ICCJ. Decizia nr. 2160/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2160/2010
Dosar nr. 299/119/2010
Şedinţa publică din 2 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.11 din 16 februarie 2010, Tribunalul Covasna, în baza art. 4 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 5 alin. (3) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Baze Genetice Judiciare, a respins cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna în dosar nr. 166/P/2009, privind prelevarea de probe biologice de la numiţii P.L.I., D.R., B.R., F.V.L. şi P.I.A., tară consimţământul acestora, ca neîntemeiată.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariile avocaţiale din oficiu în sumă de 2.000 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că din materialul probator existent până în prezent nu rezultă însă suficiente date şi indicii că numiţii P.L.I., D.R., B.R., F.V.L. şi P.I.A. ar fi suspecţi de săvârşirea în calitate de autor, complice sau instigator a infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. a) şi b), alin. (2) lit. a), b) şi e) şi alin. (3) C. pen., sens în care instanţa a apreciat că nu este îndeplinită condiţia prev. de art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2008 pentru a se dispune prelevarea de probe biologice fără consimţământul acestora.
In condiţiile în care cei antemenţionaţi au dreptul la tăcere şi dreptul la viaţa intimă şi privată, prev. de art. 8 din C.E.D.O., în cauză ar trebui să existe deja date şi indicii care să le confere calitatea de suspecţi, altele decât cele care ar rezulta din compararea probelor biologice a căror prelevare forţată se solicita. Instanţa a apreciat că , faţă de dispoziţiile legale invocate, nu sunt întrunite cerinţele pentru a fi admisă cererea de prelevare de probe biologice în vederea stocării profilului genetic în S.N.B.G.J.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, iar în urma rejudecării, admiterea cererii şi dispunerea de către instanţă a prelevării de probe biologice prin metode noninvazive, fără consimţământul lor, de la suspecţii P.L.I., D.R., B.R., F.V.E., P.I.A. şi introducerea acestora în baza de date a Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că în mod greşit instanţa a motivat că în cauză nu sunt suficiente date şi indicii că cele cinci persoane ar avea calitatea de suspecţi, deşi Legea nr. 76/2008 face referire la date şi informaţii. S-a mai arătat că în cauză există date şi informaţii care să le confere persoanelor în cauză calitatea de suspecţi, iar prelevarea de probe biologice nu aduce atingere dreptului la viaţă intimă şi privată, ci dimpotrivă, toţi participanţii la înfăptuirea actului de justiţie au obligaţia de a se supune principiului aflării adevărului, invocându-se în sprijinul acestei afirmaţii Decizia Curţii Constituţionale nr. 485 din 02 aprilie 2009.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 27/AP din 31 martie 2010 a admis apelul Parchetului şi a desfiinţat sentinţa atacată.
Rejudecând, în temeiul art. 5 alin. (3) din Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice, a dispus prelevarea probelor biologice prin metode noninvazive, fără acordul lor, de la suspecţii:
P.L.I. (K.); DOBOS ROBERT; B.R.; F.V.E.; P.I.A. (T.I.).
În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 a informat suspecţii că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic, în condiţiile legii.
În baza art. 13 alin. (2) din Legea nr. 76/2008, în cazul neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală sau încetării urmăriri penale ori, după caz, al achitării sau încetării procesului penal, faţă de suspecţii mai sus menţionaţi, se va dispune ştergerea datelor din S.N.D.G.J.
Instanţa de apel a reţinut că prin rezoluţia nr. 166/P/2009 din 15 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna s-a dispus începerea urmăririi penale privind autori necunoscuţi, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie calificată cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b, alin. (2)/1 lit. a) şi b), alin. (3) C. pen., constând în aceea că în data de 15.10.2009, în jurul orelor 2,15, două persoane îmbrăcate în echipament similar cu cel al forţelor de intervenţie specială ale poliţiei, având feţele acoperite cu cagule şi fiind înarmate cu pistoale automate AKM, au pătruns în sediul societăţii, au imobilizat doi agenţi de pază şi pe dispecerul de serviciu şi au sustras suma de 270.000 lei. în cursul imobilizării angajaţilor, s-a folosit violenţa fizică şi la plecare au sustras şi un autoturism al firmei, marca Logan, care ulterior a fost abandonat.
În cauză s-au efectuat cercetări la faţa locului, la sediul SC A.S. SRL şi asupra autoturismului abandonat, fiind ridicate mai multe obiecte purtătoare de urma biologice care ar fi putut fi folosite sau au intrat în contact cu persoanele care au săvârşit fapta. De asemenea, au fost audiate mai multe persoane, unele dintre acestea fiind de acord să li se preleve probe biologice în vederea stabilirii profilului genetic şi s-au efectuat expertize bio-criminalistice în vederea comparării urmelor biologice şi a profilelor genetice de pe corpurile purtătoare de urme ridicate de la faţa locului cu cele ale persoanelor suspecte, de la care s-au prelevat probe biologice. S-au efectuat mai multe verificări cu privire la situaţia conturilor mai multor persoane incluse în cercul de suspecţi, s-au solicitat informaţii cu privire la acestea de la organe judiciare sau alte instituţii ale statului.
Printre persoanele incluse în cercul suspecţilor, constituit din personalul firmei de pază, foştii angajaţi ai acesteia şi alte persoane care se află în legătură cu aceştia, se numără şi numiţii P.L.I., D.R., B.R., F.V.E., P.I.A. Aceştia au fost citaţi la sediul poliţiei, au refuzat să dea declaraţii (cu excepţia lui F.V.L.) şi să îşi dea consimţământul cu privire la prelevarea de probe biologice prin metode invazive, motivând că aşa au fost sfătuiţi de avocaţi şi că probele lor biologice ar putea fi folosite în alte scopuri.
Potrivit art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008, suspecţi sunt persoanele despre care există date şi informaţii că ar putea fi autori, instigatori sau complici ai infracţiunilor cuprinse în anexă, anexă în care este inclusă şi infracţiunea pentru care a fost începută urmărirea penală în cauză.
Din analiza declaraţiilor unor persoane audiate în cauză până în prezent, a informaţiilor solicitate de organul de urmărire penală de la alte organe judiciare, alte instituţii ale statului, instituţii publice sau private, în etapa actelor premergătoare şi care nu are caracter public, rezultă existenţa unor date şi informaţii că persoanele indicate mai sus ar putea fi autori, instigatori sau complici ai infracţiunii cercetate. Această supoziţie bineînţeles că nu încalcă prezumţia de nevinovăţie de care se bucură orice persoană, potrivit art. 5/2 C. proc. pen.
Conform art. 5 alin. (3) din Legea nr. 76/2008 în cazul în care persoana de la care urmează să se recolteze probe biologice nu îşi dă consimţământul, organul competent să efectueze prelevarea informează instanţa de judecată, care va dispune cu privire la prelevarea sau, după caz, neprelevarea probelor biologice fără acordul persoanelor respective.
Instanţa de apel a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de textul de lege arătat mai sus, iar persoanele suspecte beneficiază de toate garanţiile pentru respectarea dreptului la viaţă intimă şi privată.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal au declarat recurs suspecţii P.L.I.(K.), D.R., B.R., F.V.L. şi P.I.A.(T.I.), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a reţinut că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, fără a arăta în concret care sunt acele probe din dosarul de urmărire penală nr. 166/P/2009 din care să rezulte date şi informaţii suficiente că recurenţii sunt suspecţi de săvârşirea în calitate de autor, complice sau instigator a infracţiunii de tâlhărie.
Apărarea doar la modul general a faptului că recurenţii sunt suspecţi de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie fără indicarea în mod concret a probelor din dosarul de urmărire penală echivalează cu lipsa motivării deciziei.
În consecinţă, invocându-se cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat din următoarele considerente:
Recurenţii P.L.I., D.R., B.R., F.V.L. şi P.I.A. sunt suspectaţi de săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie calificată cu consecinţe deosebit de grave în cauza care face obiectul dosarului penal nr. 166/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, cauză în care urmărirea penală a fost începută „in rem" la data de 15 octombrie 2009.
Începerea urmăririi penale in rem presupune, potrivit art. 228 C. proc. pen., că din actul de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzută în art.10 cu excepţia celui de la lit. b)1.
Totodată, începerea urmăririi penale „in rem" presupune existenţa unor indicii temeinice de săvârşire a faptei prevăzute de legea penală care, însă, nu pot fi şi raportate la persoana unui făptuitor anume, cunoscut şi identificat, despre care să existe date care să facă rezonabilă propunerea că a participat la săvârşirea ei.
Deşi aceste indicii temeinice nu au fost stabilite în sarcina recurenţilor, ei au calitatea de suspecţi în sensul art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr.76/2000 întrucât despre ei există date şi informaţii că ar putea fi autori, instigatori sau complici ai infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) alin. (2)1 lit. a) şi b) şi alin. (3) C. pen.
Instanţa de apel a arătat care sunt aceste date şi informaţii care conferă recurenţilor statutul de suspecţi (declaraţiile persoanelor audiate în cauză, informaţiile provenind de la instituţiile statului, instituţii publice sau private), neimpunându-se arătarea concretă a probelor, astfel cum se critică prin motivele de recurs, în primul rând pentru că în faza actelor premergătoare nu se administrează probe, ci numai după începerea urmăririi penale şi, în al doilea rând, pentru că această fază a procesului penal nu este publică; însăşi prima instanţă a reţinut, în considerentele hotărârii sale, că unele din actele premergătoare examinate au conţinut secret, fiind accesibile doar analizei instanţei.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect şi faptul că prelevarea de probe biologice prin metode noninvazive nu aduce atingere dreptului la viaţă intimă şi privată, legea urmărind un scop legitim, acela de a asigura siguranţa publică şi apărarea ordinii, iar ingerinţa este necesară şi proporţională cu scopul urmărit: aflarea adevărului în dosarul penal în care a fost începută urmărirea penală faţă de persoane necunoscute.
Înalta Curte constată că Decizia penală atacată este legală şi temeinică, corect motivată, iar arătate motivelor pe care se întemeiază permite instanţei de recurs verificarea argumentelor avute în vedere la adoptarea soluţiei.
În consecinţă, neexistând temeiuri de casare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţia la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de suspecţii P.L.I. (K.), D.R., B.R., F.V.L. şi P.I.A. (T.I.) împotriva deciziei penale nr. 27/AP din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii suspecţi la câte 220 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 20 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2126/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2176/2010. Penal → |
|---|
