ICCJ. Decizia nr. 1858/2010. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1858/2010
Dosar nr. 3205/117/2008
Şedinţa publică din 11 mai 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului aflate din dosar constată următoarele:
1. Tribunalul Cluj, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 109/D din 27 februarie 2009 dată în dosar nr. 3205/117/2998 a soluţionat în fond cauza penală pronunţând condamnarea inculpaţilor:
P.V. şi C.A. pentru săvârşirea în participaţie în calitate de coautori a infracţiunilor de:
- tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. român [„pentru a săvârşi o tâlhărie"] la pedeapsa principală de 12 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 8 ani fiecare şi respectiv;
- tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen. român cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod [„în timpul nopţii într-un loc public" / „două sau mai multe persoane împreună" „de o persoană având asupra sa o armă"] la pedeapsa principală de 10 ani închisoare fiecare, dispunându-se în final prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. să execute ca pedeapsă rezultantă pedeapsa principală mai grea sporită cu 5 ani închisoare respectiv câte 17 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 8 ani (pedeapsă complementară).
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen. conform art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a ambilor inculpaţi iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) li s-a computat din pedepsele principale aplicate timpul arestării preventive cu începere de la 25 decembrie 2004 la zi.
Pe latură civilă s-a constatat că părţile vătămate K.I., SC P.E. SRL Cluj Napoca, SC O. SA, sucursala Cluj, Clinica de NEurochirurgie Cluj-Napoca şi Clinica de Chirurgie Buco-Maxilo-Facială Cluj Napoca nu au formulat pretenţii civile în cauză şi în consecinţă;
În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. au fost obligaţi fiecare inculpat către stat la plata sumei de 1.139,70 Euro cu titlu de confiscare specială.
În baza art. 189, art. 190 şi art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi fiecare inculpat către stat la plata sumei de 1.350 lei – din care suma de câte 200 lei onorariu apărător din oficiu, iar suma de câte 70 lei onorariu interpret avansat din fondul Ministerului Justiţiei – cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Hotărând rezolvarea acţiunilor penale prin condamnare în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. prima instanţă a constatat că învinuirile referitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor prin rechizitoriul nr. 1278/P/2000, din 8 aprilie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj respectiv:
a) în noaptea de 29/30 decembrie 2000 în jurul orelor 430
coinculpaţii P.V. şi C.A. cetăţeni ai Republicii Moldova – ultimul fiind înarmat cu un pistol cu glonţ – s-au deplasat la casa de schimb valutar SC P.E. din Cluj-Napoca, unde coinculpatul C.A. a executat două focuri de armă în capul casierei de serviciu, partea vătămată K. (fostă G.)I., care a căzut la pământ după care;
b) coinculpatul P.V. a pătruns în interiorul casei de schimb valutar prin geamul prin care se făcea servirea clienţilor în timpul nopţii – timp în care celălalt coinculpat asigura paza – şi a sustras din seiful care avea cheile în broască, totală de 11.186,88 Euro; exista ca atare şi realizează elementele constitutive ale infracţiunilor concurente de tentativă la omor deosebit de grav şi tâlhărie calificată prevăzute de art. 20 rap. la art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen. cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod în final cu aplicarea şi a dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., ce au fost comise de inculpaţi în participaţie, în calitate de coautori în următoarele împrejurări de fapt:
În seara zilei de 29 decembrie 2000 în jurul orelor 2000 partea vătămată K.(fostă G.)I. a intrat de serviciu la punctul de schimb valutar din Cluj-Napoca, aparţinând SC P.E. SRL Cluj.
Punctul de schimb valutar era deschis non-stop, partea vătămată urmând să-şi desfăşoare activitatea şi pe timpul nopţii.
Aşa după cum a rezultat din declaraţia părţii vătămate şi procesul-verbal de cercetare la faţa locului, pe timpul nopţii accesul clienţilor nu era permis în interiorul casei de schimb valutar, servirea făcându-se printr-un geam al uşii de acces. Această uşă de acces din lemn şi prevăzută cu o încuietoare în broască, era închisă pe timp de noapte şi protejată de un grilaj metalic şi o bară metalică închisă cu lacăt.
În intervalul orar cuprins între 4,30 - 4,45 din dimineaţa zilei de 30 decembrie 2000, la geamul casei de schimb valutar s-a prezentat inculpatul C.A., înmânând părţii vătămate o bancnotă de 50 dolari americani şi solicitând să-i fie schimbată suma de 30 dolari americani în lei. Inculpatul nu a prezentat nici un act de identitate, dar a declarat că se numeşte B.V.
Partea vătămată a arătat că şi-a dat seama că aceasta nu este identitatea reală a inculpatului, mai ales că acesta vorbea în limba română cu un pronunţat accent basarabean, accent pe care partea vătămată arată că-l cunoaşte foarte bine.
Partea vătămată s-a deplasat la seif, a luat banii necesari efectuării schimbului şi a întocmit chitanţa de schimb pe numele B.V. / în momentul în care a trecut de ghişeul interior al casei de schimb valutar având în mână banii şi chitanţa, partea vătămată l-a văzut pe inculpatul C.A. cu un pistol în mână / imediat inculpatul a şi executat două focuri de armă asupra părţii vătămate, nimerind-o în ambele cazuri în zona capului.
Partea vătămată a declarat că a căzut la pământ, prefăcându-se moartă, dar nu şi-a pierdut nici un moment cunoştinţa / a auzit în continuare cum cineva loveşte cu piciorul în uşa de lemn a casei de schimb valutar, uşă care însă nu s-a deschis / o a doua persoană, identificată ulterior ca fiind inculpatul P.V., a pătruns însă în interiorul casei de schimb valutar prin geamul prin care se făcea servirea în timpul nopţii, potrivit susţinerilor părţii vătămate / această persoană s-a dus la seif, care avea cheile în el, partea vătămată auzind că foşneşte o pungă / partea vătămată s-a prefăcut în continuare că este moartă, sesizând că persoana care a intrat în casa de schimb valutar s-a aplecat asupra ei, întrebând pe cineva de afară dacă să o mai împuşte o dată, zicând însă că crede că partea vătămată este moartă.
Aceasta este declaraţia iniţială a părţii vătămate, dată în chiar ziua comiterii faptei, în timp ce partea vătămată era în spital (f.65-67 d.u.p.). Partea vătămată a dat ulterior şi alte declaraţii şi a făcut unele precizări cu ocazia unei prezentări pentru recunoaştere din albumul foto a inculpaţilor, nuanţându-şi declaraţia iniţială. Acest lucru este pe deplin explicabil având în vedere faptul că, evident, prima declaraţie a fost dată când victima era încă în stare de şoc, pe parcurs aceasta amintindu-şi şi alte amănunte, rememorând în mod firesc o faptă atât de gravă comisă asupra sa (f.68-69 şi 71-72 d.u.p.).
Cert este că partea vătămată a prezentat la internare diagnosticul "T.C.C. Plagă împuşcată a pavilionului urechii drepte. Corp străin epicranian în fosa temporală dreaptă. Fractură cominutivă paramedian stâng a ramurii orizontale a mandibulei. Agresiune prin împuşcare".
S-a practicat o intervenţie chirurgicală, fiind extras corpul străin, în speţă un glonţ din fosa temporală dreaptă.
Un alt glonţ nu a rămas în corpul victimei, fiind găsit la faţa locului, dar a străbătut capul acesteia urmând însă o traiectorie ce nu a atins organe vitale.
Din raportul de expertiză medico-legală efectuată în cauză a rezultat că victima a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin acţiunea unor proiectile monobloc care au avut forţă cinetică crescută în momentul impactului, împuşcare cu glonţ/ aceste leziuni au necesitat pentru vindecare peste 60 zile de îngrijiri medicale, datând din 30 decembrie 2000 şi au pus în primejdie viaţa victimei (f.92 d.u.p.).
În acest raport de expertiză medico-legală este consemnat că, la Clinica de Neurochirurgie Cluj-Napoca, unde a fost iniţial internată, victima era conştientă şi orientată temporo-spaţial, dar cu deficit de vorbire.
Partea vătămată K.I. a mai declarat că persoana care a intrat în casa de schimb valutar a ieşit tot pe geamul pe care intrase, îndreptându-se spre B-dul Eroilor / partea vătămată a apăsat cele două butoane de alarmă şi văzând că nu vine nimeni a sunat şi la telefon la Agenţia de pază "T.S." cu care SC P.E. SRL avea contract.
Apelul a fost preluat de martorul R.N., dispecer de serviciu în acea noapte, care i-a alertat pe agenţii din teren, respectiv pe martorii B.A. şi B.P. Aceştia au ajuns în circa 2-3 minute la faţa locului, constatând că victima este conştientă, dar plină de sânge, sângele fiind prezent şi pe podeaua casei de schimb valutar. Au fost anunţate salvarea şi organele de poliţie (f.1, 57-61 şi 63-64 d.u.p.).
În baza probelor de la filele mai sus menţionate s-a putut stabili că apelul părţii vătămate a avut loc în intervalul orar 4,31 - 4,45, dispecerul Poliţiei mun. Cluj-Napoca, fiind sesizat telefonic de către martorul R.R. la ora 4,50. Aceste intervale orare rezultă din declaraţiile martorilor şi nu din anumite scripte sau registre ale agenţiei de securitate sau poliţiei, declaraţiile martorilor coroborându-se cu declaraţiile părţii vătămate.
Reprezentanţii SC P.E. SRL chemaţi la faţa locului au constatat, în prezenţa organelor de urmărire penală, că seiful casei de schimb valutar este gol şi au stabilit în baza actelor contabile că au fost sustrase următoarele sume de bani : 156.303.433 lei; 1982 dolari americani; 4550 mărci germane; 190 lire sterline; 100 franci elveţieni; 3.481.000 lire Italia, 2100 franci francezi; 200 guldeni Olanda; 180 dolari Canada; 4770 schilling Austria şi 4100 franci belgieni. La data respectivă moneda Europeană unică nu intrase pe piaţă, dar conform părţii civile suma totală sustrasă ar reprezenta 11.186,88 Euro la cursul de schimb de 27.505 lei. Oricum SC P.E. SRL a fost despăgubiră de societatea de asigurări O. SA cu suma de 245.000.000 lei, rămânând de recuperat suma de 2.279, 41 Euro (f.96 d.u.p.).
Abia în anul 2002, inculpaţii au fost identificaţi ca autori ai faptelor de către partea vătămată K.I., iar prinderea şi reţinerea lor s-a realizat la 25 decembrie 2004, pornindu-se de la declaraţia martorului F.I.L., care a arătat că ştie ceva despre această faptă, intens mediatizată la vremea respectivă.
Astfel, la data de 06 martie 2002, în timp ce se afla în arestul I.P.J. Cluj (fiind arestat preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat) martorul F.I.L. a declarat că în cursul anilor 1994-1995 a cunoscut, prin intermediul unui cetăţean moldovean pe nume C.S., pe alţi doi cetăţeni moldoveni, pe nume A.K. şi „V.". Martorul nu i-a cunoscut sub alte nume, dar i-a transportat cu taxi-ul şi i-a găzduit, iar în anul 1998 a fost acasă la Chişinău, în Republica Moldova, la numitul „V.".
Astfel, martorul F.I.L. a arătat că, în data de 20 sau 21 decembrie 2000, a fost dirijat de la dispeceratul firmei de taxi "P.R." să se deplaseze la restaurantul "M." din Cluj-Napoca. Aici i-a întâlnit pe „V." şi „A." care l-au rugat să-i ducă cu maşina până la Iaşi de revelion. A rămas stabilit ca cei doi să-l contacteze pe martor în ziua când vor dori să plece.
În noaptea de 29/30 decembrie 2000, în jurul orelor 1,00, martorul a fost dirijat din nou prin dispecerat să se deplaseze la benzinăria "Shell" din Cluj-Napoca. Aici era aşteptat de cei doi care i-au spus că în acea noapte, în jurul orelor 3,00, vor să plece la Iaşi şi de acolo în Republica Moldova şi că îl roagă să-i aştepte cu taxiul în spatele Liceului "Brassay" la intersecţia cu străduţa de lângă magazinul "Sora".
Martorul F.I.L. declară că aşa a şi făcut, iniţial apărând „V." pentru a se asigura dacă el este acolo şi rugându-l să aştepte pentru că în scurt timp vor veni amândoi. „V." a plecat apoi şi după circa o oră, timp în care martorul a rămas în maşină, a apărut „A.", cu o geantă în mână, urcându-se pe bancheta din spate. La circa un minut a apărut şi „V." care a urcat în faţă pe locul din dreapta, martorul pornind spre municipiul Bistriţa. La ieşirea din Cluj-Napoca, cei doi şi-au dat jos puloverele cu care erau îmbrăcaţi şi le-au băgat într-o pungă, îmbrăcându-se cu alte haine. În Gherla, la podul de pe Someş, „V." i-a cerut martorului să oprească, a coborât şi a aruncat plasa cu puloverele în Someş.
În municipiul Gherla, martorul a declarat că a fost oprit de un filtru al poliţiei, filtru din care făcea parte agentul S.I.L. cu care se cunoştea de mai mult timp. Acesta nu a controlat maşina şi i-a dat drumul să plece mai departe. Martorul S. a negat ulterior acest lucru (f.234 d.u.p.), fiind cert însă că în noaptea comiterii faptei toate unităţile de poliţie au fost alertate, inclusiv Poliţia municipiului Gherla, iar el era de serviciu în noaptea respectivă, ieşind din schimb doar la ora 5.00. În nota telefonică de la f.227 d.u.p. este consemnat faptul că autorii faptei sunt înarmaţi şi vorbesc cu accent moldovenesc, iar martorul F. arată că agentul S. i-a spus că filtrul este organizat din cauza unui jaf armat care a avut loc în Cluj-Napoca. Nesinceritatea martorului S. este evidentă şi justificată de faptul că se teme de posibilele consecinţe ale faptului că, la scurt timp după comiterea faptei, îndeplinindu-şi superficial atribuţiile de serviciu, a permis autorilor jafului armat să scape.
Martorul F. a declarat că, în continuare, s-a îndreptat spre Dej şi undeva înainte de această localitate, „V." a scos de sub scaunul pe care stătea în maşină un sac de pânză din care a luat un pistol cu amortizor, i-a cerut să oprească maşina şi l-a aruncat printre boscheţi. Apoi şi-au continuat drumul spre Bistriţa, unde cei doi i-au spus că vor merge cu trenul la Iaşi, dar negăsind o legătură potrivită au plecat mai departe cu un taxi al unei firme din Bistriţa (respectiv cu o maşină marca Mercedes Cobra), martorul întorcându-se la Cluj.
De precizat că această primă declaraţie a martorului (f.99-101 d.u.p.) este dată într-un moment în care acesta nici măcar nu cunoştea identitatea reală a celor doi inculpaţi.
Ulterior, martorul şi-a adus aminte că în anul 2001, în timp ce se afla cu cei doi, „V." şi „A.", pe o stradă din Cluj-Napoca, au fost legitimaţi de organele de poliţie şi „A." a fost sancţionat contravenţional. S-a căutat în arhivele Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Cluj şi s-a găsit raportul subofiţerului în care este consemnată legitimarea celor trei, cu toate datele de identitate, precum şi procesul-verbal de contravenţie (f.140-142 d.u.p.).
Aşa s-a ajuns la identificarea celor doi inculpaţi, după care s-au obţinut din Republica Moldova fotografiile lor şi o casetă video pe care apar cei doi, iar în baza acestor fotografii, martorul F.I.L. i-a indicat ca autori ai faptei (f.101, 120-128 d.u.p.).
De asemenea, planşa foto şi caseta audio au fost prezentate părţii vătămate K.I., aceasta recunoscându-l pe C.A. ca fiind cel care a împuşcat-o. Partea vătămată a mai precizat că vocea inculpatului P.V., ce se aude pe casetă, seamănă cu vocea persoanei care a purtat un dialog cu inculpatul C.A. (f.71-83 d.u.p.).
În baza acestor probe, la data de 22 august 2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a pus în mişcare acţiunea penală faţă de cei doi inculpaţi şi a emis în lipsă mandatele de arestare preventivă pe o durată de 30 de zile, pe numele lor (f.158-163 d.u.p.).
Din comunicările Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră şi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor - Autoritatea Pentru Străini - Biroul Pentru Străini Cluj, precum şi din paşapoartele celor doi inculpaţi a rezultat că cei doi nu au mai intrat în tară de la data emiterii mandatelor de arestare şi până la data de 25 decembrie 2004.
La 25 decembrie 2004, cei doi au intrat în ţară, prin vama Siret, ocazie cu care s-a constatat că pe numele lor sunt emise mandate de arestare şi s-a procedat la reţinerea şi predarea lor Inspectoratului de Poliţie al Jud. Cluj. În aceeaşi zi, s-au emis ordonanţe de reţinere împotriva lor pentru 24 de ore, iar apoi Tribunalul Cluj a dispus arestarea preventivă pentru 29 de zile.
Inculpaţii P.V. şi C.A., audiaţi în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată, au negat în mod constant comiterea faptelor, însă declaraţiilor lor sunt contradictorii, fapt care atestă nesinceritatea lor.
Astfel, cu ocazia reţinerii sale, la data de 25 decembrie 2004, inculpatul P.V. a acceptat să dea declaraţie, recunoscând că îl cunoaşte pe martorul F.I.L., că în luna decembrie a anului 2000 s-a aflat în Cluj-Napoca, unde a stat până în data de 30 sau 31 decembrie, împreună cu coinculpatul C.A. şi că martorul i-a transportat pe amândoi cu taxiul până în Dej sau Bistriţa, iar de acolo au plecat mai departe cu un taxi până la Iaşi (f.178 d.u.p.). La data de 26 decembrie 2004, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, inculpatul P. a precizat că în luna decembrie 2000 el şi inculpatul C. s-au deplasat la Bucureşti pentru a vinde telefoanele mobile cumpărate de la Cluj (cu astfel de afaceri ocupându-se în perioada respectivă), după care au revenit la Cluj unde urma să se întâlnească cu un băiat din Timişoara, care nu a venit însă la întâlnire, astfel că au plecat cu un taxi la Iaşi, cazându-se la Hotelul Sport (f.181 d.u.p.).
Inculpatul C.A. a refuzat să dea declaraţii în faţa organului de urmărire penală, dând o singură o singură declaraţie în faţa Tribunalului Cluj, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, ocazie cu care a arătat şi el că în luna decembrie 2000 s-a aflat în România, împreună cu inculpatul P., au cumpărat telefoane mobile de la Cluj pe le-au vândut la Iaşi, iar în noaptea de 29 spre 30 decembrie 2000 s-au cazat la Hotel Sport din Iaşi, după care în data de 30 decembrie 2000, seara, au plecat spre Republica Moldova (f.196-197 d.u.p.).
În faza de cercetare judecătorească, cei doi inculpaţi au refuzat să dea declaraţii în legătură cu învinuirile ce li se aduc, uzând de dreptul la tăcere (f.136-137 şi 141-142 dosar nr. 2967/2005 al Tribunalului Cluj).
Fiind audiaţi cu ocazia rejudecării, cei doi inculpaţi au declarat că la data de 17 decembrie 2000 au venit în Cluj-Napoca pentru a cumpăra telefoane mobile şi a le revinde în Republica Moldova, aceasta fiind afacerea cu care se ocupau în perioada respectivă. L-au căutat pe martorul F.I.L., pe care-l ştiau dinainte şi care avea să-i restituie inculpatului P. o sumă de 800 dolari SUA, înţelegându-se asupra modalităţii de restituire a sumei de bani. S-au deplasat ulterior în localitatea Jimbolia, la graniţa cu Serbia, unde urma să se întâlnească cu un cetăţean sârb, de la care să cumpere telefoane mobile. La data de 23 decembrie 2000 s-au întors în Cluj-Napoca, aşteptând câteva zile aici pentru ca martorul F.I.L. să facă rost de bani şi să-şi plătească datoria, după care, în seara zilei de 27 sau 28 decembrie 2000, au plecat cu trenul la Bucureşti, martorul F.I.L. fiind cel care i-a condus la gară şi le-a cumpărat bilete de tren. Au ajuns la Bucureşti în dimineaţa zilei de 29 decembrie 2000, unde s-au întâlnit cu un alt cetăţean moldovean pe nume „V." de la care şi-au recuperat o datorie în legătură cu o marfă (şampanie) vândută în Bucureşti, după care, în seara aceleiaşi zile, au plecat spre Iaşi cu o maşină de ocazie condusă de un cetăţean moldovean pe nume „S.", ajungând aici în jurul orelor 5,00-6,00 dimineaţa. S-au cazat la Hotelul Sport din Iaşi, întrucât intenţionau să doarmă câteva ore înainte de a pleca mai departe spre Republica Moldova, iar spre seară, în data de 30 decembrie 2000, au plecat cu un taximetru până la Chişinău (f. 98-102 dosar nr. 3205/1117/2008 al Tribunalului Cluj).
Faptele reţinute mai sus se probează prin : procesul-verbal de consemnare a denunţului oral (f.1 d.u.p.), procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto-anexe (f.2-36 d.u.p.), raportul de expertiză medico-legală întocmit de I.M.L. Cluj-Napoca (f.92 d.u.p.), raportul de expertiză balistică şi suplimentul la acest raport (f.47-56 d.u.p.), declaraţiile părţii vătămate K.I. (f.65-69 d.u.p.), procesele-verbale de recunoaştere ale inculpaţilor după planşa foto (f.71-83 şi 119-128 d.u.p.), procesul-verbal de recunoaştere din grup (f.87-91 d.u.p.), declaraţiile martorilor F.I.L., O.I.F., S.I.L., C.M.M., R.R.N., B.P. şi B.A. (f.57-64, 99-103, 106-111 şi 143-152 d.u.p., f.165-166, 191-192 şi 236 dosar nr. 2967/2005 al Tribunalului Cluj, f.78-79, 139-140 şi 185-186 dosar nr. 3524/33/2006 al Curţii de Apel Cluj, f.213-215 dosar nr. 3205/117/2008 al Tribunalului Cluj), procesele-verbale de confruntare (f.129-138 şi 153-154 d.u.p.), raportul de expertiză criminalistică – poligraf al martorului F.I.L. (f.114-118 d.u.p.), rapoartele de expertiză medico-legale psihiatrice ale inculpaţilor (f.192-193 şi 209-210 d.u.p.), procesele-verbale şi adresele cuprinzând activităţile desfăşurate pentru verificarea apărărilor inculpaţilor (f.215-236 d.u.p., f.155, 205-209 şi 215-221 dosar nr. 2967/2005 al Tribunalului Cluj, f.114 şi 171 dosar nr. 3524/33/2006 al Curţii de Apel Cluj), coroborate cu declaraţiile date de inculpaţi (f.178, 181-183 şi 196-197 d.u.p., f.98-102 dosar nr. 3205/117/2008 al Tribunalului Cluj).
În drept, faptele inculpaţilor P.V. şi C.A. care, în noaptea de 29/30 decembrie 2000, în jurul orelor 4,30, s-au deplasat la casa de schimb valutar aparţinând SC P.E. SRL Cluj, unde inculpatul C.A. a tras două focuri de armă asupra părţii vătămate K.I., casieră la casa de schimb valutar, cauzându-i leziuni care au necesitat peste 60 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie, după care inculpatul P.V. a pătruns în interior şi a sustras din seif diferite sume de bani în lei şi în valută, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. şi de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (2)/1 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), infracţiuni aflate în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.
În legătură cu încadrarea juridică a faptelor comise de către cei doi inculpaţi este de menţionat faptul că amândoi sunt coautori ai acestor infracţiuni, chiar dacă unul dintre ei a executat focurile de armă iar celălalt a sustras banii din seif, deplina lor cooperare obiectivă şi subiectivă la săvârşirea celor două fapte rezultând din ansamblul probelor administrate în cauză.
Intenţia inculpaţilor de a suprima viaţa victimei rezultă fără dubiu din modul şi mijloacele de comitere a faptei, din urmările produse (împuşcarea victimei în cap, cu o armă de foc, cu consecinţa punerii în primejdie a vieţii acesteia), dar şi din atitudinea celor doi inculpaţi după executarea focurilor de armă, relevată de dialogul dintre ei auzit şi redat ulterior de partea vătămată.
Aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie se impune datorită modificărilor aduse art. 211 C. pen. prin Legea nr. 169/2002, modificări care privesc pedeapsa prevăzută de lege în cazul formelor agravate ale infracţiunii (în speţă, săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună şi de către o persoană având asupra sa o armă).
La individualizarea pedepselor care au fost aplicate inculpaţilor, instanţa a luat în considerare gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracţiunilor săvârşite (îndreptate, în mod premeditat, atât împotriva vieţii, cât şi împotriva patrimoniului persoanei), atitudinea nesinceră şi obstrucţionistă avută de inculpaţi pe parcursul întregului proces penal (concretizată în exercitarea abuzivă a unor drepturi procesuale, respectiv formularea repetată a unor cereri de recuzare şi excepţii de neconstituţionalitate, toate respinse ca neîntemeiate), precum şi faptul că inculpaţii nu posedă antecedente penale.
2. În cauză au declarat în termen apeluri coinculpaţii P.V. şi C.A. criticând hotărârea de condamnare în primă instanţă ca fiind greşită – cu solicitarea de schimbare a soluţiei respective cu aceea de achitare în temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. – pe considerentele că nu există probe în acuzare suficiente şi necesare care să stabilească în mod indubitabil vinovăţia penală a acestora sub aspectul învinuirilor deduse judecăţii prin rechizitoriu [în care sens cei doi inculpaţi au susţinut în apărare că: în noaptea jafului se aflau în drum spre Republica Moldova circulând pe relaţia Bucureşti-Iaşi / fiind plecaţi din oraşul Cluj de la data de 28 decembrie 2000 / la locul faptei nu au fost descoperite şi prelevate urme papilare ori de încălţăminte aparţinând inculpaţilor / nu au fost găsite arma jafului şi nici sumele de bani sustrase din casa de schimb valutar / există contradicţii, ce nu au fost înlăturate în cursul cercetării judecătoreşti între declaraţiile părţii vătămate şi ale martorului F.I.L. cu privire la culoarea armei şi descrierea obiectelor de îmbrăcăminte pretins purtate de coinculpaţi în noaptea jafului de 29/30 decembrie 2000].
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin Decizia penală nr. 135/A/2009 din 17 decembrie 2009 a respins ca nefondate recursurile inculpaţilor menţinând soluţia de condamnare în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. şi celelalte rezolvări juridice adoptate la judecata în primă instanţă fiind confirmarea în totalitate a argumentelor probatorii/ justificative din hotărârea atacată.
În baza art. 383, art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpaţilor fiind computate două pedepse aplicate perioadele executate în modalitatea anterior arătată în continuare la zi.
3. Împotriva deciziei amintite au declarat în termen recursuri coinculpaţii P.V. şi C.A. reiterându-se criticile de nelegalitate şi netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 şi 18 C. proc. pen. [suplimentar, cu ocazia dezbaterilor în recurs prin apărător ales au fost invocate şi cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 8 – cu motivarea că expertiza psihiatrică obligatorie în cauză a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (2) C. proc. pen. şi respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în subsidiar, pentru reducerea pedepselor aplicate ca fiind excesive în raport cu criteriile de individualizare din art. 72 şi urm. C. pen.].
Înalta Curte verificând Decizia atacată pe baza lucrărilor materialului din dosarul cauzei în raport cu motivele de casare invocate de inculpaţi cât şi din oficiu – potrivit art. 3856 alin. (2) rap. la art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. – constată următoarele:
3.1. Expertizele medico-legale psihiatrice obligatorii efectuate în cursul urmăririi penale după reţinerea/arestarea preventivă a acestora, cu respectarea dispoziţiilor art. 117 alin. (2) C. proc. pen. – contrar susţinerilor inculpaţilor au concluzionat că inculpatul P.V. are păstrat discernământul în general şi pentru faptele comise examenul psihologic punând în evidenţă tendinţe impulsive şi instabilitate psihică fără a fi influenţată concluzia amintită (aceleaşi constatări au generat fiind făcute şi pentru coinculpatul C.A.).
3.2. Referitor la cererile de probe în apărare formulate de inculpaţi susţinerile acestora privind neefectuarea / respingerea nejustificată a unor asemenea solicitări făcute la cercetarea judecătorească în fond şi apel sunt nefondate, astfel cum se va arăta ulterior în cadrul sarcinii de verificare a legalităţii şi temeiniciei învinuirilor corespunzător cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
3.3. Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, confirmată în apel este în deplină concordanţă cu probele în acuzare administrate în condiţii legale pe parcursul procesului penal ce atestă în mod indubitabil – contrar susţinerilor acestora – că în noaptea de 29/30 decembrie 2000 în jurul orelor 4,30 s-au deplasat la casa de schimb valutar aparţinând SC P.E. SRL Cluj unde inculpatul C.A. a tras două focuri de armă asupra părţii vătămate K.I. casieră la casa de schimb valutar, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de peste 60 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie, după care inculpatul P.V. a pătruns în interior şi a sustras din seif diferite sume de bani în lei şi în valută.
Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpaţi întrucât acestea realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen. şi tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) , alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) iar pedepsele aplicate acestora au fost stabilite în limitele prevăzute de lege pentru faptele reţinute în sarcina inculpaţilor.
Solicitările inculpaţilor de a fi achitaţi pe motiv că nu aceştia au comis faptele pentru care au fost condamnaţi sunt neîntemeiate iar declaraţiile date de aceştia în faza de urmărire penală şi la instanţa de fond, precum şi în rejudecarea cauzei - de fiecare dată au prezentat o altă variantă - fiind infirmate de celelalte probe administrate în cauză respectiv declaraţiile părţii vătămate K.I. care se coroborează cu declaraţiile martorilor F.I.L., B.A., R.R.N. şi B.P., precum şi, parţial, cu declaraţiile martorilor O.I.F. şi C.M.M.
Astfel, partea vătămată K.I., în declaraţiile date în cursul urmăririi penale - în faza de judecată, din motive obiective, aceasta neputând fi audiată – a descris cu lux de amănunte, modul în care s-au comis faptele, împrejurarea că inculpaţii vorbeau cu accent moldovenesc / basarabean, că discuţiile s-au purtat între ei în limba română, descriindu-l din punct de vedere fizic pe inculpatul C.A. care a tras cu pistolul asupra sa, efectuând şi o descriere a armei.
Ulterior, partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul C.A. după planşa foto, de pe caseta video care i-a fost prezentată de organele de urmărire penală, precum şi dintr-un grup de persoane, ca fiind cel care a împuşcat-o la data de 30 decembrie 2000.
Referitor la recunoaşterea din grup, inculpatul C.A. a încercat să inducă ideea că organul de urmărire penală l-a prezentat anterior, în mod fraudulos părţii vătămate. El a susţinut că a fost scos din arest singur, înaintea efectuării recunoaşterii din grup în prezenţa apărătorilor, dus într-o cameră de la Poliţia mun. Cluj-Napoca, cameră prevăzută cu un geam, pe care a văzut în încăperea alăturată mai multe persoane. Într-adevăr, la data de 1 februarie 2005, s-a efectuat recunoaşterea din grup între orele 15,20 şi 15.45. Anterior acestei activităţi, partea vătămată K.I. a fost audiată la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, în prezenţa apărătorului inculpaţilor şi a apărătorului ei, între orele 11,30 şi 12,30. Pentru a se câştiga timp, s-a telefonat la Inspectoratul de Poliţie al Jud. Cluj pentru ca inculpatul C.A. să fie scos din arest pentru efectuarea recunoaşterii. Ulterior, apărătorii au arătat că nu pot să participe la recunoaştere decât în jurul orelor 15,00, motiv pentru care inculpatul C. a fost reintrodus în arest, fiind scos din nou pentru recunoaştere din grup. Aşa după cum rezultă din registrul arestului Inspectoratului de Poliţie al Jud. Cluj, prima dată inculpatul a fost scos din arest între orele 11,50 şi 12,25, oră la care aşa cum s-a arătat, partea vătămată K.I. se afla la sediul parchetului. Inculpatul C. a susţinut însă că el a fost scos prima dată din arest la ora 13,00 şi a aşteptat circa 15-20 minute în camera 33 de la Poliţia municipiului Cluj-Napoca, împrejurare de fapt în apărare înlăturată de instanţa pe baza constatărilor din înscrisurile oficiale amintite.
Martorul F.I.L. şi-a menţinut pe tot parcursul procesului penal declaraţiile în care îi indică pe cei doi inculpaţi ca fiind autorii faptelor deduse judecăţii.
În cauză au fost efectuate şi confruntări între martorul F.I.L. şi cei doi inculpaţi, în cursul cărora martorul şi-a menţinut declaraţiile date prin care a arătat că la data de 30 decembrie 2000 i-a transportat pe inculpaţi la Bistriţa.
Veracitatea relatărilor martorului F.I.L. a fost confirmată şi de testul poligraf la care a fost supus, test ce relevă că la întrebările relevante ce i-au fost adresate, acesta a fost pe deplin sincer.
În plus, veracitatea mărturiei amintite este confirmată şi prin declaraţiile martorilor O.I.F. şi C.M.M.. Primul dintre ei şofer de taxi în Cluj-Napoca a arătat că la rugămintea lui F. i-a transportat o dată pe inculpaţi la Iaşi. Al doilea martor, precizează în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată – fila 192 dosar nr. 2967/2005 al Tribunalului Cluj - că, într-o dimineaţă din cursul anului 2000 sau 2001, în jurul orei 7,00, fără să poată preciza cu exactitate data, amintindu-şi doar că afară era rece, a fost sunat de către dispecerul firmei de taxi la care lucra, care i-a spus că i se solicită o cursă de taxi până la Iaşi, cu o maşină bună, martorul, care avea o maşină marca Mercedes Cobra, fiind de acord să efectueze această cursă şi prezentându-se la dispecerat. Aici a constatat că este vorba de martorul F., pe care-l ştia dinainte, însoţit de doi cetăţeni moldoveni, dintre unul era inculpatul P., pe care i-a transportat până în faţa gării din Iaşi, martorul F. întorcându-se la Cluj cu taxiul cu care venise.
Relatările parţial diferite ale martorilor sunt explicabile prin intervalul mare de timp ce a trecut de la data efectuării curselor şi până la data audierii martorilor. Pe de altă parte, martorii O. şi C. nu i-au cunoscut îndeaproape pe cei doi inculpaţi, i-au văzut doar de câteva ori şi în îndeplinirea profesiei lor, în cursul căreia văd foarte multe persoane şi efectuează foarte multe curse, fiind greu de precizat perioade exacte de timp. Prin opoziţie cu aceşti martori, F. a avut relaţii mai apropiate cu cei doi inculpaţi şi a fost indirect şi fără voia lui legat de fapta gravă comisă de aceştia, astfel că este normal să fi reţinut mult mai multe amănunte.
În plus, mai trebuie menţionat faptul că, din expertiza balistică depusă la dosarul de urmărire penală (f.52) rezultă că inculpaţii au tras cu un pistol semiautomat de provenienţă rusească, descriere ce se potriveşte perfect cu cea realizată de martorul F.I.L.
În sprijinul învinuirilor este şi declaraţia martorului B.A. care a arătat că imediat după agresiune, victima i-a comunicat că a fost împuşcată de nişte cetăţeni moldoveni sau basarabeni, după accentul lor. În legătură cu modul de pătrundere al agresorilor în casa de schimb valutar, martorul arată că, „probabil geamul a fost spart pentru a se pătrunde. Spărgându-se geamul, uşa putea să fie deschisă din interior, prin pătrunderea mâinii prin geamul spart". Datorită stării de şoc în care se afla victima, supoziţia ei că agresorii au intrat pe geam, nu este de esenţă, pentru că aşa cum arată la unison martorii B., R. şi B.Z., este evident că inculpaţii după spargerea geamului au deschis uşa din interior pătrunzând astfel în incinta unităţii.
Martorul R.R.N. arată că victima vorbea coerent, a arătat că a fost împuşcată, însă nu cunoaşte detalii despre modul de derulare al agresiunii.
Martorul B.P. arată că victima i-a comunicat nemijlocit că a fost împuşcată de doi băieţi basarabeni sau moldoveni, după accentul pe care îl aveau, precizând că victima vorbea coerent. Precizează că victima i-a comunicat că agresorii au intrat în casa de schimb valutar şi au luat banii din seif, fără a preciza o sumă exactă în sensul dacă i-au luat toţi sau numai o parte.
Prin urmare, susţinerea inculpaţilor în sensul că victima datorită stării de şoc în care se afla nu putea să observe modul de pătrundere al acestora în unitate, dacă s-a umblat la seif sau nu, şi ce anume s-a sustras din acesta, este combătută prin declaraţiile martorilor B. şi B.Z. care arată că victima era conştientă, vorbea coerent după agresiune, i-a descris pe agresori, precizând şi împrejurarea că sunt moldoveni sau basarabeni.
Starea fiziologică a victimei este descrisă şi reţinută ca atare şi prin raportul de expertiză medico-legală care atestă că aceasta era orientată temporo-spaţial şi deşi avea un deficit de vorbire, era conştientă.
De asemenea, este dovedit fără echivoc prin depoziţiile martorilor de mai sus că prin acel gemuleţ al casei de schimb care a fost forţat şi spart, s-a ajuns la deschiderea uşii unităţii din interior şi în acest mod s-a realizat pătrunderea infractorilor.
Probele în apărare solicitate de inculpaţi – încuviinţate de instanţă şi administrate ulterior la cercetarea judecătorească în condiţiile art. 288-291 C. proc. pen. cu respectarea garanţiilor privind dreptul la apărare prevăzute de art. 6 şi art. 171 C. proc. pen. – au infirmat alibiurile invocate de aceştia că nu s-au aflat în municipiul Cluj-Napoca în noaptea de 29-30 decembrie 2000 când au fost comise infracţiunile deduse judecăţii / imputate acestora astfel:
Inculpaţii au arătat că au fost cazaţi la Hotelul "Sportul" din Iaşi, în data de 30 decembrie 2000, dar verificându-se această apărare, atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de judecată, s-a constatat că cei doi nu figurează în tot anul 2000 ca fiind cazaţi în acest hotel (evident, nici în data de 30 decembrie 2000).
Inculpatul P.V. a arătat că în data de 30 decembrie 2000 a depus bagaje la Biroul de Bagaje de mână al gării C.F.R. Iaşi, în numele său, solicitând să se facă verificări pentru a fi găsit în evidenţe. Verificându-se acest aspect, s-a constatat că şi în anul 2000 şi în prezent la biroul de bagaje nu se ţine o evidenţă a persoanelor care depun bagaje.
Inculpatul P.V. a mai arătat că în data de 30 decembrie 2000 a efectuat un schimb valutar la casa de schimb valutar "N.E.", situată în apropierea gării Iaşi, solicitând să se stabilească ora tranzacţiei, în încercarea evidentă de a dovedi că la ora comiterii faptei nu avea cum să se afle în mun. Cluj-Napoca. Verificându-se acest aspect, s-a constatat că în data de 16 decembrie 2000, inculpatul C.A. a efectuat la ora 16,32 un schimb valutar, respectiv a schimbat 100 mărci germane, dar pe data de 30 decembrie 2000 nici unul dintre inculpaţi nu figurează cu schimb valutar efectuat. Rezultă că SC N.E. a păstrat evidenţe din care reies schimburile valutare efectuate, dovadă că s-a găsit schimbul efectuat la intrarea în ţară de inculpatul C.A., dar nu şi pretinsul schimb efectuat în 30 decembrie 2000 de către inculpatul P.V.
Totodată, ora exactă a ieşirii celor doi inculpaţi din România în data de 30 decembrie 2000 nu a putut fi stabilită întrucât la acea dată poliţia de frontieră nu ţinea evidenţă computerizată. Aşa cum s-a arătat, s-a putut stabili doar că ambii inculpaţi au intrat în România în 16 decembrie 2000 şi au ieşit din România în 30 decembrie 2000 (în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.V., din unele adrese rezultă că în anul 2000 nu figurează a fi ieşit din România, pe 30 decembrie 2000, figurând însă o reintrare în România în cursul anului 2001. Contradicţiile dintre aceste adrese se explică prin faptul că provin de la instituţii diferite şi prin faptul că în anul 2000 evidenţele nu erau computerizate.
Ambii inculpaţi au solicitat să fie la rândul lor supuşi testului poligraf, dar la prezentarea materialului de urmărire penală au arătat că nu doresc ca acest test să fie efectuat la Inspectoratul de Poliţie al Jud. Cluj. Acest refuz trebuie privit ca un refuz absolut de a fi efectuat testul, tocmai pentru că oriunde ar fi efectuat, acest test ar putea dovedi încă o dată nesinceritatea inculpaţilor.
Inculpaţii au mai arătat, cu ocazia declaraţiilor date în faţa instanţei investite cu rejudecarea cauzei, că în seara zilei de 28 decembrie 2000 au plecat cu trenul la Bucureşti (şi de acolo mai departe la Iaşi), fiind transportaţi cu taxiul la gară de către martorul F.I.L., care le-ar fi şi cumpărat biletele de tren, susţineri care vin în contradicţie cu propriile lor declaraţii din faza de urmărire penală şi care sunt infirmate categoric de către martorul F. care arată s-a întâlnit cu cei doi inculpaţi în noaptea de 29/30 decembrie 2000 când i-a transportat până la Bistriţa, conform înţelegerii anterioare, primind drept plată pentru această cursă o sumă de bani mult mai mare decât contravaloarea transportului, iar inculpaţii plecând mai departe spre Iaşi cu un taximetru marca Mercedes Cobra.
De altfel, se cuvine a fi menţionat faptul că întreaga strategie de apărare adoptată de inculpaţi s-a bazat pe solicitarea a numeroase probe, unele dintre ele apreciate ca utile şi concludente, administrate de altfel, iar altele propuse cu scopul vădit de a întârzia şi îngreuna soluţionarea cauzei, fiind respinse motivat de către organul de urmărire penală şi instanţa de judecată.
În apărare, inculpaţii au speculat şi anumite contradicţii fireşti, dar neesenţiale, din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorului F.I.L., însă cert este că, nici o probă de la dosar, nici măcar cele care au fost administrate la solicitarea inculpaţilor, nu le confirmă susţinerile în apărare, respectiv nevinovăţia.
Concluzia firească, fără dubiu, care se desprinde din ansamblul probatoriu de la dosar, este aceea că cei doi inculpaţi se fac vinovaţi de comiterea faptelor deduse judecăţii. În scopul comiterii faptelor, cei doi inculpaţi au venit din Republica Moldova în data de 16 decembrie 2000 şi au părăsit România în data de 30 decembrie 2000. Plecarea lor în Republica Moldova a fost, evident, precipitată şi nu normală, aşa cum au susţinut prin propunerea unor probe, care o dată administrate, au dovedit contrariul.
De precizat că, în data de 25 decembrie 2004, deci tot în preajma unor sărbători de iarnă, cei doi inculpaţi au venit din nou în România, probabil tot cu intenţia de a comite infracţiuni, dat fiind faptul că în maşina condusă de inculpatul P.V. a fost găsit un întreg arsenal de scule şi dispozitive ce pot fi folosite la spargeri, respectiv la forţarea unor încuietori şi uşi (f.249-262 d.u.p.).
În apel inculpaţii au solicitat efectuarea unei expertize ADN a mucurilor de ţigară găsite la faţa locului, audierea martorilor I.A., E.P., F.I. şi S.I, audierea părţii vătămate şi efectuarea unei adrese la Hotel Sport din Iaşi pentru a comunica registrul de cazare în original, probe care au fost respinse pentru următoarele considerente:
În faza de urmărire penală s-a întocmit o expertiză medico-legală a mucurilor de ţigări găsite în apropierea locului faptei, care atestă că resturile de ţigări au fost fumate de două persoane cu grupa sanguină A şi 0, neidentificându-i pe cei doi inculpaţi şi fără să facă precizarea că inculpaţii ar fi fumat ţigările respective, astfel că nu se impune întocmirea unui raport de expertiză ADN asupra resturilor de ţigări găsite în apropierea locului faptei (f.40 d.u.p.).
Referitor la audierea martorilor U.A., E.P., F.I. şi S.I. se reţin următoarele:
Din procesul verbal încheiat la data de 31 iulie 2007 de Poliţia municipiului Iaşi rezultă că numitul E.P. nu lucrează la Casa de schimb valutar N.E. SRL Iaşi precizată de inculpaţi (f.214 dosar nr. 3524/2006 vol. II al Curţii de Apel Cluj).
Potrivit procesului verbal de executare a mandatului de aducere întocmit de Poliţia municipiului Iaşi la data de 30 iulie 2004 numitul E.P. figurează cu domiciliul în Franţa, sens în care nu putea fi audiat (f. 216-217 dosar nr.3524/2006 vol. II al Curţii de Apel Cluj).
Din adresa întocmită la data de 28 martie 2005 de SC N.E. SRL Iaşi rezultă că inculpatul C.A. figurează că a efectuat la data de 16 decembrie 2000 ora 16,32 un schimb valutar de 100 mărci germane şi că inculpatul P.V. nu figurează cu nici un schimb valutar în data de 30 decembrie 2000 (f. 219 dosar nr. 3524/2006 vol. II al Curţii de Apel Cluj).
Martorii F.I. şi S.I. au fost audiaţi în faza de urmărire penală şi la instanţa de fond, menţinându-şi declaraţiile pe tot parcursul procesului, iar martorul F.I. a şi fost confruntat cu ei doi inculpaţi , menţinându-şi aceeaşi poziţie.
La data de 23 aprilie 2007 Hotel Sport Iaşi comunică numele tuturor persoanelor care au fost cazate la acest hotel în perioada 29-31 decembrie 2000 printre care nu se găsesc şi inculpaţii (f.114 dosar nr. 3524/2006 vol.II al Curţii de Apel Cluj).
Prin adresa din 26 iunie 2007 Hotel Sport Iaşi comunică originalul registrului de cazare pentru perioada 29 decembrie 2000- 31 decembrie 2000 însă nici în acest registru nu figurează numele inculpaţilor (f.171 dosar nr. 3524/2006 vol. II al Curţii de Apel Cluj).
Hotel Sport Iaşi comunică şi diagrama de cazare din data de 30 decembrie 2000 unde iar nu figurează numele inculpaţilor (f.207-209 , 216-220 dosar nr. 3524/2006 vol. II al Curţii de Apel Cluj).
Audierea părţii vătămate în faza de judecată nu a fost posibilă, aşa cum rezultă din procesul verbal de executare a mandatului de aducere, aceasta fiind plecată în Ungaria, iar mama părţii vătămate nu cunoaşte adresa acesteia.
În consecinţă, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor există ca atare fiind săvârşite cu vinovăţie de aceştia şi realizează elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav şi tâlhărie calificată prev. de art. 20, art. 174, art. 176 lit. d) şi art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2)1 lit. a), b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. astfel încât soluţia de condamnare în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. adoptată de prima instanţă / menţinută în apel este legală şi temeinică (solicitarea inculpatului privind greşita condamnare a acestora / schimbarea soluţiei amintite cu aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. c) raportat la art. 345 alin. (3) C. proc. pen. fiind nejustificată).
3.4. Pedepsele de bază de 12 ani şi 6 luni închisoare şi respectiv 10 ani închisoare orientate către minimul legal special, prevăzut de lege precum şi pedepsele rezultante sporite la câte 17 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 8 ani (pedepse complementare) aplicate fiecărui inculpat în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. sunt legale şi temeinice aflându-se în concordanţă - potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) - cu pericolul social concret ridicat al infracţiunilor comise de inculpaţi (agresiune armată în scop de jaf la o casă de schimb valutar din altă ţară) şi celelalte date atestând periculozitatea socială a inculpaţilor potrivit relaţiilor scrise aflate la dosar.
În consecinţă recursurile inculpaţilor se vor respinge ca nefondate în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 decembrie 2004 la 11 mai 2010.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.V. şi C.A. împotriva deciziei penale nr. 135/A din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 decembrie 2004 la 11 mai 2010.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă rusă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1856/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2173/2010. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
