ICCJ. Decizia nr. 2311/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2311/2010
Dosar nr. 4959/1/2010
Şedinţa publică din 11 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea de şedinţă din 25 mai 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 06443/99/2009, în baza dispoziţiilor art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului I.S.A. (fiul lui S. şi al L.).
Instanţa a constatat că materialul probator conferă date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce face să fie îndeplinită cerinţa înscrisă în art. 143 C. proc. pen., precum şi condiţiile prevăzute la art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Verificând actele şi lucrările dosarului prin prisma legalităţii şi temeiniciei măsurii de arest preventiv, Curtea a constatat că măsura arestării preventive a fost luată şi menţinută până în prezent cu respectarea tuturor dispoziţiilor ce reglementează această instituţie de drept procesual penal, motiv pentru care a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul I.S.A., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea în stare de libertate, întrucât temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu se mai menţin în prezent.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticii formulate şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul I.S.A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 110 din 23 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia penală şi de minori, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 480 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, stabilită prin Sentinţa penală nr. 1057 din 6 aprilie 2006 a Judecătoriei Vaslui, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul I.S.A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, deci pedeapsa totală de 6 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. e) C. pen. pe durata şi condiţiile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen.
În fapt, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că la data de 01 septembrie 2009, inculpatul I.S.A., zis R., a abordat-o pe minora I.A., în vârstă de 14 ani, într-o zonă izolată de la marginea satului D., unde a încercat, prin constrângere fizică să o supună unui raport sexual, sens în care inculpatul i-a aplicat părţii vătămate repetate lovituri în zona feţei, a încercat să o sugrume, căutând să-i înfrângă rezistenţa, însă nu a reuşit să consume actul infracţional datorită opoziţiei minorei, care s-a dovedit a fi eficientă.
Curtea constată că temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi la acest moment, întrucât, pe de o parte, în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă în sensul săvârşirii de către inculpat a faptei ce i se impută (fiind de altfel, şi condamnat în primă instanţă), iar pe de altă parte, natura acesteia (fiind vorba despre o infracţiune privitoare la viaţa sexuală şi împrejurarea în care a fost comisă), justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, făcând necesară cercetarea sa în continuare în stare de arest, aşa cum corect a stabilit instanţa de apel.
În consecinţă, recursul inculpatului este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.S.A. împotriva Încheierii din 25 mai 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 06443/99/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1172/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1176/2010. Penal → |
|---|
