se aflau în preajma autoturismului, cu ocazia inventarului, inculpatul R.V.F. a reînnoit oferta de plată a sumei de 500 de Euro către agentul de poliţie, pentru ca acesta să-l lase să plece. Mai mult decât atât inculpat a dublat suma, oferind să-i plătească agentului de poliţie suma de 1000 Euro, sugerându-i să se întâlnească a doua zi în mun. Satu Mare pentru efectuarea plăţii. Aceste ultime discuţii au fost înregistrate, iar conţinutul lor rezultă din procesul verbal de redare a înregistrărilor aflat la filele 18-20 din dosar u.p., discuţii ce au fost însuşite de către inculpat, care a arătat în faţa instanţei că nu contestă cele menţionate în acest proces verbal.
Fapta inculpatului R.V.F., care la data de 06 septembrie 2010 a oferit în mod repetat denunţătorului R.V.S., agent în cadrul IJPF Satu Mare, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu suma de 500 Euro şi apoi 1000 Euro, pentru ca acesta să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, privind confiscarea cantităţii de 90 cartuşe de ţigări marca Viceroy cu privire la care nu deţinea documente legale de provenienţă, s-a apreciat că întruneşte elementele constituie ale infracţiunii de dare de mită, faptă prev. şi ped. de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. Infracţiunea comisă de inculpat s-a consumat în momentul iniţial, în care acesta a oferit suma de 500 Euro denunţătorului pentru ca acesta să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu.
Inculpatul a acţionat cu intenţie directă, acesta dându-şi seama că oferind bani agentului de poliţie săvârşeşte un act de corupere, urmărind prin această activitate neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către lucrătorul de poliţie, privind aplicarea unei amenzi şi confiscarea ţigărilor.
Pentru motivele mai sus arătate, tribunalul a reţinut că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, inculpatul săvârşind fapta cu vinovăţie, aşa încât a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii. În acest sens, au fost considerate ca fiind nefondate apărările inculpatului, prin care solicită achitarea sa de sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de dare de mită, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b), d) sau e) C. proc. pen., respectiv pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală, faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv există vreuna dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, cu referire la împrejurarea că inculpatul ar fi fost determinat de către denunţător să comită această faptă. Fapta inculpatului R.F.V., astfel cum a fost mai sus descrisă, nu numai că este prevăzută de legea penală, fiind incriminată prin disp. art. 255 C. pen., dar întruneşte şi toate elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Nu a putut fi primită apărarea inculpatului, formulată în cursul cercetării judecătoreşti, potrivit căreia ar fi făcut acea ofertă denunţătorului din glumă, deoarece oricum nu avea acea sumă de bani asupra sa, respectiv că ar fi fost determinat de către denunţător la comiterea faptei. Infracţiunea de dare de mită a fost săvârşită de către inculpat în modalitatea oferirii unei sume de bani, iar sub acest aspect nu are relevanţă faptul că nu avea asupra sa suma oferită. De altfel, aşa cum a rezultat din redarea înregistrărilor ambientale efectuate în cauză, inculpatul i-a propus denunţătorului să se întâlnească a doua zi pentru remiterea efectivă a sumei promise. Fapta inculpatului s-a consumat în momentul oferirii sumei iniţiale de 500 Euro pe când se afla în biroul şefului de tură din cadrul Sectorului Politiei de Frontieră Târna Mare, adică mai înainte de efectuarea înregistrărilor ambientale în cauză. Din modul de acţiune al inculpatului, care mai întâi a cerut denunţătorului să-l lase să plece cu ţigările încă în timp ce se aflau în maşina sa în drum spre sediul poliţiei, apoi a oferit suma de 500 Euro cu acelaşi scop şi în final, văzând că denunţătorul nu cedează, a majorat oferta sa la 1000 Euro, a rezultat determinarea sa în atingerea scopului propus, respectiv încercarea de a cumpăra bunăvoinţa agentului de poliţie pentru ca acesta să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu.
În plus, tribunalul a mai reţinut că inculpatul R.F.V. a avut calitatea de agent al poliţiei de frontieră, fiind angajat al acestei instituţii în perioada 1994-1999 şi, prin urmare, a fost pe deplin conştient de rezultatul activităţii sale. În raport de momentul consumării infracţiunii de dare de mită, nu s-a putut reţine că inculpatul R.F.V. ar fi fost determinat să săvârşească această infracţiune de către denunţătorul R.F.V. Mijloacele de interceptare au fost folosite abia după formularea denunţului penal în cauză, organul constatator având o atitudine pasivă la momentul săvârşirii faptei de către inculpat. De altfel, atitudinea corectă a denunţătorului în exercitarea atribuţiilor de serviciu a făcut ca inculpatul să-şi intensifice activitatea de corupere, respectiv după ce iniţial i-a solicitat agentului de poliţie să-l lase să plece, apoi a făcut o primă ofertă privind suma de 500 Euro, după care a majorat această sumă la 1000 de Euro,a fost considerată nefondată şi apărarea inculpatului, prin care a solicitat achitarea sa, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Fapta inculpatului R.V.F., care după ce a fost surprins având asupra sa cantitatea de 90 cartuşe (900 pachete) de ţigări marca „Viceroy", fără a avea documente de provenienţă a acestora, a oferit agentului de poliţie suma de 500 Euro şi apoi 1000 Euro, pentru ca acesta din urmă să nu ia măsurile legale ce se impuneau, prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, prev. de art. 18 C. pen. La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Astfel, în ce priveşte limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, respectiv în Legea nr. 78/2000, tribunalul a reţinut că fapta prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 se sancţionează cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, al cărei maxim se majorează cu 2 ani. Cât priveşte gravitatea faptelor comise, persoana făptuitorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală tribunalul a avut în vedere atât gradul de pericol social generic al infracţiunilor de corupţie, care este unul crescut, dar şi conţinutul concret al faptei ce rezultă din acţiunea inculpatului (de a oferi bani unui agent de poliţie), cuantumul sumei de bani oferite pentru coruperea agentului de poliţie (1000 de Euro), dar şi determinarea inculpatului în atingerea scopului propus, acela de a-l determina pe lucrătorul de poliţie să nu ia măsurile legale ce se impuneau privind aplicarea unei amenzi contravenţionale şi confiscarea ţigărilor. Tribunalul a avut în vedere şi persoana inculpatului, în vârstă de 37 de ani, necăsătorit, agricultor şi care locuieşte împreună cu părinţii. Din copia fişei de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta a mai fost cercetat penal în dosar nr. 1944/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 privind conducerea unui autovehicul având permisul de conducere suspendat, dosar în care s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală şi aplicarea sancţiunii amenzii administrative.
După intervenţia lucrătorilor anticorupţie din cadrul DGA Satu Mare, inculpatul a recunoscut faptul că a oferit agentului de poliţie sume de bani pentru a nu fi luate măsurile legale împotriva sa, dar cu toate acestea tribunalul a constatat că inculpatul nu a conştientizat consecinţele faptelor sale, prin depoziţiile sale din cursul cercetării judecătoreşti inculpatul încercând să arunce vina pe agentul de poliţie - denunţător, ceea ce a echivalat cu neasumarea responsabilităţii pentru propriul comportament.
Ţinând cont de toate aceste împrejurări şi fără a avea în vedere alte elementele care să agraveze sau să atenueze răspunderea penală a inculpatului, tribunalul a aplicat acestuia pedeapsa de 8 luni închisoare. În ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a apreciat că scopul preventiv şi punitiv al acesteia, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins în cazul inculpatului R.V.F. doar prin privare de libertate, respectiv executarea efectivă a acesteia, sens în care se va face aplicarea disp. art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. privind interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, respectiv de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, ca şi pedepse accesorii ce însoţesc pedeapsa principală privativă de libertate, pe durata executării acesteia. Urmare a condamnării inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, tribunalul a făcut şi aplicarea disp. art. 255 alin. (4) raportat la art. 254 alin. (3) C. pen., potrivit cărora, valorile sau orice alte bunuri, care au făcut obiectul dării de mită se confiscă şi, în consecinţă, a dispus confiscarea de la inculpat a echivalentului în lei a sumei de 1000 Euro. Conform disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata tuturor cheltuielilor judiciare.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, inculpatul R.F.V. a declarat apel în termen, solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei apelate, şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare, invocând nelegala compunere a completului de judecată la data de 30 octombrie 2010, încheierea de şedinţă de la fila 22 dosarul Tribunalului Satu Mare, arătând că apelul a fost declarat şi împotriva încheierilor interlocutorii, în cazul de faţă a uneia din timpul deliberării. A arătat că, cauza a fost dezbătută la Tribunalul Satu Mare la data de 30 octombrie 2010 dată la care s-au pus concluzii pe fond, după care s-a amânat deliberarea pentru o săptămână, iar la 30 noiembrie 2010, preşedintele completului apare ca fiind plecat la seminar, încheierea de amânare a pronunţării fiind semnată de către preşedintele instanţei. Or, preşedintele instanţei poate semna în anumite situaţii în locul altor judecători dar poate interveni în deliberare, apreciind că acesta este motiv de nulitate absolută care se răsfrânge asupra hotărârii de condamnare a inculpatului, motiv pentru care a solicitat desfiinţarea sentinţei.
În subsidiar, apărătorul inculpatului apelant, a făcut referire la modul de individualizare a pedepsei şi solicită în principal aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., iar în subsidiar art. 86/1 C. pen., menţionând că, inculpatul este o persoană fără antecedente penale, şi că doar în mod greşit i s-a trecut în cazier o amendă administrativă, lucru care în mod normal se face doar în anumite cazuri prevăzute de lege, că inculpatul a fost prins cu o anumită cantitate de ţigări, motiv pentru care a promis suma de 500-1000 Euro poliţistului de frontieră, precum şi că , atitudinea inculpatului a fost constantă pe parcursul urmăririi penale, lucru recunoscut şi de procurorul de caz, cât şi în faţa primei instanţe, menţionând că, propunerea de mită a existat dar a fost făcută la insistenţele poliţistului de frontieră,care avea tehnică operativă instalată. Verificând apelul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate şi ale celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanţa a constatat că apelul este fondat în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei şi a greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 255 alin. (4) C. pen., admiţându-l sub aceste aspecte. În mod corect prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului R.F.V. la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită săvârşită prin aceea că, în 6 septembrie 2010, fiind oprit şi legitimat de agenţii poliţiei de frontieră R.V.S. şi O.M. pe DJ 109M, în loc. Tămăşeni, în urma controlului asupra autoturismului, în portbagajul maşinii au fost descoperite două sacoşe conţinând cartuşe de ţigări marca Viceroy, fără a avea acte de provenienţă asupra ţigărilor. Aflând faptul că va fi amendat şi ţigările vor fi confiscate, i-a promis agentului R.F.V. iniţial suma de 500 Euro, iar ulterior 1000 Euro pentru ca acesta să nu ia măsurile legale faţă de el. Faţă de împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta, infracţiunea de dare de mită consumându-se în modalitatea promisiunii, faţă de persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, prezentarea sa în faţa organelor judiciare şi comportarea sinceră pe parcursul procesului, instanţa apreciază că pronunţarea condamnării pedepsei de 6 luni închisoare constituie un avertisment şi chiar fără executarea pedepsei condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni. Ca atare, a schimbat modalitatea de executare a sancţiunii penale aplicate inculpatului în sensul că în baza art. 86/1 şi art. 71 alin. (5) C. pen şi a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 8 luni închisoare precum şi a pedepselor accesorii prev de art. 71, art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen pe durata unui termen de încercare de 3 ani 8 luni, stabilit conform art. 86/2 C. pen. Dată fiind fapta săvârşită de inculpat, aplicarea doar a dispoziţiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei nefiind suficiente pentru ca pedeapsa să-şi atingă scopul. S-a reţinut că, dat fiind faptul că suma de 1000 Euro a fost doar promisă şi nu remisă efectiv agentului poliţiei de frontieră, dispoziţiile art. 255 alin. (4) C. pen. rap. la art. 254 alin. (3) C. pen. nu sunt aplicabile în speţă. Măsura confiscării speciale se impunea a fi aplicată doar în cazul în care infracţiunea de dare de mită s-ar fi consumat în modalitatea remiterii sumei de bani, iar nu în modalitatea promisiunii acesteia. Dispoziţiile C. pen. privitoare la confiscarea specială în cazul dării de mită trebuie corelate cu cele ale art.19 din Legea 78/2000 aplicabile şi ele în speţă, care fac referire la banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date, iar nu la cele promise sau oferite. Trimiterea cauzei cu rejudecare la Tribunalul Satu-Mare pe motiv că una din încheierile de amânare a pronunţării a fost semnată de preşedintele instanţei nu a putut fi reţinută, atâta vreme cât titularul cauzei lipsea din instanţă, în mod corect încheierea de amânare a pronunţării a fost semnată de preşedintele instanţei, dispoziţiile privitoare la nulitatea hotărârii pentru acest motiv s-a apreciat ca nefiind aplicabile în speţă, atâta vreme cât nu exist nicio suspiciune că soluţia ar fi fost pronunţată de un alt judecător decât cel care a participat la dezbaterea pe fond a cauzei.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul R.F.V.
Pentru termenul de azi 25 mai 2011, recurentul inculpat R.F.V. prin apărător ales avocat D.R., cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, a înaintat instanţei o declaraţie notarială autentificată sub nr. 1750 din 20 mai 2011 de către B.N.P P.A.M., prin care a solicitat ca instanţa să ia act de declaraţia de retragere a recursului formulat în cauză.
Înalta Curte, faţă de declaraţia recurentului, în sensul retragerii recursului, aceasta reprezentând manifestarea sa de voinţă privind soluţionarea acestei cauze, în baza art. 385/4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de recurentul inculpat R.F.V. împotriva deciziei penale nr. 14 din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de declaraţia de retragere a recursului declarat de inculpatul R.F.V. împotriva deciziei penale nr. 14 din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2135/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2145/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
