ICCJ. Decizia nr. 2306/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2306/2010
Dosar nr.258/46/2010
Şedinţa publică din 11 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 36/A a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a dispus următoarele:
În baza art. 397 C. proc. pen., a trimis la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu cauza privind cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 124 din 26 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, formulată de condamnatul Ţ.V. în prezent deţinut în Penitenciarul de maximă siguranţă Colibaşi.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin cerere, condamnatul arată că se află în executarea unei pedepse în Penitenciarul Colibaşi, dar deşi a fost condamnat pentru tentativă la omor calificat şi port ilegal de armă albă, martorii care au fost în momentul altercaţiei împreună cu el şi-au schimbat declaraţiile. După ce în cursul urmăririi penale au arătat că el este cel care a dat cu cuţitul în partea vătămată S.N., ulterior toţi martorii au arătat că nu a lovit cu cuţitul pe partea vătămată, autorul faptei fiind L.G.P., care nu a fost trimis în judecată, motivându-se că era într-o stare prea avansată de ebrietate pentru a putea săvârşi fapta.
Dat fiind faptul că persoana condamnată invocă aspecte care tind să conducă la dovedirea netemeiniciei soluţiei de condamnare, aşa cum arată prevederile art. 393 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a pus în discuţie calificarea cererii formulată de către condamnat.
La termenul de judecată din 25 martie 2010, condamnatul a precizat că obiectul cererii este revizuirea Sentinţei penale nr. 124/2009, pronunţată de Tribunalul Sibiu şi a fost de acord cu trimiterea cauzei la Parchet pentru efectuarea cercetărilor prealabile, aşa cum a cerut apărătorul său.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că prin Sentinţa penală nr. 124 din 26 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, în Dosar nr. 3683/85/2008, a fost condamnat inculpatul Ţ.V. la o pedeapsă de 7 a închisoare, în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi la o pedeapsă de 5.000 RON, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
După contopirea pedepselor, s-a dispus ca inculpatul să execute, prin privare de libertate, pedeapsa de 7 ani închisoare.
Prin Decizia penală nr. 106/A/2009 din 8 decembrie 2009, a Curţii de Apel Alba Iulia, s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi partea civilă S.N., s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în locul amenzii penale, păstrându-se, însă, rezultanta de 7 ani închisoare şi majorându-se cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul.
Apelul declarat de către inculpatul Ţ.V. a fost respins ca nefondat. Hotărârea instanţei de apel a fost comunicată inculpatului la adresa de domiciliu din comuna Perişani şi la adresa de reşedinţă din Sibiu, str. Ş.M. Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare.
Din adresa din 27 ianuarie 2010, rezultă că Ţ.V. a fost încarcerat în vederea executării pedepsei la data de 14 ianuarie 2010 de către I.P.J. Vâlcea, dată la care începe executarea pedepsei.
Cererea prezentă a fost trimisă prin poştă la data de 11 februarie 2010, astfel încât ea nu ar putea fi valorificată drept recurs peste termen, câtă vreme a fost formulată la mai mult de 10 zile de la data încarcerării.
De asemenea, cererea, deşi denumită „contestaţie în anulare" nu invocă niciunul dintre cazurile enumerate de art. 386 C. proc. pen., şi, de asemenea este formulată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 388 alin. (1) teza I C. proc. pen. În plus, cererea ar fi inadmisibilă ca şi contestaţie în anulare, câtă vreme nu a fost pronunţată o hotărâre de către instanţa de recurs, hotărârea de condamnare rămânând definitivă prin nerecurare.
În aceste condiţii, în virtutea rolului activ al instanţei de judecată, Curtea a pus în discuţie calificarea cererii şi posibilitatea încadrării ei ca fiind calea de atac extraordinară a revizuirii, câtă vreme persoana condamnată invocă descoperirea unor fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanţă la soluţionarea cauzei şi mărturiile mincinoase ale martorilor date în cursul urmăririi penale.
Cum orice cerere formulată de către o persoană care se adresează justiţiei trebuie interpretată în sensul de a produce efecte juridice, iar celelalte posibile căi de atac ordinare sau extraordinare ar fi tardive sau inadmisibile, Curtea, luând act şi de precizările formulate în acelaşi sens de către condamnat, a calificat cererea ca fiind revizuire, iar pentru aceasta ea trebuie trimisă, conform art. 397 alin. (1) C. proc. pen., la parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în primă instanţă.
Urmează ca procurorul, conform art. 397 alin. (3) C. proc. pen., să cheme persoana care a făcut cererea, în vederea completării şi precizării acesteia şi pentru a indica textul cuprinzând cazul de revizuire pe care se întemeiază.
În considerarea celor expuse, constatând că, în primă instanţă, cauza în care a fost condamnat Ţ.V. a fost judecată de către Tribunalul Sibiu, curtea va trimite dosarul parchetului de pe lângă acest tribunal.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs revizuentul Ţ.V., care arată că înţelege să-şi retragă cererea de revizuire declarată.
Înalta Curte având în vedere această poziţie procesuală a revizuentului urmează să constate că Decizia instanţei de apel urmează să fie casată şi rejudecând să ia act de manifestarea de voinţă a recurentului de retragere a cererii de revizuire, deoarece prin Decizia instanţei de apel s-a dispus trimiterea cererii de revizuire la Parchetul de le lângă Tribunalul Sibiu în baza art. 397 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, urmează ca în baza disp. art. 38515 pct. 2 lit. d), C. proc. pen., să se admită recursul declarat de revizuentul, Ţ.V. împotriva Deciziei penale nr. 36 din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de revizuentul Ţ.V. împotriva Deciziei penale nr. 36 din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată şi rejudecând ia act de manifestarea de voinţă a recurentului de retragere a cererii de revizuire.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 iunie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2304/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 2319/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
