ICCJ. Decizia nr. 2293/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2293/2010
Dosar nr.40312/3/2010
Şedinţa publică din 7 iunie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele.
I. Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, prin sentinţa penală nr. 865/F din 15 noiembrie 2010 pronunţată în dosar nr. 40312/3/2010 a condamnat pe inculpatul M.F. zis B. recidivist pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic ilicit de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 C. pen., la pedeapsa principală de:
- 6 (şase) ani închisoare şi interzicerea pe durata de 4 ani după executarea pedepsei principale a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (pedeapsa complementară).
În baza art. 71 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., pe durata executării pedepsei principale i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Conform art. 350 raportat la art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) i s-a computat din pedeapsa durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 iunie 2010 la zi.
[Prin aceeaşi sentinţă coinculpata A.M. concubina inculpatului M.F. a fost condamnată în calitate de coautoare a infracţiunii de trafic de droguri comisă de acesta din urmă la pedeapsa principală de 4 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere în condiţiile art. 861 şi următoarele C. pen. De asemenea, inculpaţii S.D. şi S.F. pentru săvârşirea în aceeaşi perioadă a unor infracţiuni similare, separate au fost condamnaţi la pedepsele principale de 4 ani închisoare şi respectiv 5 ani închisoare şi pedepse complementare arătate prin sentinţă].
În baza art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea specială către stat de la inculpaţii amintiţi a cantităţilor de heroină de 0,55 gr., 0,37 gr. şi 0,22 gr. – constatându-se consumate în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,07 gr. heroină şi cofeină, 0,17 gr.heroină şi paracetomol, 0,14 gr.heroină, cafeină şi paracetamol, 0.08 gr. heroină şi respectiv o,09 gr. heroină – precum şi a sumelor de bani de 50 lei, 300 lei şi respectiv 125 lei [iar în baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen. a fost restituite către inculpaţii A.M. şi M.F. sumele de 1.100 lei şi 300 Euro depuse la CEC Bank conform recipiselor de consemnare nr. 2605691/1 din 17 august 2010 şi respectiv 2605687/1 din 17 august 2010].
În fapt, instanţa a reţinut că în data de 21 aprilie 2010 în jurul orelor 1300 investigatorul sub acoperire cu nume de cod „S.C." s-a întâlnit cu colaboratorul „M.C." în vederea efectuării unei cumpărări autorizate de droguri, de la inculpatul M.F. zis B. sens în care i-a efectuat o percheziţie corporală şi i-a înmânat suma de 150 lei.
Sub supravegherea investigatorului sub acoperire, colaboratorul s-a deplasat la locuinţa inculpatului M.F., care se afla împreună cu coinculpatul A.M. zisă „M.".
Întrucât inculpatul M.F. era imobilizat la pat, colaboratorul a fost abordat de inculpata A.M., căreia i-a spus că doreşte un gram de heroină, înaintându-i suma de 150 lei. Aceasta s-a deplasat în bucătărie şi după scurt timp s-a reîntors şi i-a dat colaboratorului o punguţă din celofan.
Tranzacţia a fost înregistrată audio-video în mediu ambiental conform autorizaţiei nr. 444/AI din 20 aprilie 2010 emisă de Tribunalul Bucureşti.
După efectuarea tranzacţiei, colaboratorul a plecat din locuinţa inculpaţilor şi s-a îndreptat înspre locul în care îl aştepta investigatorul sub acoperire, căruia i-a predat drogurile cumpărate în modalitatea descrisă mai sus.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 917688 din 23 aprilie 2010 rezultă că proba înaintată în cauză conţine 0,63 grame heroină.
Declaraţia colaboratorului se coroborează cu procesul verbal de redare a raportului întocmit de investigatorul sub acoperire, planşele fotografice precum şi cu procesul verbal de redare a discuţiilor interceptate şi înregistrate audio/video în mediul ambiental.
În data de 23 aprilie 2010 în jurul orelor 12,00 investigatorul sub acoperire cu nume de cod „S.C." s-a întâlnit cu colaboratorul „M.C." în vederea efectuării un ei cumpărări autorizate de droguri, de la inculpatul M.F. zis B. sens în care i-a efectuat o percheziţie corporală şi i-a înmânat suma de 150 lei.
Sub supravegherea investigatorului sub acoperire, colaboratorul s-a deplasat la locuinţa inculpatului M.F., care se afla împreună cu coinculpata A.M. zisă „M.". Colaboratorul i-a înmânat acesteia din urmă suma de 150 lei, primind în schimb o punguţă din celofan în care se găsea o substanţă pulverulentă.
Tranzacţia a fost înregistrată audio/video în mediu ambiental conform autorizaţiei nr. 444/AI din 20 aprilie 2010 emisă de Tribunalul Bucureşti.
După efectuarea tranzacţiei, colaboratorul a plecat din locuinţa inculpaţilor şi s-a îndreptat înspre locul în care îl aştepta investigatorul sub acoperire, căruia i-a predat drogurile cumpărate în modalitatea descrisă mai sus.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 917690 din 26 aprilie 2010 rezultă că proba înaintată în cauză conţine 0,46 grame heroină.
Cantitatea de 0,37 grame pulbere care conţine heroină a fost predată la camera de corpuri delicte conform Dovezii seria H. nr. 0002628.
Declaraţia colaboratorului se coroborează cu procesul verbal de redare a raportului întocmit de investigatorul sub acoperire şi planşe fotografice.
Din cauza unor probleme tehnice procesul verbal de redare a discuţiilor dintre colaborator şi inculpaţi nu a putut fi întocmit.
Cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare din data de 30 iunie 2010, în baza autorizaţiei nr. 359 din 28 iunie 2010 emisă de Tribunalul Bucureşti, într-o dependinţă a locuinţei celor doi inculpaţi M.F. zis B. şi A.M. a fost găsită cantitatea de 0,53 grame heroină (Raportul de Constatare Tehnico Ştiinţifică nr. 918398 din 30 iunie 2010 – filele 23-241).
Întrucât din declaraţiile celor doi inculpaţi rezultă că nu sunt consumatori de droguri, coroborat cu notele de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice rezultă că heroina menţinută mai sus era destinată vânzării.
În sprijinul celor afirmate se subscriu şi declaraţiile martorilor R.C.A. şi B.A.D. (filele 259-262) din care rezultă cu certitudine săvârşirea infracţiunilor pentru care urmează să fie trimişi în judecată.
Astfel, activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul M.F. zis B. rezultă şi din notele de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice care se coroborează cu declaraţiile martorilor menţionaţi.
Astfel martorul R.C.A. a precizat următoarele: „pe numitul B. care locuieşte în Ferentari îl cunosc din luna martie 2010. De la B. am cumpărat heroină în cursul anului 2010, până ce acesta a fost arestat. Cu ocazia tranzacţiilor cu droguri îl sunam pe acesta pe telefonul mobil". După ce martorului i s-au pus la dispoziţie notele de redare a convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul a confirmat că este vorba de tranzacţii cu heroină, care au fost finalizate (filele 260-261). De asemenea din declaraţia martorei B.A.D. (filele 261-262) rezultă că inculpatul M.F. zis B. a desfăşurat o intensă activitate de comercializare de droguri de mare risc (heroină şi cocaină), fiind confirmate de asemenea discuţiile telefonice privind tranzacţiile cu droguri (filele 104-105, 113-114, 116, 120,122,165, 167).
II. Împotriva sentinţei amintite au declarat în termen apeluri inculpaţii M.F., A.M. şi S.D., solicitând reducerea pedepselor aplicate ca fiind greşit individualizate în raport cu dispoziţiilor art. 72 şi urm. C. pen.
În acest sens inculpatul M.F. a susţinut că pedeapsa stabilită de tribunal în cuantum de 6 ani închisoare este prea mare în raport cu circumstanţele sale personale, solicitând reducerea acesteia, prin reţinerea şi a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi acordarea unei eficienţe sporite prevederilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere că, anterior comiterii faptelor, a desfăşurat o activitate socială utilă, fiind angajat în muncă şi obţinând venituri în mod licit, şi se află într-o relaţie de concubinaj cu inculpata A.M., din care a rezultat un copil minor.
Coinculpata A.M., a criticat sentinţa sub aspectul duratei prea mari a termenului de încercare stabilit de judecătorul fondului, arătând că, în raport cu faptul că nu este cunoscută cu antecedente penele, are un copil minor în întreţinere, rezultat din relaţia de concubinaj cu inculpatul M.F., a desfăşurat o activitate lucrativă anterior arestării, iar, în prezent, este angajată pe o perioadă de probă la o societate comercială, care urmează să o angajeze, scopul pedepsei poate fi atins şi prin fixarea unui termen de încercare mai mic, în limitele prevăzute de art. 862 C. pen.
Inculpatul S.D., prezent personal în instanţă la termenul de judecată din 07 ianuarie 2011 şi asistat fiind de apărătorul din oficiu, a declarat oral că îşi retrage apelul formulat în cauză solicitând Curţii să ia act de manifestarea sa de voinţă în acest sens.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 51 din 15 martie 2011 în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondată recursurile inculpaţilor M.F. şi A.M., menţinând ca legală şi temeinică sentinţa atacată [cu privire la apelul coinculpatului S.D. luându-se act de retragerea acestuia potrivit art. 369 alin. (1) C. proc. pen.]
Decizând astfel, Curtea a verificat sentinţa sub aspectul motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, deduse judecăţii, constatând următoarele:
A. Aprecierea şi interpretarea probelor administrate potrivit art. 63 C. proc. pen. atestă în mod indubitabil – astfel cum în mod corect a statuat şi instanţa de fond – că faptele ilicite există, au fost comise cu vinovăţie de inculpaţi şi realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc deduse judecăţii prin rechizitoriu.
Deşi cei doi inculpaţi au avut o atitudine oscilantă pe parcursul cercetărilor, inculpatul M.F. refuzând în cursul urmăririi penale să colaboreze cu organele de anchetă, pentru ca, în faţa judecătorului fondului, să recunoască, fără rezerve, comiterea faptelor de care este acuzat, iar inculpata A.M. prevalându-se pe parcursul urmăririi penale de dreptul de a nu da declaraţie, ulterior, în faţa judecătorului învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă, recunoscând parţial săvârşirea infracţiunii, iar, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală şi a audierii de către instanţa de apel, recunoscând în totalitate acuzaţiile ce i-au fost aduse prin actul de sesizare, Curtea a constatat, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, că vinovăţia inculpaţilor este pe deplin dovedită de întregul material probator administrat în cauză, concludente în acest sens fiind procesele verbale de consemnare a declaraţiilor colaboratorului sub acoperire cu nume de cod „M.C.", întocmite de procuror la data de 27 aprilie 2010, procesele verbale de consemnare a declaraţiilor investigatorului sub acoperire cu nume de cod „S.C." întocmite la datele de 21 aprilie 2010 şi 23 aprilie 2010, procesele verbale din 23 aprilie 2010 şi 7 iulie 2010, de redare a discuţiilor purtate în mediul ambiental între colaboratorul sub acoperire şi inculpaţi, însoţite de planşele foto, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 917688 din 23 aprilie 2010, nr. 917690 din 26 aprilie 2010 şi nr. 918398 din 30 iunie 2010, transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul M.F. la datele de 25 martie 2010, 28 martie 2010, 30 martie 2010, 5 aprilie 2010, 10 aprilie 2010, 23 aprilie 2010, 1 mai 2010, 8 mai 2010, 9-11 mai 2010, 17 iunie 2010, procesul verbal de percheziţie domiciliară efectuată în data de 30 iunie 2010 la locuinţa inculpaţilor, declaraţiile martorilor E.M., R.C.A. şi B.A.D., precum şi declaraţiile inculpaţilor date în faţa instanţelor de fond şi respectiv, de apel, în care au recunoscut, fără rezerve, comiterea faptelor.
B. Pedepsele aplicate inculpaţilor M.F. şi A.M., sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 72 alin. (1) C. pen. [valorificând integral „dispoziţiile părţii generale a codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală"], fiind de natură să asigure finalitatea preventiv educativă stabilită de legiuitor prin art. 52 C. pen.
Astfel, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.F., tribunalul a avut în vedere şi a valorificat în mod corespunzător în procesul de individualizare judiciară a pedepsei atât circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi gradul deosebit de ridicat de pericol social al acestora - dedus din natura, frecvenţa pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracţiune, urmările nefaste pe care le produce asupra sănătăţii publice şi din numărul mare de acte materiale săvârşite într-o perioadă relativ îndelungată de timp – cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a manifestat o atitudine oscilantă pe parcursul cercetărilor şi nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cele patru condamnări anterioare la pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, tâlhărie şi deţinere, fără drept, de droguri de mare risc pentru consum propriu, relevând perseverenţa infracţională a acestuia, precum şi faptul că sancţiunile penale aplicate anterior, ca măsură de constrângere şi mijloace de reeducare şi prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, nu a fost atins.
În ceea ce priveşte solicitarea apelantului de reţinere în favoarea sa a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., Curtea a apreciat că aceasta nu poate fi primită, având în vedere atitudinea oscilantă pe care inculpatul a manifestat-o pe parcursul procesului penal, încercând să denatureze adevărul şi să inducă în eroare organele judiciare. Astfel, se constată că, iniţial, inculpatul a refuzat să colaboreze cu organele de anchetă, atitudine pe care şi-a menţinut-o şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, recunoscând comiterea faptelor doar în cursul cercetării judecătoreşti când, în pofida datelor ce rezultau din probatoriul administrat, a încercat să minimalizeze contribuţia inculpatei A.M., luând asupra sa întreaga răspundere a săvârşirii infracţiunii.
Sub acelaşi aspect, Curtea a arătat, contrar susţinerilor apelantului, că publicarea în Monitorul Oficial, anterior pronunţării hotărârii tribunalului, a Legii nr. 202/2010, nu poate avea drept consecinţă directă reţinerea în favoarea acestuia a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., atâta timp cât, pe de o parte, pentru considerentele anterior expuse, nu sunt îndeplinite în concret cerinţele textului de lege menţionat, iar, pe de altă parte, actul normativ invocat nu aduce modificări respectivului text de lege, introducând prin noua reglementare cuprinsă în art. 3201 C. proc. pen. o cauză de reducere a pedepsei, care nu este incidentă în speţă, în raport cu atitudinea procesuală a inculpatului şi neîndeplinirea celorlalte condiţii referitoare atât la momentul până la care poate fi cerută aplicarea acesteia (până la începerea cercetării judecătoreşti), cât şi la neadministrarea unor probe în cursul cercetării judecătoreşti, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere.
Referitor la celelalte aspecte invocate de apelantul M.F. în favoarea sa, respectiv faptul că, anterior arestării, a fost angajat în muncă şi are un copil minor în întreţinere, provenit din relaţia de concubinaj cu inculpata A.M., Curtea a constatat că, deşi reale, acestea nu constituie împrejurări suficient de relevante pentru a conduce la diminuarea cuantumului sancţiunii penale, gradul ridicat de pericol social concret al faptelor comise şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, astfel cum au fost anterior menţionate, justificând, pe deplin, aplicarea pedepsei cu închisoarea stabilită de tribunal, oricum redusă cu mult sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită.
Şi în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatei A.M., Curtea a apreciat că aceasta a fost corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului (necontestat de apelantă), cât şi al modalităţii de executare, cu luarea în considerare a circumstanţelor reale ale comiterii faptelor, precum şi a celor personale ale inculpatei.
În temeiul art. 383 alin. (1)1 şi alin. (2) C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului M.F., constatând că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă şi impun, în continuare, privarea de libertate a apelantului, deducând, corespunzător, din pedeapsa aplicată acestuia timpul reţinerii şi arestării preventive de la 30 iunie 2010 la zi. S-a constatat de asemenea că inculpata A.M. a fost reţinută şi arestată preventiv în perioada 30 iunie 2010 – 15 noiembrie 2010.
III. Recursul în termen legal declarat împotriva deciziei amintite de inculpatul M.F., reiterând criticile de netemeinicie din apel circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.F. tribunalul a avut în vedere şi valorificat în procesul de individualizare a pedepsei – constatare făcută şi de instanţa de apel – atât circumstanţele reale ale comiterii faptelor ale comiterii faptelor şi gradul deosebit de ridicat de pericol social al acestora - dedus din natura, frecvenţa pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracţiune, urmările nefaste pe care le produce asupra sănătăţii publice şi din numărul mare de acte materiale săvârşite într-o perioadă relativ îndelungată de timp – cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a manifestat o atitudine oscilantă pe parcursul cercetărilor şi nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cele patru condamnări anterioare la pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, tâlhărie şi deţinere, fără drept, de droguri de mare risc pentru consum propriu, relevând perseverenţa infracţională a acestuia, precum şi faptul că sancţiunile penale aplicate anterior, ca măsură de constrângere şi mijloace de reeducare şi prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, nu a fost atins.
În ceea ce priveşte solicitarea apelantului de reţinere în favoarea sa a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., Curtea a apreciat în mod justificat că această cerere nu poate fi primită, având în vedere atitudinea oscilantă pe care inculpatul a manifestat-o pe parcursul procesului penal, încercând să denatureze adevărul şi să inducă în eroare organele judiciare. Astfel, se constată că, iniţial, inculpatul a refuzat să colaboreze cu organele de anchetă, atitudine pe care şi-a menţinut-o şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, recunoscând comiterea faptelor doar în cursul cercetării judecătoreşti când, în pofida datelor ce rezultau din probatoriul administrat, a încercat să minimalizeze contribuţia inculpatei A.M., luând asupra sa întreaga răspundere a săvârşirii infracţiunii.
Sub acelaşi aspect, contrar susţinerilor apelantului, publicarea în Monitorul Oficial, anterior pronunţării hotărârii tribunalului, a Legii nr. 202/2010, nu poate avea drept consecinţă directă reţinerea în favoarea acestuia a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., atâta timp cât, pe de o parte, pentru considerentele anterior expuse, nu sunt îndeplinite în concret cerinţele textului de lege menţionat, iar, pe de altă parte, actul normativ invocat nu aduce modificări respectivului text de lege, introducând prin noua reglementare cuprinsă în art. 3201 C. proc. pen. o cauză de reducere a pedepsei, care nu este incidentă în speţă [în raport cu atitudinea procesuală a inculpatului şi neîndeplinirea celorlalte condiţii referitoare atât la momentul până la care poate fi cerută aplicarea acesteia (până la începerea cercetării judecătoreşti), cât şi la neadministrarea unor probe în cursul cercetării judecătoreşti, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere].
Referitor la celelalte aspecte invocate de apelantul M.F. în favoarea sa, respectiv faptul că, anterior arestării, a fost angajat în muncă şi are un copil minor în întreţinere, provenit din relaţia de concubinaj cu inculpata A.M., Curtea a constatat în mod corect că, deşi reale, acestea nu constituie împrejurări suficient de relevante pentru a conduce la diminuarea cuantumului sancţiunii penale, gradul ridicat de pericol social concret al faptelor comise şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, astfel cum au fost anterior menţionate, justificând, pe deplin, aplicarea pedepsei cu închisoarea stabilită de tribunal, oricum redusă cu mult sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 iunie 2010 la 07 iunie 2011.
Conform art.192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F. împotriva deciziei penale nr. 3 din 07 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 iunie 2010 la 07 iunie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 07 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2283/2010. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 2297/2010. Penal → |
|---|
