ICCJ. Decizia nr. 2210/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2210/2010
Dosar nr. 1430/119/2007
Şedinţa publică din 7 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 18 din 11 martie 2008, Tribunalul Covasna a hotărât:
În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. (7 acte materiale) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul C.C. (fiul lui I. şi A.M., născut în mun. Sf. Gheorghe, judeţul Covasna, cetăţean român, studii 12 clase, domiciliat în mun. Târgu Secuiesc, str. G., jud. Covasna, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale), la pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de ";trafic de droguri de mare risc fără drept";.
În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc fără drept.
În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi potrivit art. 35 alin. (3) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la data de 20 iulie 2007 la 21 decembrie 2007.
A menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpat prin încheierea din 14 martie 2008.
În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. (3 acte materiale) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul I.P. (fiul lui P. şi M., născut în mun. Sf. Gheorghe, judeţul Covasna, cetăţean român, studii 12 clase, domiciliat în com. O., sat L., jud. Covasna, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale), la pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc fără drept.
În baza art. 264 alin. (1) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi potrivit art. 35 alin. (1) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la data de 18 iulie 2007 la 21 decembrie 2007.
A menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpat prin încheierea din 13 februarie 2008.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială de la inculpatul I.P. a următoarelor bunuri: 5,65 gr. cocaină în amestec cu lidocaină, predate la I.G.P.R. - Direcţia cazier Judiciar Statistică şi Evidenţă Operativă cu dovada seria x; Suma de 245 RON rezultată în urma vânzării comprimatelor de amfetamină.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri: de la inculpatul I.P.: 23 pliculeţe cu urme de cocaină; de la inculpatul C.C.: un pliculeţ cu urme de cocaină; un briceag cu urme de cocaină.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare după cum urmează: inculpatul C.C. suma de 1.639 RON ; inculpatul I.P. suma de 6.000 RON.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 21 august 2006, ofiţeri din cadrul Brigăzii de combatere a criminalităţii organizate şi antidrog Braşov, s-au sesizat că numitul S.L.P. procură, comercializează şi deţine droguri de mare risc.
Pentru a documenta activitatea infracţională a acestuia, cât şi pentru identificarea altor persoane care efectuează operaţiuni interzise cu droguri de mare risc, procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul teritorial Covasna a autorizat la 21 august 2006, folosirea investigatorului sub acoperire ";N."; şi a colaboratorului ";P."; pentru a cumpăra amfetamină.
Ca urmare, N. a înmânat colaboratorului P. suma de 175 RON, primind în schimb 5 comprimate amfetamină rotunde care aveau ştanţate simbolul ";S.";.
La 23 octombrie 2006 şi, respectiv, 16 martie 2007, procurorul a emis din nou o ordonanţă prin care s-a autorizat cumpărarea de amfetamină de către cei doi, urmând ca P., colaboratorul, să cumpere cu suma de 175 RON primită de la N. cinci pastile amfetamină.
Aceeaşi operaţiune a avut loc la 17 martie 2007, când, cu suma de 70 RON s-au cumpărat două comprimate din acelaşi drog.
Expertiza tehnico-ştiinţifică efectuată de I.G.P.R. - Laboratorul central de analiză şi profil al drogurilor precursori a concluzionat că pastilele în cauză conţin substanţă activă methylendyoxiamfetamină, care este considerată drog de mare risc.
La 25 iunie 2007, Tribunalul Covasna a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul I.P., ulterior rezultând date potrivit cărora urma să comercializeze droguri.
Inculpatul a fost oprit în trafic şi percheziţionat, iar asupra lui s-au găsit 10 plicuri cu o substanţă ce ulterior s-a dovedit a fi cocaină, drog de mare risc, nerezultând însă intenţia de a le comercializa.
Cu privire la amfetamină, a susţinut că acestea le-a primit de la inculpatul C.C.
Ulterior, au fost efectuate percheziţii la domiciliile inculpaţilor I.P. şi C.C., dar şi a numitului B.B., fiind identificat şi un pliculeţ din material plastic ce prezintă urme de substanţe pulverizante, un plic ce conţinea un comprimat de formă rotundă, o cantitate mică de substanţă pulverulentă şi 23 de pliculeţe cu aceleaşi urme, stabilindu-se în urma examinării tehnico-ştiinţifice că este cocaină.
Inculpatul C.C. a recunoscut că obişnuia să cumpere ţigări de la inculpatul I.P. la un preţ inferior celui practicat pe piaţă; de asemenea, a afirmat că pe lângă pachetele imputate - de genul celor 23 găsite lui I.P., le-a restituit acestuia.
Explicaţia a dat-o pentru a justifica prezenţa urmelor sale papilare pe cele 23 pliculeţe cu urme de cocaină.
Cercetările efectuate au stabilit că inculpatul C.C. a oferit în mai multe rânduri comprimate de amfetamină şi cocaină şi numitului ";D."; B.J., N.I., I.H.I. şi alţii.
De asemenea, din declaraţiile inculpatului C.C. cu alte persoane a rezultat că acesta vindea droguri, folosind însă un limbaj cifrat.
Având în vedere că inculpaţii au colaborat cu organele de cercetare penală, oferind date şi cu privire la alte persoane ce au efectuat operaţiuni interzise cu droguri de mare risc, s-a făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi având în vedere criteriile de individualizare referitoare la natura şi gravitatea faptei, conduita şi antecedentele penale ale inculpaţilor, le-a aplicat pedepse spre minimul prevăzut de lege.
Apelurile declarate de inculpaţii C.C. şi I.P. au fost respinse ca nefondate, de Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 90/AP din 2 decembrie 2009, menţinându-se măsura interdicţiei de a nu părăsi ţara luată faţă de cei doi inculpaţi.
S-a solicitat reducerea pedepselor aplicate şi suspendarea acesteia sub supraveghere, conform art. 861 C. pen., având în vedere că au recunoscut săvârşirea infracţiunilor şi sunt infractori primari.
Curtea de apel a apreciat că situaţia de fapt a fost corect stabilită, inculpaţii săvârşind infracţiunile pentru care au fost condamnaţi, iar pedepsele corespunzând gravităţii acestora.
Cât priveşte pe inculpatul I.P., acesta este vinovat de săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului, întrucât a primit plicurile goale cu nume de drog de la inculpatul C.C., în scopul de a îngreuna efectuarea urmăririi penale şi judecăţii.
Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate.
Inculpatul C.C. şi-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, 171 şi 14 C. proc. pen., susţinând că probe care să ateste vinovăţia pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri în forma continuată, întrucât din probe rezultă că doar în două rânduri a oferit spre consum două comprimate de amfetamină şi, respectiv, 10 comprimate, iar cocaina o deţine pentru consum propriu.
Declaraţiile în cauză sunt relevante la fel ca şi convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate.
Prezenţa urmelor papilare pe plicuri se explică prin aceea că inculpatul le-a ridicat când lui I.P., cu ocazia unei întâlniri, i-au căzut pe jos.
S-a cerut schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) C. pen. din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 C. pen., în aceeaşi infracţiune cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Întrucât activitatea infracţională a inculpatului a fost mult mai redusă şi cu caracter întâmplător şi sancţiunea trebuia să fie mai mică, el fiind în fapt un consumator, situaţie faţă de care se impune reducerea pedepsei şi suspendarea sub supraveghere a acestuia.
Înalta Curte examinând motivele de recurs, prin prisma probelor administrate în cauză, constată că vinovăţia inculpatului a fost corect stabilită, la fel ca şi încadrarea juridică, cu consecinţa aplicării unei pedepse individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 52 C. pen.
Astfel, la inculpaţi s-au găsit droguri, martorii audiaţi au declarat că aceştia le-a oferit amfetamină în mai multe rânduri, 7 comprimate amfetamină inculpatul I.P., 6,02 grame cocaină aceluiaşi inculpat, precum şi martorilor B.J., N.I., I.L.I., amfetamină, toate acestea coroborate cu discuţiile telefonice înregistrate, din care rezultă fără echivoc că inculpatul a săvârşit infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc şi a deţinut, acelaşi tip de drog în vederea consumului.
Pedeapsa aplicată, sub minimul prevăzut de lege urmare aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000, reflectă corect gravitatea infracţiunilor săvârşite, oferind suficiente garanţii că scopul pedepsei poate fi atins.
Inculpatul I.P. şi-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., întrucât fapta nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate şi suspendarea condiţionată a executării acesteia ori sub supraveghere.
Motivele nu sunt fondate, întrucât din probele administrate rezultă că inculpatul a primit, anterior datei de 18 iulie 2007 de la inculpatul C.C., 23 de pliculeţe despre care cunoaşte că au conţinut cocaină, având în vedere relaţia infracţională dintre cei doi, acestea fiind găsite în autoturismul marca O. ce a fost în curtea sa şi care îi aparţine.
Conform art. 264 C. pen., constituie infracţiunea de favorizare a infractorului, ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei şi pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.
Ori, primind de la inculpatul C.C. pliculeţele în care a cunoscut că s-a aflat cocaină, fapta inculpatului constituie infracţiunea de favorizarea infractorului pentru care a şi fost condamnat.
Motivul vizând individualizarea pedepsei este de asemenea, neprobat, infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, s-a săvârşit în mod repetat, iar pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare aplicată este sub minimul prevăzut de lege, având în vedere aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, cât şi datele personale ale inculpatului, fără antecedente penale şi cu o conduită personală corectă, astfel că nu se impune reducerea acesteia sau suspendarea executării aşa cum s-a solicitat.
Întrucât, examinând cauza din oficiu, nu sunt motive care să conducă la admiterea recursului, acesta va fi respins ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.C. şi I.P. împotriva Deciziei penale nr. 90/Ap din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii la plata sumei de câte 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1088/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1166/2010. Penal → |
|---|
