ICCJ. Decizia nr. 2297/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2297/2010

Dosar nr.1176/87/2010

Şedinţa publică din 7 iunie 2011

Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele.

I. Tribunalul Teleorman, secţia I-a penală, prin sentinţa penală nr. 160 din 29 decembrie 2009, în rejudecare după desfiinţarea cu trimitere in apel a hotărârii pronunţate in primul ciclu procesual pentru vicii de procedura sancţionate cu nulitatea absoluta potrivit art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. a rezolvat acţiunile penale pendinte în conformitate cu disp. art. 345 alin. (2) C. proc. pen. dispunând condamnarea inculpatelor în cauză după cum urmează.

Inculpata D.E.F., la pedepsele de.

- 3 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II – a, lit. b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 5 (cinci) ani. pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune in convenţii prin emitere de cecuri fără acoperire cu consecinţe deosebit de grave prevăzuta de art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 şi art. 74-76 C. pen. [corespunzător contravalorii mărfurilor vândute si nerecuperate de către SC K. SA România in suma totala de 11.616.300.604 lei ROL , urmare relaţiilor comerciale derulate in perioada 1999-2002 cu SC F.T. SRL Alexandria] si respectiv;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea unei alte infracţiuni continuate separate de înşelăciune in convenţii prin emitere de cecuri fără acoperire prevăzuta de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. şi art. 74-76 C. pen. [corespunzător contravalorii mărfurilor vândute si nerecuperate de către SC M.N.C. SRL Alexandria in suma totala de 44.584.014 lei ROL, urmare relaţiilor comerciale derulate in perioada 2001-2002 cu SC F.T. SRL Alexandria] aplicându-i-se in final prin contopire in baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) si art. 35 C. pen. pedeapsa rezultanta de 3 (trei) ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II – a, lit. b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 5 (cinci) ani.

Conform art. 71 alin. (2) şi (3) C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

Inculpatele M.B. si B.N. la pedepsele de.

- câte 1 (un) an închisoare fiecare - si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durata de 2(doi) ani numai in ceea ce priveşte pe prima inculpata - pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz in serviciu in dauna intereselor persoanelor cu consecinţe deosebit de grave prevăzuta de art. 246 raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 74-76 C. pen. [corespunzător contravalorii mărfurilor vândute si nerecuperate de către SC K. SA România, in suma totala de 11.616.300.604 lei ROL urmare relaţiilor comerciale derulate in perioada 1999-2002 cu SC F.T. SRL Alexandria] si respectiv;

- câte 2 (două) luni închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de fals in înscrisuri sub semnătura privata prevăzuta de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen. [urmare modului de întocmire si realizare pretins defectuos a evidentelor contabile ale SC K. SA România cu referire la relaţiile comerciale derulate in perioada 1999-2001 cu SC F.T. SRL Alexandria] aplicându-li-se in final prin contopire in baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. pedeapsa principala rezultanta de 1 (un) an închisoare fiecare-si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durata de 2 (doi) ani numai in ceea ce priveşte pe prima inculpata - numai in ceea ce priveşte pe inculpata M.B.

Conform art. 71 alin. (2) şi (3) C. pen. s-au interzis inculpatelor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt.

A. Inculpata D.E.F., în calitate de asociat unic şi administrator la S.C. „F.T." SRL Alexandria, a achiziţionat iniţial pe bază de comandă urmată de executare şi apoi în baza unui contract de vânzare-cumpărare în calitate de dealer, rulmenţi de la SC K. România SA, urmând să efectueze plata în numerar în maxim 30 de zile de la facturare, pentru garantarea căreia a emis suplimentar şi file C.E.C concomitent cu facturarea produselor.

În urma verificării financiar-contabile efectuată de auditorul financiar în prima jumătate a anului 2002, s-a constatat că societatea SC F.T. SRL la care inculpata D.E.F. era administrator, avea un sold debitor de 11.616.300.604 ROL.

Iniţial SC K. România SA a încercat rezolvarea pe cale amiabilă, iar inculpata a emis 8 bilete la ordin pentru achitarea debitului.

Pe toată perioada derulării relaţiilor comerciale dintre cele două societăţi, inculpata D.E.F. a emis 18 file C.E.C. fără a avea disponibil în cont la data scadentă şi care au fost refuzate la plată de sucursala C.E.C. Teleorman şi SC B. SA Teleorman.

B. În calitate de administrator la o altă societate şi anume SC N. SRL Alexandria, inculpata D.E.F. a achiziţionat de la SC M.N.C. SRL Alexandria, un alt dealer local al SC K. România SA, rulmenţi în valoare de 44.584.014 ROL pentru plata cărora a emis la data de 28 iulie 2003, o filă C.E.C. care a fost refuzată la plată din lipsă de disponibil şi cu menţiunea că societatea se află sub interdicţie bancară.

C. Inculpatele M.B. şi B.N. in calitatea acestora în calitate de director economic şef de departament si respectiv contabil la departamentul clienţi, cu bună ştiinţă nu şi-au îndeplinit atribuţiile financiar - contabile, în sensul că, deşi cunoşteau faptul că inculpata D.E.F. a creat un debit societăţii la care lucrau, în evidenţa contabilităţii apărea soldul zero, prin înregistrarea debitelor societăţii SC F.T. SRL Alexandria în conturile 413 – efecte de primit, cu referire la bilete la ordin – şi contul 511 – valori de încasat – cu referire la filele C.E.C. emise în calitate de dealer pentru garantarea plăţii mărfurilor, raportând fiecare din aceste conturi la contul 411 – clienţi, astfel încât, în acest cont soldul rămânea permanent zero, fără ca biletele la ordin să fie plătite, iar filele C.E.C. decontate la bancă.

Existenta faptelor sus-menţionate, săvârşirea acestora cu vinovăţie si caracterizarea acestora ca având caracter ilicit corespunzător elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost dispusa condamnarea celor 3 inculpate potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a avut in vedere sub aspect probatoriu mijloacele de proba strânse in cursul urmăririi penale si administrate ulterior la cercetarea judecătoreasca conform art. 288-291 C. proc. pen. respectiv.

1. martora S.M. a declarat că inculpatele B.N. şi M.B. lucrau în cadrul compartimentului financiar, inculpata B.N. fiind persoana care primea toate documentele de la direcţia vânzări şi urmărea încasarea banilor în firmă de la cei care au cumpărat marfă;

2. în relaţiile cu clienţii care cumpărau rulmenţi sau alte produse finite, sarcina privind urmărirea creanţelor de încasat de la aceşti clienţi - prezentând la mapă filele CEC ce urmau să fie încasate de la clienţi prin decontare bancară - îi revenea inculpatei B.N., din adresa SC K. România SA - fila 19 d.u.p. - rezultă că inculpatele B.N. şi M.B., pe perioada ocupării funcţiilor lor, au îndeplinit aceleaşi sarcini de serviciu în continuitatea lor, precum angajaţii SC K. România SA, care au ocupat aceleaşi funcţii anterior, inculpatele nu au primit dispoziţie de la nimeni în sensul de a nu ţine evidenţa conturilor 413 şi 511 pe dealeri la zi, iar controlul ierarhic operativ era exercitat în acea perioadă de către inculpata M.B.;

3. în raportul de expertiză contabilă-judiciară întocmit de către expertul S.I. s-a arătat că SC K. România SA nu a ţinut contabilitatea clienţilor pentru fiecare persoană fizică sau juridică pentru toţi clienţii săi, nu numai pentru SC F.T. SRL inexistenţa fişelor de evidenţă analitică a fiecărui client, persoană fizică sau juridică se datorează neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu de către B.N., care avea atribuţii directe de ţinere a acestor evidenţe şi de către M.B., în calitate de conducător al compartimentului financiar-contabil cu atribuţii de verificare, control şi urmărire a ţinerii evidenţelor în conformitate cu normele legale, s-a mai arătat că SC K. ROMÂNIA SA nu a condus şi ţinut evidenţa contabilă analitică a contului 411 - clienţi pentru SC F.T. SRL; nefiind ţinută o asemenea evidenţă nu s-a prezentat nici situaţia soldului existent lunar, trimestrial sau anual, totodată, nu au fost respectate prevederile legale în domeniu şi anume: 1. Legea contabilităţii nr. 82/1991- republicată, art. 11 alin. (1) şi (3) privind obligaţiile persoanelor juridice pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii, precum şi răspunderea pentru organizarea şi tinerea contabilităţii şi art. 15 privind contabilitatea clienţilor şi furnizorilor; 2. HG nr. 704/1993 şi Regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991: art. 4 cu privire la răspunderile persoanelor care au obligaţia gestionării patrimoniului pentru pregătirea, însuşirea şi aplicarea corectă a reglementărilor şi adaptarea corespunzătoare a programelor informatice utilizate pentru prelucrarea datelor financiar-contabile; art. 2 cu privire la obligaţia unităţilor patrimoniale pentru asigurarea condiţiilor de aplicare a prevederilor art. 2 şi art. 6 din Legea nr. 82/1991; art. 7 privind controlul asupra operaţiunilor patrimoniale; art. 30, art. 77, art. 127, art. 131 din Regulamentul de aplicare a prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991; art. 127 cu privire la obligativitatea inventarierii patrimoniului; art. 131 procedura de punere de acord cu furnizorii şi clienţii a soldurilor existente în evidenţă cu ocazia inventarierii conturilor de creanţe şi obligaţii; 3. ordinul Ministerului Finanţelor nr. 2388/1995 cu privire la normele elaborate privind organizarea şi inventarierea patrimoniului, expertul a mai arătat că, expertizând extrasele de cont bancar la SC F.T. SRL privind soldurile.

4. disponibilităţilor băneşti existente în bănci la datele scadente de plată a filelor CEC, a constatat că acestea au acoperire numai pentru datele de 26 septembrie 2002, 26 şi 30 octombrie 2002, emiterea filelor CEC de către F.T. S.R.L. s-a făcut fără asigurarea disponibilităţilor la datele scadente.

5. în cuprinsul raportului de expertiză contabilă-judiciară, întocmit de expertul P.S., s-a arătat că, creanţa datorată de către SC F.T. SRL la SC K. România SA este în sumă de 11.422.188.363 ROL, SC F.T. SRL nu a avut disponibil în cont cel puţin la nivelul sumelor înscrise în filele CEC emise: a) la data predării filelor CEC al căror rol, conform convenţiei părţilor, era de garantare a plăţilor; b) în niciuna din zilele când aceste file garantau plăţile (excepţie fac zilele de 24 - 26 septembrie 2002, când la sucursala CEC a existat disponibil în cont); c) la data emiterii şi în cele 8 zile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 59/1934, în care SC K. SA trebuia să prezinte CEC-urile spre încasare (excepţie face ziua de 26 septembrie 2002); d) la data prezentării efective a filelor CEC spre încasare; s-a mai reţinut că suma certă datorată de către SC F.T. SRL către SC K. România SA de la începutul şi până la sfârşitul relaţiilor comerciale derulate de aceste societăţi, per total este de 11.422.188.363 ROL;

6. expertul G.A., în cuprinsul raportului de expertiză contabilă-judiciară, întocmit în faza de judecată în fond a cauzei, a arătat că valoarea exactă a datoriei SC F.T. SRL către SC K. România SA este de 11.422.188.363 lei, rezultând din operaţiuni de vânzare-cumpărare rulmenţi şi a fost creată în perioada 12 ianuarie 1999 – 17 decembrie 2002, a mai precizat că suma sus-menţionată reprezintă o creanţă certă, reală şi exigibilă pe care SC K. România SA o are faţă de SC F.T. SRL, ea nu este o rezultantă a modului de organizare şi ţinere a evidenţei contabile la cele două firme şi nu este cauzată de atitudinea persoanelor implicate în ţinerea evidenţei/ cauza creării unei astfel de datorii comerciale este de natură economică şi de politică comercială; acelaşi expert a concluzionat că, creanţa deşi certă, reală şi exigibilă la acest moment, nu a avut ca şi cauză contabilitatea sau intenţia clientului de a o crea şi de a nu o plăti, cauza este complexă, de natură economică, blocajul în lanţ al plăţilor făcând imposibilă plata totală a creanţei, care la acel moment nici nu era certă şi reală, susţinerea expertului în sensul că, creanţa nu este rezultanta modului de organizare şi ţinere a evidenţei contabile, nu poate fi avută în vedere, întrucât expertul nu este îndreptăţit să facă aprecieri cu privire la elementele constitutive ale unei infracţiuni, ci doar să analizeze modul în care a fost ţinută evidenţa contabilă; organele judiciare sunt singurele îndrituite să facă o analiză a elementelor constitutive ale infracţiunii;

7. în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, cu acordarea calităţii de dealer, încheiat între SC K. România SA şi F.T. S.R.L la data de 12 decembrie 2001, a cărui valabilitate era până la 31 decembrie 2002, s-a precizat că plata produselor urma să se efectueze în maxim 30 de zile de la facturare şi era garantată de cumpărător prin fila CEC proprie, emisă concomitent cu factura;

8. martora B.C. - translator în cadrul SC K. România SA în perioada care face obiectul cercetărilor - a declarat că a asigurat legătura dintre compartimentul financiar-contabil, unde lucrau inculpatele, şi conducerea japoneză şi nu a auzit nici o discuţie din care să rezulte că, conducerea ar fi ştiut cu certitudine că SC F.T. SRL nu ar avea bani în cont, inculpata B.N. ţinea evidenţa clienţilor în calculator, iar într-un caiet evidenta filelor CEC, a mai arătat că factura era operată în calculator, CEC-ul era înregistrat în caiet, era înmânat inculpatei M.B., care trebuia să meargă cu el la domnul H., pentru a fi semnat; calculatorul pe care inculpata B.N. ţinea evidenţa clienţilor era parolat şi nu are cunoştinţă dacă parola mai era cunoscută şi de altcineva. Caietele cu formele de plată se aflau în sertar, încuiate, la inculpata B.N., domnul H. neavând cunoştinţă despre ţinerea evidenţelor în acele caiete;

9. martorul C.I. a declarat că a lucrat în cadrul SC K. România SA la compartimentul contabil şi a avut relaţii de serviciu cu inculpatele/ a precizat că a primit dispoziţie de la inculpata B.N. să modifice soldul, în aşa fel încât să iasă soldul „zero", pentru că soldul nu ţinea de program ci de datele pe care le introduceau în program cei care lucrau cu programul. Balanţa contabilă se întocmea pe baza notelor din jurnale/ calculatorul inculpatei B.N. era parolat, programul permitea să fie ţinută evidenţa pentru fiecare dealer în parte, pentru că, la un moment dat, a separat evidenţa pentru dealeri de evidenţa celorlalţi clienţi.

10. martorul C.M. a declarat că ştie că ar fi existat nişte CEC-uri emise de SC F.T. SRL în lunile iunie, iulie, august 2002, în valoare de circa 700.000.000, care au fost introduse în bancă în luna octombrie şi că o parte dintre ele au fost refuzate la plată pentru lipsă de disponibil, nu am auzit de nicăieri faptul că inculpatelor li se solicitase de către conducerea japoneză să raporteze dealerii mereu cu soldul zero/ iniţial, directorul economic nu a dorit ca preşedintele să ştie despre datorii, sperând într-o rezolvare amiabilă, dar în momentul în care nu a reuşit să o rezolve a aflat şi preşedintele;

11. martora M.M.I., cu ocazia audierii, a confirmat susţinerile martorilor sus-menţionaţi, în sensul că, calculatorul pe care inculpata B.N. ţinea evidenţa clienţilor era parolat;

12. cu prilejul confruntării efectuate între inculpatele M.B. şi B.N., aceasta din urmă a declarat că, împreună cu celelalte două inculpate, s-a întâlnit acasă la inculpata M.B. să gândească modalitatea de plată de către inculpata D.F.E. a datoriei de aproape 2.500.000.000 ROL, aceasta din urmă spunând că plăteşte, dar nu i-a dat nicio filă CEC sau bilet la ordin, mai departe discuţia fiind purtată de inculpata M.B. cu domnul H.; în declaraţiile date, inculpata B.N. a arătat că ea doar a executat hotărârile pe care le luau directorul şi şefa sa, că nu a restituit niciodată din proprie iniţiativă file CEC către SC F.T. SRL, ci numai când şefa sa, M.B., îi spunea acest lucru, precum şi atunci când această societate a prezentat alte forme de plată, respectiv file CEC girate, sau alte file CEC în care schimba data scadenţei, cu acordul şi în prezenţa şefei, inculpata M.B.;

13. sucursala CEC - Alexandria, conform adresei aflate la fila 134 - vol. lll d.u.p., a comunicat că S.C. F.T. S.R.L e înregistrată la Centrala Incidentelor de Plăţi (C.I.P.), prin cererile de înscriere a refuzului bancar în F.N.C. nr. 12 - 20 înregistrate la 14 noiembrie 2002, pentru un număr de nouă CEC-uri barate, refuzate la plată cu acelaşi motiv: „lipsă totală sau parţială de disponibil în cazul prezentării la plată, după expirarea termenului de prezentare, acesta nefiind considerat incident de plată major" .

In baza argumentelor probatorii sus-menţionate instanţa a formulat concluziile juridice de ordin general - apreciate a constitui temeiuri suficiente si necesare pentru reţinerea vinovăţiei penale a inculpatelor pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune in convenţii prin emitere de cec-uri fără acoperire si abuz in serviciu in dauna intereselor persoanelor - arătate in continuare.

- în perioada anilor 1999 - 2002, S.C. F.T. S.R.L s-a aprovizionat cu rulmenţi în valoare totală de 35.607.834.669 ROL, plătind în total 23.180.958.342 ROL, fiind restituiţi cu avizul de însoţire nr. 1488065 din 05 august 2002, către SC K. România SA rulmenţi în valoare de 1.004.678.964 ROL, rezultând un debit cumulat în sumă de 11.422.188.363 ROL;

- inculpata D.E.F. a emis un număr de 18 file CEC - aflate în Vol. IV d.u.p., filele 52 - 68, fără disponibil în cont la data scadentă pentru mărfurile cu care se aprovizionase de la SC K. România SA, din cele 18 file CEC, trei file CEC având seriile BM 327 00022868, BM 32700022870, BM 327 00022871, au fost înlocuite de aceasta cu concursul nemijlocit al inculpatelor B.N. şi M.B. cu alte mijloace de plată de aceeaşi valoare, motiv pentru care nu au mai fost introduse în bancă pentru decontare;

- din expertizele contabile judiciare rezultă că pentru cele 15 file CEC, inculpata D.E.F. nu a avut disponibil în conturile societăţii sale, deschise la B., sucursala Teleorman, sau la CEC, sucursala Teleorman, nici în termenul de 30 de zile - până la data când urma să se efectueze plata - nici la momentul emiterii CEC-urilor, nici după termenul de 8 zile de la data emiterii acestora, când partea civilă a introdus spre decontare aceste file CEC;

- cu toate că SC F.T. SRL înregistra la sfârşitul fiecărui an datorii destul de mari către parte civilă, acestea nu au putut fi observate de conducerea SC K. România SA, întrucât inculpatele M.B. şi B.N. nu şi-au îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, în sensul că prima a dispus, iar cea de-a doua a executat şi înregistrat debitele societăţii administrate de inculpata D.E.F. în conturile 413 - efecte de primit şi 511 - valori de încasat, soldul contului 411 - clienţi rămânând permanent zero, această modalitate de înregistrare în contabilitate a mijloacelor de plată emise de SC F.T. SRL este prevăzută de Legea nr. 82/1991 republicată, numai că evidenţa conturilor 413 şi 511 trebuia organizată şi ţinută separat pe fiecare client, pentru a se putea urmări permanent care dintre instrumentele de plată au fost încasate şi dacă s-au respectat termenele scadente de plată, prima obligaţie revenindu-i, potrivit Legii nr. 82/1991 inculpatei M.B., iar cea de-a doua inculpatei B.N., şi anume de a ţine evidenţa creanţelor firmei SC K. România SA pe clienţi, în contul analitic 411, fiind singura persoană care avea acces la calculator pentru acest cont şi care cunoştea parola/ inculpatele au încălcat dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 82/ 1991, care prevăd că „persoanele prevăzute la art. 1 organizează şi ţin contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse de directorul financiar-contabil, contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie", „persoanele fizice răspund împreună cu personalul din subordine, de ţinerea contabilităţii, potrivit legii"; art. 15 din aceeaşi lege, conform cărora "contabilitatea clienţilor şi furnizorilor, a celorlalte creanţe şi obligaţii se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică în parte" (dispoziţii în vigoare la data faptei în conţinutul expus mai sus);

- împrejurarea că inculpatele M.B. şi B.N. nu au avut o fişă a postului, nu poate conduce în mod automat la concluzia că acestea nu pot fi trase la răspundere penală, întrucât, postul, odată acceptat prin semnarea contractului individual de muncă, implică cunoaşterea obligaţiilor ce derivă din acesta, cele două inculpate având calificarea necesară, precum şi desfăşurarea activităţii, conform legii în vigoare;

- prin întocmirea necorespunzătoare a evidenţei contabile lunare, trimestriale şi anuale cele două inculpate, au indus în eroare conducerea societăţii SC K. România SA, care necunoscând adevăratele datorii ale SC F.T. SRL a continuat livrarea către aceasta a unei cantităţi însemnate de rulmenţi, inculpata D.E.F. a indus în eroare SC K. România SA şi a cauzat un prejudiciu prin emiterea unor instrumente de plată, fără disponibil în cont (file CEC) cu ajutorul activităţii desfăşurate de inculpatele M.B. şi B.N.;

- martorul G.M. - administrator al SC M.N.C. SRL Alexandria a declarat că a livrat marfă la SC N.A. SRL Alexandria, administrată de D.E.F., căreia i-a livrat rulmenţi cu facturile nr. 5597096 din 27 iunie 2003 şi 5597097 din 27 iunie 2003, în valoare de 44.589.014 ROL, pentru această sumă primind fila CEC de P 308/02745850 pentru data de 28 iulie 2003, SC N.A. SRL a intrat în interdicţie bancară şi a luat legătură cu administratorul firmei pentru a lămuri situaţia plăţii, după foarte multe tergiversări şi telefoane zilnice, a primit un ordin de plată pe care l-a depus la CEC, pe la începutul lunii septembrie 2003, a aşteptat aproximativ patru zile pentru a intra banii în cont şi s-a deplasat la CEC, iar supraveghetoarea de cont i-a comunicat că ordinul de plată nu mai există, pentru că a fost rupt de către doamna D. reprezentantul părţii vătămate a arătat că, în urma discuţiilor avute cu aceasta, l-a asigurat că o să vadă banii după doi ani de judecată, de asemenea, a mai precizat că fila CEC a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă disponibil în cont, din examinarea filei CEC P 308/02745850, emisă la 28 iulie 2003, aflată în original la fila 24 d.u.p. Vol. I, rezultă că aceasta a fost refuzată la plată pentru lipsă totală disponibil, client aflat în interdicţie bancară, filă CEC anulată, acest aspect rezultând şi din justificarea refuzului la plată a filei CEC - aflată la fila 22 d.u.p. - Vol. I.

Co-inculpatele M.B. si B.N. sunt vinovate si pentru săvârşirea infracţiunii continuate separate de fals in înscrisuri sub semnătura privata avându-se in vedere ca:

- potrivit art. 40 din Legea nr. 82/1991, constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, conform art. 150 alin. (2) C. pen., înscris oficial este orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă dispoziţiile art. 145 din acelaşi cod, şi anume autorităţi publice, servicii de interes public, persoane juridice de interes public, întrucât actele contabile ce cuprind date necorespunzătoare adevărului au fost întocmite de inculpate, în calitate de director economic şi, respectiv, contabil al unei persoane juridice private.

- înscrisurile falsificate nu pot avea caracterul actelor prevăzute în art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), ele fiind înscrisuri sub semnătură privată, falsificate şi folosite la producerea de consecinţe juridice şi anume, prejudicierea SC K. România SA de către inculpata D.E.F. (în acest sens, Decizia nr. 1219 din 06 martie 2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală)

La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

II. Împotriva sentinţei penale nr. 160 din 29 decembrie 2009 a Tribunalului Teleorman, secţia I penală, au declarat în termen apel inculpatele în cauză D.E.F., M.B. şi B.N.

Inculpata D.F. a criticat soluţia de condamnare a acesteia pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune asupra părţilor civile SC K. România SA şi S.C. M.N.C. SRL considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (3), (4) şi (5) C. pen. (parte civilă SC K. România SA), întrucât din probele dosarului nu rezultă că această parte civilă a fost indusă în eroare sau menţinută în eroare pe parcursul derulării raporturilor contractuale cu societatea comercială SC F.T. SRL Alexandria, inclusiv în ceea ce priveşte emiterea cecurilor pentru garantarea suplimentară a plăţii mărfurilor achiziţionate, pretinsa faptă ilicită reprezentând în realitate o simplă operaţiune comercială de vânzare-cumpărare intrată în întârziere de plată din cauza blocajului financiar datorat celorlalţi beneficiari subcontractanţi. În ceea ce priveşte partea civilă SC M.N.C. Alexandria, inculpata a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut existenţa prejudiciului ca element constitutiv al infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., cu consecinţa nelegalei obligări la despăgubiri civile.

Inculpata B.N., a criticat soluţia de condamnare a acesteia considerând la rândul său că pretinsele fapte ilicite încadrate juridic drept infracţiuni prevăzute de art. 246 şi art. 290 C. pen. sunt prevăzute de legea penală şi mai mult, prejudiciul reclamat de partea civilă SC K. România SA nu are legătură de cauzalitate cu atribuţiile sale de serviciu şi cu modul în care le realiza, astfel încât şi obligarea inculpatei în solidar cu celelalte coinculpate este nelegală. În subsidiar a solicitat reducerea pedepselor aplicate ca fiind prea mari în raport cu criteriile de individualizare din art. 72 şi următoarele C. pen.

Inculpata M.B. a criticat hotărârea de condamnare a acesteia adoptată de prima instanţă invocând aceleaşi motive de nelegalitate şi netemeinicie ca şi coinculpata B.N.. În acest sens, inculpata a susţinut că nu există raport de cauzalitate între prejudiciul SC K. România SA şi activitatea sa, fapt pentru care a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), impunându-se şi exonerarea acesteia de răspundere civilă. Inculpata M.B. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen. susţinând că operaţiunile comerciale au fost evidenţiate şi înregistrate în conturile contabile în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 82/1981, această modalitate de evidenţă contabilă incriminată ulterior în cauză fiind impusă de însăşi conducerea părţii civile SC K. România SA.

Curtea, verificând sentinţa atacată pe baza lucrărilor dosarului în raport cu motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate de cele trei inculpate apelante, cât şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat următoarele:

2.1. Referitor la apelul inculpatei D.E.F. cu privire la înşelăciunea pretins comisă în dauna SC K. România SA., încadrată juridic în dispoziţiile art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen.

Din declaraţiile administratorului societăţii SC M.N.C. SRL Alexandria martorul G.M. (fila 19-21 vol. I d.u.p.) în coroborare cu acelea ale inculpatei D.E.F. (fila 9 vol. IV d.u.p., fila 45 verso dosar nr. 1733/87/2006 al Tribunalului Teleorman) rezultă că SC M.N.C. SRL (dealer al SC K. ) a furnizat către SC N.A. SRL, administrată de inculpată rulmenţi în valoare totală de 44.589.014 ROL cu facturile nr. 5597096 şi 5597097 din 27 iunie 2003 (filele 29, 30, vol. I d.u.p.).

Pentru această livrare inculpata a emis două cec-uri (filele 22, 24 vol. d.u.p.) care au fost refuzate la plată din lipsa disponibilului.

Distinct de împrejurarea că din probele administrate în cauză nu rezultă că la data emiterii documentelor de plată SC N.A. SRL ar fi fost sub interdicţie bancară, din declaraţiile inculpatei - reiese că prin consens, furnizorul le introducea la bancă în momentul în care rulmenţii erau vânduţi.

Atât furnizorul SC M.N.C. SRL cât şi comportamentul SC N. SRL, ambii dealeri ai SC K., cunoscându-se între ei şi cunoscând piaţa pe care evoluau ca vânzători de rulmenţi păstrau legătura şi-şi reglau obligaţiile în măsura în care încasau ei înşişi sumele convenite din vânzare.

Cum inculpata nu a mai putut vinde rulmenţii achiziţionaţi de la SC M.N.C., la câteva zile după ce această societate a introdus la plată cec-ul (15 septembrie 2003) s-a achitat de obligaţii prin virament şi restituiri de marfă (filele 13, 14 dosar nr. 1056/2/2006 al C.A.B., secţia a II-a penală).

În acest context soluţia de obligare a inculpatei la plata sumei de 44.589.014 ROL este nelegală întrucât cu certitudine rezultă că nu există prejudiciu, iar fapta inculpatei de a nu-şi onora obligaţiile comerciale decât cu întârziere excede ilicitului penal, constituind în realitate un litigiu comercial.

Referitor la infracţiunea de înşelăciune în dauna SC K. România SA încadrată juridic în dispoziţiile art. 215 alin. (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Din actele dosarului rezultă că începând din anul 1999 între SC K. România SA şi SC F.T. SRL, administrată de inculpată, s-au derulat relaţii comerciale până în anul 2002.

În cadrul acestor relaţii inculpata cumpăra, pe bază de comandă urmată de executare, rulmenţi de la SC K. România SA şi îi vindea la rândul său.

La sfârşitul anului 2001, având în vedere volumul mare de tranzacţii (fila 137 vol. III d.u.p.) şi încrederea stabilită, cele două societăţi au încheiat un contract cadru prin care SC K. România SA acorda şi calitatea de dealer societăţii comerciale administrate de inculpată.

Prin clauze exprese ce reglementau activitatea comercială amintită, la pct. 4 s-a stipulat că „plata produselor se va efectua în termen de maxim 30 zile de la facturare ş.

va fi garantată de cumpărător prin filă CEC proprie emisă concomitent cu factura produselor" – fila 14 vol. I d.u.p.

La 25 martie 2003 SC K. România SA a depus plângere împotriva inculpatei (fila 10 vol. I d.u.p.) solicitând să se efectueze cercetări sub aspectul infracţiunilor d.

înşelăciune [art. 215 alin. (3), (4) C. pen.] şi evaziune fiscală, susţinând că în urma unor verificări efectuate în cursul anului 2002 s-a constatat că S.C. F.T. SRL (administrată de inculpată) are un sold debitor de 11.616.300.604 ROL. S-a mai arătat în plângere că iniţial inculpata a certificat acest sold debitor iar ulterior l-a contestat, iar pentru garantarea plăţii a emis 8 bilete la ordin. De asemenea, s-a arătat că în perioada august – octombrie 2002, SC K. acceptând să continue relaţiile comerciale a acceptat ca inculpata să garanteze plăţile cu filele CEC şi a emis 18 file CEC în valoare totală de 2.390.979.654 ROL, fără acoperire. În final, SC K. a precizat că se constituie parte civilă pentru suma de 11.725.388.743 ROL.

În cauză s-au efectuat trei expertize contabile judiciare şi una extrajudiciară.

Astfel, în expertiza contabilă efectuată de expertul I.S. (filele 89-130 vol. I, filele 3-7 vol. II d.u.p.) se concluzionează că suma pretinsă ca prejudiciu de SC K. România SA de la inculpata nu este certă, neexistând documente legale reale – fila 97 vol. I d.u.p. În acelaşi sens expertul precizează în suplimentul expertizei (fila 5 vol. II d.u.p.) motivele, în detaliu, cu care susţine această concluzie. În esenţă, se argumentează prin constatarea că pretenţiile SC K. nu se pot verifica în condiţiile în care această societate nu a putut prezenta fişa de cont analitică pentru S.C. F.T. SRL, evidenţa contabilă fiind condusă defectuos (filele 105-108 vol. I d.u.p.). Cu privire la acest aspect este de observat că prejudiciul pretins de SC K. România SA reprezintă un sold debitor rezultat, astfel cum susţine această societate, din derularea relaţiilor comerciale cu inculpata în perioada ianuarie 1999 – 31 decembrie 2002. De asemenea, expertiza constată că în toată această perioadă inculpata a făcut plăţi direct prin bancă sau prin acte de compensare (cu energie electrică) convenite cu SC K., plăţile fiind înregistrate global (sintetic) nu în cont analitic pe fiecare client. De asemenea, expertiza constată că incertitudinea asupra întinderii prejudiciului se datorează şi modului defectuos în care S.C. F.T. SRL şi-a ţinut evidenţa contabilă. Caracterul de incertitudine a prejudiciului pentru perioada ianuarie 1999 – decembrie 2002 este relevant şi prin faptul că lucrând pe două variante de calcul, expertul ajunge la concluzii diferite, într-o variantă suma datorată ar fi putut fi de 5.225.123.544 ROL (conform evidenţei utilizate de SC K. ) iar în altă variantă, de 11.421.905.77 ROL, suma restantă pentru livrările din 2202 est de 239.329.606 lei şi nu 2.726.520.551 ROL.

În expertiza efectuată de expert P.S. (filele 32-49 vol. II d.u.p.), concluziile nu diferă substanţial cu privire la valoarea mărfii livrată de SC K. către inculpată, apreciindu-se că aceasta mai datora 11.422.188.363 ROL pentru marfa livrată în toată perioada relaţiilor comerciale cu furnizorul de rulmenţi – 1999 – 2002. De asemenea, se constată că în august 2002 inculpata a restituit rulmenţi în valoare de 1.004.687.964 lei, însă pentru că documentele aferente emise de ambele societăţi nu prezintă menţiuni speciale din care să rezulte ce facturi se compensau, expertul consideră că este o operaţiune prin care se stingeau datoriile existente la acea dată între părţi (fila 38 vol.II d.u.p.). Şi această expertiză pune în relevanţă defectuozitatea cu care a fost condusă contabilitatea SC K. România SA Alexandria. Cu privire la filele CEC emise de S.C. F.T. SRL în august – octombrie 2002 pentru marfa livrată de SC K. în perioada 1 august – 31 octombrie 2002, expertiza constată că acestea au fost refuzate la plată fiind depuse după expirarea termenului legal dar şi pentru lipsă de disponibil pentru unele în acel moment.

În cursul cercetării judecătoreşti s-a efectuat a treia expertiză – expert G.A. (filele 262 – 273 dosar nr. 1733/87/2006 al Tribunalului Teleorman). Expertiza concluzionează în sensul că debitul SC F.L. SRL ar fi de 11.422.188.363 ROL rezultând din operaţiuni de vânzare-cumpărare de rulmenţi şi s-a creat în perioada 12 ianuarie 1999 – 17 decembrie 2002 deci nu a rezultat din operaţiunile comerciale pentru care inculpata a emis cec-urile în august – octombrie 2002. De asemenea, se mai constată că în cursul anului 2002, inculpata a stornat mai multe facturi (fila 269 acelaşi dosar) pentru a-şi acoperi din debit, ultima plată (36.785.786 ROL) din 18 noiembrie 2002 a efectuat-o cu CEC-ul nr. P30802375404. Expertiza concluzionează în sensul că debitul nu s-a produs în realitate din cauza modului în care cele două firme au ţinut contabilitatea, cauzele fiind de natură economică şi de politică comercială. La rândul său, expertul parte H.V. (filele 309-312) recomandat de inculpată exprimă opinia că, în fapt prejudiciul în valoare stabilită de expertul G.A. nu este cert, raliindu-se opiniei exprimate de expertul S.I. Opinia separată exprimată de expertul parte C.M. (filele 313-315 acelaşi dosar) nu contrazice în realitate opinia expertului parte H.V., consideraţiile sale purtând asupra funcţiei de „garantare" a plăţilor convenite de SC K. şi societatea comercială administrată de inculpată. Inculpata în declaraţiile sale, atât în faza de urmărire penală (filele 31-36 vol. I d.u.p.) cât şi în faza de cercetare judecătorească (filele 43-46 dosar nr. 1733/87/2008, fila 81 dosar 1176/87/2009), descriind modul concret în care s-au derulat relaţiile sale comerciale cu SC K. România SA susţine că nu a intenţionat să înşele partenerul de afaceri iar întârzierile la plată s-au datorat blocajului economic în care s-au aflat societăţile care cumpărau, de la ea, rulmenţi, că refuzul la plată din lipsa disponibilului pentru unele mijloace de plată fiind temporare a fost considerat de bancă incident minor iar cec-urile le-a emis ştiind că la rândul său are de încasat diverse sume de la clienţii săi.

În acest context probator, Curtea a reţinut că între SC K. România SA şi S.C. F.T. SRL, administrată de inculpată au existat relaţii comerciale din 1999 până la sfârşitul anului 2002.

De la începutul anului 1999 până la sfârşitul anului 2001 în cadrul acestor relaţii comerciale, SC K. a livrat rulmenţi, pe comandă urmată de executare şi facturare sub aspectul modalităţii de plată, SC K. a acceptat iar inculpata a plătit marfa în diferite moduri, respectiv cec-uri proprii, bilete la ordin, cec-uri girate, compensări cu energie electrică.

Dat fiind amploarea relaţiilor comerciale dintre cele două societăţi, la 12 decembrie 2001 SC K. România SA Alexandria a acordat calitatea de dealer societăţii comerciale administrată de inculpată, ocazie cu care a încheiat un contract-cadru în care reglementa termenii în care urma să se deruleze în continuare (2002) relaţiile comerciale.

Între clauzele contractuale s-a prevăzut că marfa era facturară la predare şi garantată plata cu cec-uri proprii emise în momentul facturării şi scadenţa în termen de 30 zile.

În cursul lunii iulie 2002, în cadrul punctajului realizat de cele două societăţi, SC K. România SA România a invocat neachitarea unor facturi, deci un sold debitor de 11.616.300.604 ROL realizat în perioada 1999 – 2001 şi s-a încheiat nu protocol în acest sens.

Curtea a reţinut de asemenea ca fiind relevantă în cauză şi împrejurarea că şi după constatarea acestui sold debitor SC K. a continuat să livreze marfă către dealerul S.C. F.T. SRL, ultima livrare fiind în octombrie 2002. În aceste condiţii este evident că nici în momentul încheierii contractului şi nici în cursul derulării acestuia SC K. România SA nu a fost indusă sau menţinută în eroare de inculpată, cunoscând dificultăţile de piaţă ale dealierilor, motiv pentru care a acceptat plata în diferite modalităţi, chiar neprevăzute în contractul cadru, întârzieri la plată şi chiar a introdus în bancă cecurile după termenele de scadenţă, având interesul de a mări volumul vânzărilor.

Cu privire la emiterea celor 19 file CEC pentru marfă în valoare de 2.505.047.580 ROL expertizele efectuate în cauză constată că la data emiterii pentru trei dintre ele exista disponibil în cont. De asemenea, se mai constată că în acea perioadă inculpata avea deschisă o linie de creditare (încă din aprilie 2002) la B., pentru 1.000,0 mil. ROL (fila 135 vol. III d.u.p.) de altfel, din adresa CEC, sucursala Alexandria, rezultă că „lipsa totală sau parţială de disponibil în cazul prezentării la plată după expirarea termenului de prezentare" nu constituie un incident de plată major (fila 134 vol. III d.u.p.).

Oricum, aşa cum constată şi una dintre expertize (fila 267 şi urm. dosar nr.1733/RJ/87/2006), suma garantată cu CEC-urile în discuţie, a fost integral acoperită înainte de data depunerii în bancă a CEC-urilor şi, de altfel, nici partea civilă nu reclamă vreun prejudiciu, urmare a emiterii celor 18 file de CEC de către inculpată.

În consecinţă, având în vedere, pe de o parte natura pur comercială a relaţiilor dintre părţi iar pe de altă parte durata mare a acestora, volumul mare de mărfuri rulate, valoarea foarte mare a plăţilor efectuate şi incertitudinea prejudiciului, Curtea a apreciat că faptele inculpatei, nu evidenţiază intenţia şi interesul de a-şi frauda partenerul de afaceri (fila 129 vol. I d.u.p.), plasându-se în afara ilicitului penal şi atrăgând astfel răspunderea contractuală exclusivă a acestuia. Ca atare Curtea a statuat că faptele inculpatei nu sunt prevăzute de legea penală, având relevanţă exclusiv contractual-comercială.

2.2. Cu privire la apelurile declarate de inculpatele M.B. şi B.N.

Având în vedere că, sub aspectul încadrării juridice, a situaţiilor de fapt şi a criticilor formulate, poziţiile celor două inculpate comportă similitudine, Curtea a examinat aceste apeluri împreună.

Referitor la învinuirile aduse acestora instanţa de fond a reţinut în esenţă că inculpata M.B., în calitate de director economic şi inculpata B.N. în calitate de contabil la departamentul clienţi, cu bună ştiinţă nu şi-au îndeplinit obligaţiile de serviciu şi prin înregistrări contabile false au creat SC K. România SA prejudiciul de 11.525.388.743 ROL alături de inculpata D.E.F.

În raport cu probatoriul administrat în cauză, Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut greşit situaţia de fapt în ceea ce le priveşte pe cele două inculpate. În acest sens, Curtea a apreciat că este îndoielnic faptul că cele două inculpate ar fi avu.

fişe ale posturilor pe care le-au ocupat la SC K. Astfel, din adresa acestei firme rezultă că nu a existat o asemenea preocupare din partea managerului japonez (fila 19 vol. IV d.u.p), iar expertul I.S. consemnează că fişele postului prezentate erau nesemnate atât de inculpate, cât şi administraţia firmei (fila 110 vol. I d.u.p.). Prin urmare - a concluzionat Curtea - nu se poate stabili ce acte nu au fost îndeplinite sau au fost îndeplinite defectuos de inculpate, aferent operaţiunilor comerciale incriminate în cauză.

În acest sens – a constatat suplimentar instanţa de control judiciar – şi expertizele efectuate în cauză, atestă că modul în care au fost realizate operaţiunile în contabilitatea SC K. cu privire la debitele şi plăţile S.C. F.T. SRL (administrată de D.F.) era folosit în cazul tuturor dealerilor şi clienţilor acestui furnizor de rulmenţi şi era cunoscut şi acceptat de conducerea japoneză care primea rapoarte zilnice referitoare la livrări, încasări (fila 38 vol. IV d.u.p.).

Cu privire la înregistrările în conturile 411 şi 511, expertizele contabile (fila 106 vol. I d.u.p., fila 42 vol. II d.u.p., fila 264 dosar nr. 1733/87/2006) precizează că înscrierea debitelor în contul 413 (efecte de primit) şi 511 (valori de încasat) se explică prin modul de lucru acceptat de SC K. chiar prin contract, în virtutea căruia la livrarea mărfii clientul elibera şi fila de cec corespunzătoare şi era urmărit prin aceste conturi ca debitor, ceea ce nu era ilegal, aşa cum concluzionează expertul A.G. Prin urmare, faptul că în contul 411 SC F.L. apărea soldul 0 nu constituie o înregistrare falsă, întrucât debitele acesteia erau urmărite în conturile 413 şi 511.

În sfârşit, atât expertul A.G. (fila 272 dosar nr. 1733/87/2006), cât şi expertul I.S., dar şi din economia opiniilor exprimate de ceilalţi experţi rezultă că eventualul debit ce ar mai avea S.C. F.T. SRL de achitat către SC K. România SA nu este rezultanta modului de organizare şi ţinere a evidenţei contabile.

În acest context probator, Curtea a statuat că faptele inculpatelor nu configurează conţinutul obiectiv al infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prin absenţa vătămării intereselor SC K. România SA.

De asemenea, menţiunile făcute în contul 411 clienţi de către inculpate nu constituie contrafacere a scrierii, în modurile arătate în art. 288 C. pen.

În consecinţă Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 182/A din 5 august 2010, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile celor trei inculpate, a desfiinţat sentinţa penală nr. 160 din 29 decembrie 2009 a Tribunalului Teleorman şi rejudecând cauza în fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpata D.E.F. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 215 alin. (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (parte civilă SC K. ) şi al infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) şi 4 C. pen. (parte civilă SC M.N.C. SRL), constatând că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

De asemenea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., Curtea a dispus achitarea inculpatelor M.B. şi B.N. sub aspectul infracţiunilor de abuz contra intereselor persoanelor şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 246 raportat la art. 248¹ C. pen. şi respectiv art. 290 C. pen., ambele în formă continuată, constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

Conform art. 246 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., corelativ cu soluţia de achitare adoptată faţă de inculpata D.E.F., Curtea a lăsat nesoluţionate acţiunile civile formulate de SC K. România SA şi SC M.N.C. SRL.

III. Împotriva soluţiei de achitare a inculpatelor pentru toate faptele ilicite deduse judecaţii dispusa prin Decizia penala nr. 182/A din 5 august 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat în termen recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Parchetul a invocat existenta cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. considerând ca soluţiile de achitare adoptate in apel sunt consecinţa unei grave erori de fapt, interpretarea corecta a ansamblului probelor administrate pe parcursul întregului proces penal in conformitate cu dispoziţiile art. 63 C. proc. pen. - astfel cum acestea au fost indicate si s-a procedat prin sentinţa - impunând concluziile de ordin juridic privind vinovăţia penala a inculpatelor pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii. Ca atare in baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. s-a cerut casarea in totalitate a deciziei atacate, iar in rejudecare menţinerea sentinţei penale nr. 160 din 29 decembrie 2009 a Tribunalului Teleorman, secţia I penală, [cu precizarea suplimentara ca pentru infracţiunile de fals in înscrisuri sub semnătura privata fiind împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prevăzut de art. 124-126 C. pen. se impune încetarea procesului penal in baza art. 10 lit. g) C. proc. pen.]

Înalta Curte verificând Decizia atacată în raport cu motivele de casare invocate pe baza materialului probator aflat la dosarul cauzei potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁴ alin. (1) raportat la art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., constată următoarele:

In sensul dispoziţiilor art. 215 alin. (3) C. pen. exista infracţiunea de înşelăciune in convenţii atunci când inducerea in eroare a părţii vătămate se produce cu prilejul încheierii sau executării unui contract si sub condiţia dovedirii faptului ca fără aceasta eroare cel amăgit nu ar fi încheiat ori nu ar fi executat contractul in condiţiile stipulate.

In speţa, referitor la infracţiunea de înşelăciune în dauna SC K. România SA – încadrată juridic în dispoziţiile art. 215 alin. (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - astfel cum in mod corect a stabilit Curtea - din actele dosarului rezultă că începând din anul 1999 între SC K. România SA şi S.C. F.T. SRL, administrată de inculpată, s-au derulat relaţii comerciale până în anul 2002.

În cadrul acestor relaţii inculpata cumpăra, pe bază de comandă urmată de executare, rulmenţi de la SC K. România SA şi îi vindea la rândul său.

Prin clauze exprese ce reglementau activitatea comercială amintită, la pct. 4 s-a stipulat că „plata produselor se va efectua în termen de maxim 30 zile de la facturare ş.

va fi garantată de cumpărător prin filă CEC proprie emisă concomitent cu factura produselor" – fila 14 vol. I d.u.p.

La 25 martie 2003 SC K. România SA a depus plângere împotriva inculpatei (fila 10 vol.I d.u.p.) solicitând să se efectueze cercetări sub aspectul infracţiunilor de înşelăciune [art. 215 alin. (3), (4) C. pen.] şi evaziune fiscală, susţinând că în urma unor verificări efectuate în cursul anului 2002 s-a constatat că S.C. F.T. SRL (administrată de inculpată) are un sold debitor de 11.616.300.604 ROL. S-a mai arătat în plângere că iniţial inculpata a certificat acest sold debitor iar ulterior l-a contestat, iar pentru garantarea plăţii a emis 8 bilete la ordin. De asemenea, s-a arătat că în perioada august – octombrie 2002, SC K. acceptând să continue relaţiile comerciale a acceptat ca inculpata să garanteze plăţile cu filele CEC şi a emis 18 file CEC în valoare totală de 2.390.979.654 ROL, fără acoperire. În final, SC K. a precizat că se constituie parte civilă pentru suma de 11.725.388.743 ROL.

În cauză s-au efectuat trei expertize contabile judiciare şi una extrajudiciară.

Astfel, în expertiza contabilă efectuată de expertul I.S. (filele 89-130 vol. I, filele 3-7 vol. II d.u.p.) se concluzionează că suma pretinsă ca prejudiciu de SC K. România SA de la inculpata nu este certă, neexistând documente legale reale – fila 97 vol. I d.u.p. În acelaşi sens expertul precizează în suplimentul expertizei (fila 5 vol. II d.u.p.) motivele, în detaliu, cu care susţine această concluzie. În esenţă, se argumentează prin constatarea că pretenţiile SC K. nu se pot verifica în condiţiile în care această societate nu a putut prezenta fişa de cont analitică pentru SC F.T. SRL, evidenţa contabilă fiind condusă defectuos (filele 105-108 vol. I d.u.p.). Cu privire la acest aspect este de observat că prejudiciul pretins de SC K. România SA reprezintă un sold debitor rezultat, astfel cum susţine această societate, din derularea relaţiilor comerciale cu inculpata în perioada ianuarie 1999 – 31 decembrie 2002. De asemenea, expertiza constată că în toată această perioadă inculpata a făcut plăţi direct prin bancă sau prin acte de compensare (cu energie electrică) convenite cu SC K. , plăţile fiind înregistrate global (sintetic) nu în cont analitic pe fiecare client. De asemenea, expertiza constată că incertitudinea asupra întinderii prejudiciului se datorează şi modului defectuos în care SC F.T. SRL şi-a ţinut evidenţa contabilă. Caracterul de incertitudine a prejudiciului pentru perioada ianuarie 1999 – decembrie 2002 este relevant şi prin faptul că lucrând pe două variante de calcul, expertul ajunge la concluzii diferite, într-o variantă suma datorată ar fi putut fi de 5.225.123.544 ROL (conform evidenţei utilizate de SC K.) iar în altă variantă, de 11.421.905.77 ROL, suma restantă pentru livrările din 2202 est de 239.329.606 lei şi nu 2.726.520.551 ROL.

În expertiza efectuată de expert P.S. (filele 32-49 vol.II d.u.p.), concluziile nu diferă substanţial cu privire la valoarea mărfii livrată de SC K. către inculpată, apreciindu-se că aceasta mai datora 11.422.188.363 ROL pentru marfa livrată în toată perioada relaţiilor comerciale cu furnizorul de rulmenţi – 1999 – 2002. De asemenea, se constată că în august 2002 inculpata a restituit rulmenţi în valoare de 1.004.687.964 lei, însă pentru că documentele aferente emise de ambele societăţi nu prezintă menţiuni speciale din care să rezulte ce facturi se compensau, expertul consideră că este o operaţiune prin care se stingeau datoriile existente la acea dată între părţi (fila 38 vol. II d.u.p.). Şi această expertiză pune în relevanţă defectuozitatea cu care a fost condusă contabilitatea SC K. România SA Alexandria. Cu privire la filele CEC emise de S.C. F.T. SRL în august – octombrie 2002 pentru marfa livrată de SC K. în perioada 1 august – 31 octombrie 2002, expertiza constată că acestea au fost refuzate la plată fiind depuse după expirarea termenului legal dar şi pentru lipsă de disponibil pentru unele în acel moment.

În cursul cercetării judecătoreşti s-a efectuat a treia expertiză – expert G.A. (filele 262 – 273 dosar nr. 1733/87/2006 al Tribunalului Teleorman).

Expertiza concluzionează în sensul că debitul SC F.L. SRL ar fi de 11.422.188.363 ROL rezultând din operaţiuni de vânzare-cumpărare de rulmenţi şi s-a creat în perioada 12 ianuarie 1999 – 17 decembrie 2002 deci nu a rezultat din operaţiunile comerciale pentru care inculpata a emis cec-urile în august – octombrie 2002. De asemenea, se mai constată că în cursul anului 2002, inculpata a stornat mai multe facturi (fila 269 acelaşi dosar) pentru a-şi acoperi din debit, ultima plată (36.785.786 ROL) din 18 noiembrie 2002 a efectuat-o cu CEC-ul nr. P30802375404. Expertiza concluzionează în sensul că debitul nu s-a produs în realitate din cauza modului în care cele două firme au ţinut contabilitatea, cauzele fiind de natură economică şi de politică comercială. La rândul său, expertul parte H.V. (filele 309-312) recomandat de inculpată exprimă opinia că, în fapt prejudiciul în valoare stabilită de expertul G.A. nu este cert, raliindu-se opiniei exprimate de expertul S.I. Opinia separată exprimată de expertul parte C.M. (filele 313-315 acelaşi dosar) nu contrazice în realitate opinia expertului parte H.V., consideraţiile sale purtând asupra funcţiei de „garantare" a plăţilor convenite de SC K. şi societatea comercială administrată de inculpată. Inculpata în declaraţiile sale, atât în faza de urmărire penală (filele 31-36 vol. I d.u.p.) cât şi în faza de cercetare judecătorească (filele 43-46 dosar nr. 1733/87/2008, fila 81 dosar 1176/87/2009), descriind modul concret în care s-au derulat relaţiile sale comerciale cu SC K. România SA susţine că nu a intenţionat să înşele partenerul de afaceri iar întârzierile la plată s-au datorat blocajului economic în care s-au aflat societăţile care cumpărau, de la ea, rulmenţi, că refuzul la plată din lipsa disponibilului pentru unele mijloace de plată fiind temporare a fost considerat de bancă incident minor iar cec-urile le-a emis ştiind că la rândul său are de încasat diverse sume de la clienţii săi.

În acest context probator, in mod justificat a reţinut instanţa de apel că între SC K. România SA şi S.C. F.T. SRL, administrată de inculpată au existat relaţii comerciale din 1999 până la sfârşitul anului 2002. De la începutul anului 1999 până la sfârşitul anului 2001 în cadrul acestor relaţii comerciale, SC K. a livrat rulmenţi, pe comandă urmată de executare şi facturare sub aspectul modalităţii de plată, SC K. a acceptat iar inculpata a plătit marfa în diferite moduri, respectiv cec-uri proprii, bilete la ordin, cec-uri girate, compensări cu energie electrică. Dat fiind amploarea relaţiilor comerciale dintre cele două societăţi, la 12 decembrie 2001 SC K. România SA Alexandria a acordat calitatea de dealer societăţii comerciale administrată de inculpată, ocazie cu care a încheiat un contract-cadru în care reglementa termenii în care urma să se deruleze în continuare (2002) relaţiile comerciale. Între clauzele contractuale s-a prevăzut că marfa era facturară la predare şi garantată plata cu cec-uri proprii emise în momentul facturării şi scadenţa în termen de 30 zile.

Sub aspectul modului în care cele două societăţi au condus evidenţa contabilă, toate expertizele au constatat că niciuna nu a avut evidenţă analitică coerentă, ţinând numai o evidenţă sintetică şi o înregistrare a documentelor primare. În cursul lunii iulie 2002, în cadrul punctajului realizat de cele două societăţi, SC K. România SA România a invocat neachitarea unor facturi, deci un sold debitor de 11.616.300.604 ROL realizat în perioada 1999 – 2001 şi s-a încheiat nu protocol în acest sens.

Curtea a reţinut de asemenea in mod justificat ca fiind relevantă în cauză şi împrejurarea că şi după constatarea acestui sold debitor SC K. a continuat să livreze marfă către dealerul S.C. F.T. SRL, ultima livrare fiind în octombrie 2002. În aceste condiţii este evident că nici în momentul încheierii contractului şi nici în cursul derulării acestuia SC K. România SA nu a fost indusă sau menţinută în eroare de inculpată, cunoscând dificultăţile de piaţă ale dealerilor, motiv pentru care a acceptat plata în diferite modalităţi, chiar neprevăzute în contractul cadru, întârzieri la plată şi chiar a introdus în bancă cecurile după termenele de scadenţă, având interesul de a mări volumul vânzărilor.

Oricum, aşa cum constată şi una dintre expertize (fila 267 şi urm. dosar nr. 1733/RJ/87/2006), suma garantată cu CEC-urile în discuţie, a fost integral acoperită înainte de data depunerii în bancă a CEC-urilor şi, de altfel, nici partea civilă nu reclamă vreun prejudiciu, urmare a emiterii celor 18 file de CEC de către inculpată.

În consecinţă, având în vedere, pe de o parte natura pur comercială a relaţiilor dintre părţi iar pe de altă parte durata mare a acestora, volumul mare de mărfuri rulate, valoarea foarte mare a plăţilor efectuate şi incertitudinea prejudiciului, in mod corect Curtea a apreciat că faptele inculpatei, nu evidenţiază intenţia şi interesul de a-şi frauda partenerul de afaceri (fila 129 vol. I d.u.p.), plasându-se în afara ilicitului penal şi atrăgând astfel răspunderea contractuală exclusivă a acestuia. Ca atare Curtea a statuat că faptele inculpatei nu sunt prevăzute de legea penală, având relevanţă exclusiv contractual-comercială.

Referitor la infracţiunea de înşelăciune a pretins comisă în dauna SC K. România SA., încadrată juridic în dispoziţiile art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. din declaraţiile administratorului societăţii S.C. M.N.C.SRL Alexandria martorul G.M. (fila 19-21 vol. I d.u.p.) în coroborare cu acelea ale inculpatei D.E.F. (fila 9 vol. IV d.u.p., fila 45 verso dosar nr. 1733/87/2006 al Tribunalului Teleorman) rezultă că SC M.N.C. SRL (dealer al SC K. ) a furnizat către SC N.A. SRL, administrată de inculpată rulmenţi în valoare totală de 44.589.014 ROL cu facturile nr. 5597096 şi 5597097 din 27 iunie 2003 (filele 29, 30, vol. I d.u.p.).

Pentru această livrare inculpata a emis două cec-uri (filele 22, 24 vol. d.u.p.) care au fost refuzate la plată din lipsa disponibilului.

Distinct de împrejurarea că din probele administrate în cauză nu rezultă că la data emiterii documentelor de plată SC N.A. SRL ar fi fost sub interdicţie bancară, din declaraţiile inculpatei – reiese că prin consens, furnizorul le introducea la bancă în momentul în care rulmenţii erau vânduţi.

Cu privire la inculpatele M.B. şi B.N. /referitor la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 246 rap. la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi respectiv art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., instanţa de fond a reţinut în esenţă – similar expunerii din rechizitoriu - că inculpata M.B., în calitate de director economic şi inculpata B.N. în calitate de contabil la departamentul clienţi, cu bună ştiinţă nu şi-au îndeplinit obligaţiile de serviciu şi prin înregistrări contabile false au creat SC K. România SA prejudiciul de 11.525.388.743 ROL alături de inculpata D.E.F.

În raport cu probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte - astfel cum a statuat şi instanţa de apel - constatată că instanţa de fond a reţinut greşit situaţia de fapt în ceea ce le priveşte pe cele două inculpate.

În acest sens, Înalta Curte constată de asemenea în baza mijloacelor de probă administrate în cauză că este îndoielnic faptul că cele două inculpate ar fi avut fişe ale posturilor pe care le-au ocupat la SC K. Astfel, din adresa acestei firme rezultă că nu a existat o asemenea preocupare din partea managerului japonez (fila 19 vol. IV d.u.p), iar expertul I.S. consemnează că fişele postului prezentate erau nesemnate atât de inculpate, cât şi administraţia firmei (fila 110 vol. I d.u.p.). Prin urmare – a concluzionat Curtea - nu se poate stabili ce acte nu au fost îndeplinite sau au fost îndeplinite defectuos de inculpate, aferent operaţiunilor comerciale incriminate în cauză.

În acest sens – astfel cum a constatat si instanţa de control judiciar – expertizele efectuate în cauză, atestă că modul în care au fost realizate operaţiunile în contabilitatea SC K. cu privire la debitele şi plăţile S.C. F.T. SRL (administrată de D.F.) era folosit în cazul tuturor dealerilor şi clienţilor acestui furnizor de rulmenţi şi era cunoscut şi acceptat de conducerea japoneză care primea rapoarte zilnice referitoare la livrări, încasări (fila 38 vol. IV d.u.p.).

În acest context probator, in mod justificat Curtea a statuat că faptele inculpatelor nu configurează conţinutul obiectiv al infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prin absenţa vătămării intereselor SC K. România SA.

In consecinţă, in baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 182/A din 05 august 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatele inculpate M.B., B.N. şi D.E.F., menţinându-se ca legala si temeinica Decizia atacata.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 182/A din 05 august 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatele inculpate M.B., B.N. şi D.E.F.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 07 iunie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 2293/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2304/2010. Penal. Mandat european de arestare.... →

ICCJ. Decizia nr. 2297/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2297/2010. Penal