ICCJ. Decizia nr. 2287/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2287/2010
Dosar nr.4914/1/2010
Şedinţa publică din 10 iunie 2010
Asupra recursului penal de faţă constată:
Prin Încheierea de şedinţă din 28 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 2281.2/96/2009, s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 3002 C. proc. pen. cu referire la art. 160b C. proc. pen., menţinerea stării de arest a apelantului-inculpat G.G., trimis în judecată sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea iniţială justifică în continuare privarea de libertate, având în vedere natura şi gravitatea faptei pentru care apelantul-inculpat a fost condamnat în primă instanţă la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.G.
Cererea de recurs nu a fost motivată în scris.
La termenul de dezbateri din 10 iunie 2010, apărarea inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, arătând că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului, se reţine că inculpatul a fost condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
S-a reţinut în fapt că, la data de 8 iulie 2009, în timp ce se afla pe terasa barului B. din comuna Sâncrieni, judeţ Harghita, pe fondul unor neînţelegeri preexistente, inculpatul a aplicat victimei A.I. mai multe lovituri de cuţit în zone vitale, cauzându-i leziuni traumatice ce au pus în primejdie viaţa victimei.
A rezultat că iniţiativa conflictului a aparţinut inculpatului şi că, deşi victima a încercat să evite agresiunea, aceasta s-a consumat exclusiv ca urmare a comportamentului violent al inculpatului, care a lovit victima.
De asemenea, s-a reţinut că lovirea victimei cu cuţitul a avut loc în mod repetat, constatarea medico-legală efectuată în cauză stabilind că victima prezenta un număr de 7 leziuni tăiate în zona abdominală şi alte traumatisme cranio-faciale.
Măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpat s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., apreciindu-se că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de recurentul-inculpat, Înalta Curte constată că acestea se menţin şi justifică în continuare privarea de libertate, aşa cum în mod întemeiat a apreciat şi instanţa de apel.
Natura şi gravitatea deosebită a infracţiunii de care inculpatul este acuzat, modalitatea în care se prezumă a fi acţionat şi datele ce caracterizează persoana sa, cunoscut cu antecedente penale, fără ocupaţie şi loc de muncă constituie elemente relevante în aprecierea periculozităţii sociale a inculpatului şi a necesităţii prezervării ordinii publice.
Toate aceste elemente au fost corect evaluate de instanţă atunci când a decis menţinea stării de arest a inculpatului.
În consecinţă, reţinând că cercetarea judecătorească nu a adus modificări asupra situaţiei iniţial reţinute pentru a repune în discuţie temeiurile care au determinat arestarea iniţială, temeiuri care se menţin şi în prezent, pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen. menţinând starea de arest a inculpatului.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. şi va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.G. împotriva Încheierii din 28 mai 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosar nr. 2281.2/96/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2286/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2288/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
