ICCJ. Decizia nr. 2079/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2079/2010
Dosar nr. 4426/1/2010
Şedinţa publică din 26 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 18 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 298/32/2010 s-a dispus - printre altele - menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatei P.A.A. conform dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că în raport de împrejurările cauzei - în sarcina inculpatei fiind reţinută săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, se impune în continuare menţinerea acestei măsuri, necesitatea păstrării ordinii publice impunând în continuare detenţia provizorie a inculpatei, cel puţin în faza incipientă a judecăţii.
Împotriva încheierii pronunţată la data de 28 mai 2010 de Curtea de Apel Bacău, a declarat recurs inculpata P.A.A. solicitând casarea acesteia şi în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive.
În susţinerea recursului inculpata a invocat faptul că temeiurile iniţiale care au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă şi nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice menţinerea acestei măsuri.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei P.A.A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că, în calitate de apărător al denunţătorului D.E. într-un proces civil, la data de 15 aprilie 2010, i-a pretins acestuia suma de 1000 Euro, lăsându-l să creadă că are influenţă pe lângă magistraţii judecători din cadrul Tribunalului Neamţ, secţia civilă, în scopul obţinerii unei hotărâri favorabile într-un dosar aflat pe rolul acestei secţii cu termen de judecată la 28 aprilie 2010.
Prin încheierea judecătorului nr. 32 din 27 martie 2010, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei pe o durată de 29 de zile, reţinându-se ca temei de arestare dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Instanţa de fond, investită cu judecarea cauzei a procedat, înainte de primul termen de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 3001 C. proc. pen., la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive, constatând ca fiind îndeplinite cerinţele legii impunându-se menţinerea măsurii faţă de inculpata P.A.A.
Potrivit dispoziţiilor art. 3001 C. proc. pen., după înregistrarea dosarului la instanţă în cazul în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanţa este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
În alin. (3) al aceluiaşi articol se prevede că atunci când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa menţine, prin încheiere motivată arestarea preventivă.
Înalta Curte în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, inculpata în calitate de avocat a pretins bani de la denunţător lăsându-l să creadă că are influenţă asupra magistraţilor judecători din cadrul Tribunalului Neamţ şi că poate, în această modalitate să obţină o soluţie favorabilă într-o cauză civilă aflată pe rolul secţiei civile - de relaţiile sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., nu se confundă cu pericolul social al faptei, ca trăsătură a infracţiunii, având un sens mult mai larg şi presupune rezonanţa deosebită a faptei în rândul colectivităţii, de natură a stimula temerea că împotriva unor persoane periculoase organele judiciare nu au reacţionat eficient.
Totuşi nu se poate face abstracţie, în cadrul analizei asupra menţinerii detenţiei provizorii, de gravitatea concretă a faptelor săvârşite, după cum nu se poate ignora nici faptul că, în cazul unor infracţiuni grave - cum este cea reţinută în sarcina inculpatei - pericolul concret pentru ordinea publică subzistă chiar dacă detenţia provizorie se prelungeşte în timp.
În cauză, inculpata a fost arestată la data de 27 aprilie 2010 - prin urmare nu se poate inova o detenţie provizorie prelungită - iar instanţa de judecată a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive înainte de primul termen de judecată.
Ca atare, nefiiind începută cercetarea judecătorească, nefiind audiată inculpata şi nici martorii, Înalta Curte apreciază că se impune menţinerea arestării preventive, temeiurile iniţiale menţinându-se şi în prezent.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpata P.A.A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 18 mai 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în dosarul nr. 298/32/2010.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.A.A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 18 mai 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 298/32/2010 .
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2225/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2098/2010. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
