ICCJ. Decizia nr. 2296/2010. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2296/2010
Dosar nr.5231/111/2009
Şedinţa publică din 11 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 193/P/2009 Tribunalul Bihor a soluţionat cererea formulată la data de 23 iulie 2009 de petentul condamnat V.V.F. prin care acesta a solicitat rejudecarea Dosarului penal nr. 2367/P/2006 al Tribunalului Bihor, invocând faptul că „a fost condamnat definitiv în lipsă", urmând a se face aplicarea art. 405 - 408 C. proc. pen. şi art. 5221 C. proc. pen.
Petentul arată că a fost extrădat Italia.
Din actele depuse la dosar rezultă că prin Sentinţa penală nr. 213/2007 în Dosar nr. 2367/P/2006 al Tribunalului Bihor, modificată prin Decizia penală nr. 133/A/2007 a Curţii de Apel Oradea, petentul a fost condamnat în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare. Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 391/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul de judecată din 08 octombrie 2009 petentul condamnat, în prezenţa apărătorului ales, a solicitat instanţei să admită în principiu cererea de rejudecare după extrădare, invocând faptul că a fost judecat în lipsă.
Cu toate acestea, petentul condamnat şi-a recunoscut semnătura aplicată pe declaraţia de inculpat aflată la dosarul cu privire la care solicită rejudecarea, şi nu contestă că a fost prezent şi audiat în cauză.
Din analiza înscrisurilor aflate în dosarul cu privire la care solicită rejudecare a rezultă că se află declaraţia inculpatului din 21 iunie 2007 şi că la acelaşi termen de judecată, în prezenţa sa, au fost audiaţi şi martorii. În Încheierea din 21 iunie 2007 de amânare a pronunţării dispusă prin Sentinţa penală nr. 213/2007, se arată că inculpatul a fost prezent pentru a formula concluzii pe fond, asistat de avocat ales.
La data de 10 octombrie 2008, prin apărător ales, petentul condamnat a declarat recurs peste termen. Ulterior, prin cererea olografă adresată la 26 noiembrie 2008 Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul condamnat a solicitat să se ia act de retragerea recursului peste termen.
Potrivit art. 405 alin. (2) C. proc. pen. - aplicabil în cauză, instanţa, dacă găseşte necesar, administrează din nou probele care au fost efectuate în cursul primei judecăţi. Potrivit art. 403 C. proc. pen. instanţa examinează dacă cererea de rejudecare este făcută în condiţiile prev. de lege şi, în baza celor constatate dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii.
În cauza de faţă instanţa, ascultând concluziile procurorului şi petentului condamnat prin apărător ales, a apreciat că nu sunt incidente prev. art. 403 alin. (1) C. proc. pen. privind admiterea în principiu, apreciind că nu este necesar a fi administrate alte probe în afara înscrisurilor şi dosarelor ataşate la prezenta cauză.
Pe parcursul judecăţii în primă instanţă inculpatul a fost prezent fiind audiat la data de 21 iunie 2007, împrejurare în care a declarat că înţelege învinuirea ce i se aduce prin rechizitoriu şi că nu recunoaşte săvârşirea faptei. Faptul că a fost audiat la acest termen de judecată a fost consemnat în încheierea de şedinţă de la acel termen de judecată.
La termenul de judecată din 21 iunie 2007 petentul condamnat a formulat concluzii pe fond, asistat de avocat ales.
Prin urmare susţinerea petentului condamnat potrivit căruia a fost judecat în lipsă nu este reală. Faptul că ulterior, în exercitarea căilor de atac, acesta nu a înţeles să se prezinte în faţa instanţei pentru a-şi susţine apărarea, în condiţiile în care era judecat în stare de libertate fiind citat legal de fiecare dată - sus-numitul necomunicând o nouă adresă de domiciliu - nu i se poate imputa decât lui personal, întrucât a fost la latitudinea sa să procedeze în acest fel. Din dosar însă rezultă că acesta a cunoscut despre termenele de judecată, ca dovadă că formulat cereri în faţa instanţelor de apel şi recurs.
Pe de altă parte în exercitarea căilor de atac inculpatul a avut apărător ales. Totodată inculpatul a fost citat şi prin afişare la Consiliul Local Oradea.
Prin urmare instanţa a făcut toate demersurile legale pentru ca inculpatul să-şi poată exercita drepturile sale procesuale, iar conduita de neprezentare i se poate imputa doar lui personal.
De aceea, ţinând seama de conduita petentului condamnat care nu a înţeles să se prezinte în faţa instanţei în exercitarea căilor de atac, în condiţiile în care era judecat în stare de libertate, s-a apreciat că obligaţiile prevăzute în Legea nr. 302/2004 modificată, privind rejudecarea cauzelor cu persoane extrădate nu sunt aplicabile petentului condamnat raportat la dosarul a cărui rejudecare se cere.
Faţă de aceste împrejurări instanţa a dispus după cum urmează:
În baza art. 403 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., văzând prev. art. 5221 C. proc. pen. şi art. 34 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modif., a respins cererea formulată de petentul condamnat V.V.F., deţinut în Penitenciarul Satu Mare, pentru rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2367/111/2006 al Tribunalului Bihor, în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 213/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 391/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care i s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare în penitenciar cu aplic. art. 71 şi art. 64 a teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani.
În baza art. 192, alin. (2), C. proc. pen., a obligat pe condamnat la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel inculpatul V.V.F., solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate şi admiterea cererii de rejudecare după extrădare, dat fiind faptul că sunt îndeplinite condiţiile privind admisibilitatea în principiu a cererii, iar, pe de altă parte, inculpatul nu a săvârşit infracţiunea de trafic de persoane.
S-a reţinut că în mod legal şi temeinic prima instanţă a respins în principiu cererea de rejudecare după extrădare formulată de inculpat în baza art. 5221 C. proc. pen., pe motiv că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în acest sens. Astfel, pentru ca o asemenea cerere să fie admisibilă, se cere ca persoana extrădată să fie judecată şi condamnată în lipsă, ceea ce presupune absenţa acestuia de la judecata în primă instanţă şi în căile de atac. În speţa de faţă, inculpatul s-a prezentat în faţa primei instanţe unde a fost audiat, motiv pentru care nu se poate susţine că a fost judecat şi condamnat în lipsă, chiar dacă ulterior, a lipsit de la judecata în apel şi în recurs. În ceea ce priveşte apărările invocate de condamnat cu privire la judecarea cauzei în recurs de către Înalta Curte, acestea pot fi valorificate doar pe calea unei contestaţii în anulare, dacă bineînţeles, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea unei asemenea căi extraordinare de atac.
Văzând această stare de fapt, instanţa de apel, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul penal declarat de apelantul V.V.F., împotriva Sentinţei penale nr. 193/P/ 2009 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în întregime.
Condamnatul a atacat soluţia instanţei de apel cu recurs la Înalta Curte însă instanţa supremă va luat act de cererea de retragere a recursului formulată oral la termenul de judecată din 11 iunie 2010.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de manifestarea de voinţă a inculpatului V.V.F. de retragere a recursului declarat împotriva Deciziei penale nr. 103/A din 8 decembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei .
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2288/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2304/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
