ICCJ. Decizia nr. 1166/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1166/2010
Dosar nr. 1543/44/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Pe baza lucrărilor din dosar, constată:
Prin sentinţa penală nr. 240/F din 18 decembrie 2009, pronunţată în dosarul nr. 1543/44/2009, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.O. împotriva rezoluţiei de respingere a plângerii nr. 119/11/2/2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
A fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 287/P/2009 a Parchetului de lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus neînceperea urmăriri penale faţă de subinspectorul C.M. din cadrul Poliţiei Municipiului Brăila - Biroul Investigaţii Criminale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246 cu ref. la art. 248/1 C. pen. şi favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen.
Soluţia a fost dată de procuror în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) cu ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Cercetările în cauză au fost efectuate ca urmare a plângerii petentului B.O. prin care acesta a sesizat că în dosarul nr. 4387/ P/ 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, în care a avut calitatea de persoană vătămată, subinspectorul C.M. nu l-a citat pentru a fi audiat în legătură cu plângerea depusă şi nu i-a adus la cunoştinţă cercetările pe care le-a efectuat cu privire la făptuitorii O.B. şi B.P.; de asemenea, subinspectorul C.M. a încălcat dispoziţiile procedurale iar referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, întocmit în cauză este nelegal.
Pentru a dispune neînceperea urmăriri penale faţă de lucrătorul de poliţie, procurorul a reţinut că faptele sesizate de petent nu există.
Prin rezoluţia nr. 1119/11/2/2009 din 18 septembrie 2009 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată plângerea petentului împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, reţinând că subinspectorul C.M. a efectuat cercetări în dosarul nr. 4387/P/2008 sub supravegherea procurorului, care a confirmat propunerea acestuia de neîncepere a urmăriri penală faţă de numiţii O.B. şi B.P. şi că din actele premergătoare efectuate nu au rezultat indicii privind săvârşirea vreunei fapte penale de către lucrătorul de politie.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul B.O. care a susţinut că intimatul C.M. nu şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu în dosarul în care au fost cercetaţi numiţii O.B. şi B.P.
Instanţa de fond, examinând plângerea petentului, a reţinut că nu există indicii că intimatul C.M. a comis vreo faptă penală cu ocazia cercetărilor efectuate în baza plângerii formulate de petent, că aspectele invocate de acesta în plângere nu constituie infracţiuni ci, eventual critici, ce puteau fi invocate în plângerea împotriva rezoluţiei date în dosarul nr. 4387/P/2008 din 5 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila.
Împotriva sentinţei penale nr. 240/F din 18 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi a declarat recurs, în termen legal, petentul B.O. invocând următoarele motive:
- copia dispozitivului sentinţei atacate încalcă prevederile art. 309 alin. (1) cu referire la art. 357 alin. (1) şi art. 70 C. proc. pen.
- extrasul din dispozitivul sentinţei penale atacate nu este semnată de judecător, ceea ce trage nulitatea absolută a hotărârii, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Examinând sentinţa atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului prin prisma criticilor formulate de către recurent dar şi din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârea este legală şi temeinică, recursul fiind nefondat.
Obiectul prezentei cauze îl constituie plângerea petentului împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale emise de procuror, în procedura reglementată de art. 278/1 C. proc. pen. Conform alin. (8) al textului menţionat, judecătorul, soluţionând plângerea, pronunţă una din următoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, după caz.
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.
În speţă, instanţa de fond a pronunţat soluţia prevăzută de art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respingând plângerea petentului ca nefondată şi menţinând rezoluţia atacată. Această soluţie, care constituie rezultatul deliberării, a fost consemnată într-o minută în conformitate cu dispoziţiile art. 309 C. proc. pen., minută care are conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii.
Menţiunile la care se referă petentul în prima critică formulată, referitoare la conţinutul dispozitivului, sunt prevăzute de dispoziţiile art. 357 C. proc. pen., însă aceste dispoziţii sunt incidente numai în situaţia în care instanţa rezolvă un conflict de drept penal dedus judecăţii, când deliberarea poartă asupra existenţei faptei şi vinovăţiei făptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, asupra reparării pagubei produse prin infracţiune, asupra măsurilor preventive şi asigurătorii, mijloacelor de probă, cheltuielilor judiciare, precum şi asupra oricărei alte probleme privind justa soluţionare a cauzei, conform art. 343 C. proc. pen. care reglementează obiectul deliberării.
Or, în speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa nu a avut de rezolvat un conflict de drept ci a fost învestită cu soluţionarea unei plângeri întemeiată pe dispoziţiile art. 278/1 C. proc. pen., în cadrul căreia a verificat doar legalitatea şi temeinicia rezoluţiei dată de procuror în sensul neînceperii urmăriri penale împotriva intimatului C.M. şi a pronunţat una din soluţiile prevăzute de lege.
Din verificarea actelor dosarului rezultă că atât minută cât şi sentinţa sunt semnate de judecătorul care a compus completul de judecată, astfel că, sub acest aspect, nu există nici un caz de nulitate absolută a hotărârii.
Potrivit art. 360 alin. (1) C. proc. pen. părţilor care au lipsit atât la judecată cât şi la pronunţare li se comunică o copie de pe dispozitiv şi nu unul din cele două exemplare originale ale minutei care se întocmesc şi se semnează conform art. 309 alin. (3) C. proc. pen., astfel că şi cea de a doua critică a petentului recurent este nefondată.
Examinând şi din oficiu sentinţa atacată, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod temeinic că actele premergătoare efectuate în cauză nu pun în evidenţă existenţa unor indicii privind săvârşirea vreunei fapte de natură penală de către intimatul C.M. cu ocazia efectuării cercetărilor faţă de numiţii O.B. şi B.P., reclamaţi de petentul B.O. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi art. 215 alin. (1), (2) C. pen.
Intimatul C.M., subinspector de poliţie în cadrul Poliţiei Municipiului Brăila, a efectuat cercetările penale în dosarul nr. 4387/P/2008, la petentului B.O. împotriva susnumiţilor O.B. şi B.P., sub directa supraveghere a procurorului, conform art. 209 alin. (1) C. proc. pen.
La finalizarea actelor de urmărire penală, constatând că faptele reclamate de petent nu există, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., intimatul a întocmit un referat cu propunere de neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele cercetate, propunere confirmată de procurorul care a exercitat supravegherea activităţii de cercetare penală în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (6) C. proc. pen., prin rezoluţia nr. 4387/P/2008 din 05 ianuarie 2009.
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângere ce i-a fost respinsă prin rezoluţia nr. 177/11/2 din 17 februarie 2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila.
Petentul şi-a exercitat dreptul de a ataca cele două rezoluţii în procedura reglementată de art. 278/1 C. proc. pen., plângerea sa fiind respinsă prin sentinţa penală nr. 1064/2009 a Judecătoriei Brăila.
Nemulţumit de soluţia instanţei, petentul a declarat recurs împotriva sentinţei penale susmenţionate, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, cu termen la 18 septembrie 2009, din actele dosarului nerezultând soluţia pronunţată.
Paralel cu exercitarea căilor de atac prevăzute de lege împotriva soluţiilor date în dosarul nr. 4387/P/2008, petentul a înţeles să formuleze şi plângere penală împotriva subinspectorului de poliţie C.M., pretinzând că acesta a săvârşit infracţiunile de abuz în serviciu şi favorizarea infractorului cu ocazia instrumentării dosarului susmenţionat.
Aşa cum s-a arătat deja, plângerea petentului nu este fondată, soluţia de neurmărire penală faţă de lucrătorul de poliţie fiind legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu rezultă niciun element care să conducă la concluzia că acesta, cu prilejul efectuării cercetărilor în dosarul ce i-a fost repartizat, a încălcat legea în detrimentul petentului.
Pentru a se putea începe urmărirea penală sunt necesare două condiţii:
- să existe un minim de date care permit organului de urmărire să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune. Organul de urmărire penală poate deţine informaţiile fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfăşurate ulterior sesizării.
- să nu existe vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prev. în art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui prev. la lit. b1). Intervenţia oricărui caz dintre cele prev. de art. 10, rezultând fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, pot determina ca în locul începerii urmăririi penale să se dispună neînceperea urmăririi penale.
În cauză, corect s-a constatat din actele premergătoare efectuate că nu există infracţiunile reclamate de petent, fiind incident cazul prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împrejurarea că petentul este nemulţumit de soluţia propusă de petent şi confirmată de procuror nu poate conduce la existenţa infracţiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea sa.
Neascultarea petentului în calitate de persoană vătămată, de către intimatul C.M., nu este un element care să se circumscrie laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu. Verificările întreprinse în faza actelor premergătoare sunt limitate la stabilirea unor date şi indicii concrete pe baza cărora să se poată dispună începerea ori neînceperea urmăririi penale cu privire la faptele sesizate. Acest aspect putea fi cenzurat în cadrul căilor de atac exercitate împotriva rezoluţiei date în dosarul nr. 4837/P/2008 şi, în măsura în care procurorul ierarhic superior sau instanţa de judecată aprecia că era necesară completarea cercetărilor, exista posibilitatea restituirii cauzei la procuror.
În consecinţă, cum din actele premergătoare efectuate în cauză nu reiese niciun indiciu că subinspectorul de poliţie C.M. şi-a exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu, că a fost părtinitor sau incorect în instrumentarea dosarului nr. 4837/P/2008, propunerea acestuia de neîncepere a urmăririi penale faţă de numiţii O.B. şi B.P., fiind confirmată nu numai de procuror ci şi de instanţa de judecată, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat, menţinând sentinţa atacată ca fiind legală şi temeinică.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul B.O. împotriva sentinţei penale nr. 240/F din 18 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 25 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2210/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 225/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
