ICCJ. Decizia nr. 1862/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1862/2010
Dosar nr. 8185/99/2007
Şedinţa publică din 11 mai 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele:
1. Tribunalul Iaşi, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 172 din 2 martie 2009 în dosar nr. 8185/99/2997 a condamnat pe inculpatul N.C. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. la pedeapsa principală de.
- 5 (cinci) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 4 ani (pedeapsa complementară).
Conform art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. pe durata executării pedepsei principale i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Pe latură civilă a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile astfel:
i) suma de 421,47 lei daune materiale/cheltuieli ocazionale de spitalizarea victimei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „prof. Dr. N. Oblu" Iaşi şi respectiv.
ii) sumele de 307 lei daune materiale/venituri nerealizate în perioada de incapacitate temporară de muncă şi 10.000 lei daune morale/aferent suferinţele fizice şi psihice în urma leziunilor de violenţă fizice produse prin infracţiune către victimă tentativei de omor, partea civilă N.V.
În baza art. 191 şi art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la sumele de 3.500 lei către stat şi respectiv 3.200 lei către partea civilă N.V. cu titlu de cheltuieli judiciare.
Instanţa a reţinut în fapt că în seara zilei de 29 aprilie 2007, în punctul Făgăţel situat în extravilanul comunei Sireţel alertat de martorul A.I., partea vătămată N.V. în vârstă de 65 ani, a avut discuţii contradictorii cu inculpatul N.C., vecinul acestuia în vârstă de 50 ani pe motiv că l-a găsit cu turma de oi la păscut în plantaţia sa.
Conflictul verbal amintit a degenerat întrucât inculpatul iritat de reproşurile părţii vătămate, i-a aplicat acesteia din spate - în timp ce încerca să se salveze prin fugă potrivit declaraţiilor martorilor oculari A.I.C., A.V., T.P.G. şi A.I. aflate la distanţă de cca. 800 metri - o singură lovitură în zona capului cu un corp contondent, o bâtă ciobănească, cu capsă metalică la un capăt, astfel cum s-a stabilit ulterior la detecţia compartimentului simulat de către serviciul de criminalistică al I.P.J. Iaşi, în urma căruia a căzut la pământ inconştient.
La scurt timp, ajutată de fiul acestuia, victima a fost internată în regim de urgenţă în Spitalul de Neurochirurgie Iaşi cu diagnosticul „fractură craniană occipitală mediană (agresiune); traumatism coloană cervicală amielică" fără a se constata leziuni ale substanţei cerebrale şi ale sistemului ventricular fiindu-i acordate îngrijiri medicale pe o perioadă de 6 zile, în intervalul 30 aprilie - 5 mai 2007 când a fost externat cu prognostic favorabil şi recomandări de evitare a eforturilor fizice.
Raportul de expertiză medico-legală nr. 2976/1053 din 9 iulie 2007 întocmit de IML Iaşi, a concluzionat că partea vătămată a fost supusă unei agresiuni fizice prin lovire activă cu un corp contondent la nivelul vertexului – urmată de cădere cu impact la nivelul extremităţii cefalice occipital median-leziuni de violenţă ce i-au cauzat „plagă contuză, hematom epicranian şi fractură liniară occipitală fără deplasare" şi au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale/leziunile prezentate fiind de natură să-i pună în primejdie viaţa.
Audiat în cauză în condiţiile art. 6, art. 70 alin. (2) şi art. 171 C. proc. pen. inculpatul N.C. a prezentat o versiune, favorabilă acestuia a derulării conflictului, a avut în seara zilei de 27 aprilie 2007 cu partea vătămată N.V. vecinul acestuia susţinând că aceasta din urmă a generat altercaţia – prin adresarea verbal de injurii, urmată de aruncarea cu pietre, iar în final încercarea de al lovi cu un par – astfel că pentru a stopa loviturile arătate, a lovit la rândul său partea vătămată în cap cu băţul ciobănesc ce-l avea asupra sa, riposta violentă în apărare, lipsită de intenţia de a ucide [versiune confirmată parţial de instanţă în măsura corespondenţei acesteia cu celelalte probe în acuzare administrate la cercetarea judecătorească].
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită la minimul legal special de 5 ani închisoare în considerarea în cadrul operaţiunii de individualizare amintite – potrivit art. 72 şi urm. C. pen. – a gradului de pericol social al faptei de omucidere în raport de modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă [lovitura cu o bâtă ciobănească într-o zonă vitală /occipitală urmare conflictului câmpenesc dintre părţi] şi datele ce caracterizează persoana inculpatului şi conduita procesuală parţial sinceră a acestuia.
2. Apelurile declarate în cauză de partea civilă N.V. criticând sentinţa în latura penală şi civilă pentru netemeinicie – pedeapsa blândă / cuantum insuficient al daunelor morale pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial suferit – şi inculpatul N.C.; cu solicitarea în principal a se schimba încadrarea juridică a faptei ilicite în infracţiunea mai uşoară de vătămare corporală" prevăzută de art. 181 C. pen. cu motivarea că a lipsit intenţia de ucide / iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate prin reţinere de circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi aplicarea unei modalităţi de executare neprivative de libertate în condiţiile art. 861 C. pen., au fost respinse ca nefondate în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. prin Decizia penală nr. 132 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, fiind menţinute în totalitate rezolvările juridice adoptate prin sentinţa atacată.
3. Împotriva deciziei amintite a declarat recurs inculpatul N.C., reiterând criticile de nelegalitate şi netemeinicie din apel, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Intimata parte vătămată prezentă la dezbaterea recursului a învederat instanţei „că s-a împăcat cu inculpatul" vecinul acesteia, în care sens a depus la dosar şi o declaraţie extrajudiciară întocmită la aceiaşi dată de 11 mai 2010.
Înalta Curte, verificând Decizia atacată pe baza materialului probator şi înscrisuri nou depus de intimata-parte civilă în raport cu motivele invocate de recurent – cât şi din oficiu – în limitele prevăzute de art. 3856 alin. (1) şi (2) şi art. 3859 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen. – constată următoarele:
Agresiunea fizică comisă de inculpat împotriva părţii vătămate în seara zilei de 29 aprilie 2007 urmare conflictului câmpenesc iscat între aceştia – o singură lovitură în cap din spate cu o bâtă ciobănească cu capsa metalică la un capăt astfel cum s-a stabilit ulterior în mod indubitabil la detecţia compartimentului simulat de către serviciul de criminalistică al I.P.J. Iaşi, f.86 d.u.p. – în raport cu urmările acesteia constatate prin raportul de expertiză medico-legală nr. 2976/1053 din 9 iulie 2007, constituie acţiune de omucidere săvârşită cu intenţie indirectă, a cărei finalitate letală prevăzută şi acceptată nu s-a produs în împrejurări independente de voinţa inculpatului – victima se afla în fugă – fiind nejustificată astfel schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativa la omor în vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. astfel cum a solicitat în principal recurentul-inculpat - fiind neîntemeiat cazul de casare în principal prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Împrejurările concrete în care a fost comisă acţiunea de omucidere reţinute prin sentinţă conduita relativ sinceră şi regretul în legătură cu cele întâmplate manifestate pe parcursul procesului penal de către inculpat / materializate în final prin „împăcarea" cu partea vătămată vecinul acestuia justifică însă în aprecierea instanţei de recurs reţinerea în favoarea autorului infracţiunii de circumstanţe atenuante judiciare cu caracter personal prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. / cu consecinţa coborârii pedepsei potrivit art. 76 alin. (2) C. pen. sub minimul legal special de 5 ani închisoare până la 4 ani închisoare şi suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale astfel stabilite precum şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi (6) C. pen. în condiţiile art. 861 şi urm. C. pen. / respectiv art. 71 alin. (5) C. pen. - fiind întemeiat cazul de casare în subsidiar prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În consecinţă în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) rap. la art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., se va admite recursul inculpatului casându-se parţial pe latură penală Decizia atacată şi sentinţa primei instanţe sub aspectele de netemeinicie anterior arătate / erori de judecată a căror îndreptare în sensul celor anterior expuse justifică potrivit art. 65 C. pen., înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 4 ani stabilită /menţinută de instanţele anterioare.
Conform art. 38517 C. proc. pen. se vor menţine restul dispoziţiilor hotărârilor anterioare.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu în recurs în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 132 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 172 din 2 martie2009 a Tribunalului Iaşi numai cu privire la individualizarea pedepselor şi modalitatea de executare şi, în consecinţă:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare pe un termen de încercare de 9 ani, conform art. 862 C. pen., care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Conform art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen.:
a) să se prezinte, conform celor stabilite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, la datele fixate de acesta;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Conform art. 359 C. pen. raportat la art. 864 C. pen., atrage atenţia asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., înlătură pedeapsa complementară aplicată inculpatului.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2173/2010. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 1874/2010. Penal → |
|---|
