ICCJ. Decizia nr. 2326/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2326/2010
Dosar nr.1480/54/2009
Şedinţa publică din 14 iunie 2010
Asupra recursului penal de faţă constată:
Prin Sentinţa penală nr. 148 din 3 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul F.I. împotriva Rezoluţiei nr. 1055/P/2008 din 12 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care se dispusese neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul S.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin Rezoluţia din 12 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova emisă în Dosarul nr. 1055/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul S.M., cercetat sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 264, art. 289 şi art. 291 C. pen., constatându-se că acesta îşi îndeplinise corespunzător atribuţiile de serviciu în cadrul anchetei penale, pe care o desfăşurase în calitate de lucrător de poliţie, în legătură cu faptele reclamate de persoana vătămată împotriva numiţilor M.N., C.C., B.M., C.I., C.E., R.M., D.D., M.P. şi C.V.
Soluţia de neurmărire penală a fost adoptată pe temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatându-se că nu existau elemente în raport de care să se concluzioneze că intimatul ar fi încercat influenţarea anchetei sau denaturarea adevărului în stabilirea faptelor cauzei.
Rezoluţia din 12 martie 2009 a procurorului de caz a fost atacată cu plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care a confirmat soluţia adoptată în cauză, prin Rezoluţia din 14 aprilie 2009, în lucrarea nr. 775/II/2/2009.
Nemulţumită de soluţiile adoptate la nivelul Ministerului Public, la data de 7 mai 2009, persoana vătămată a formulat plângere la instanţa Curţii de Apel Craiova, solicitând desfiinţarea rezoluţiei de neurmărire penală şi reluarea cercetărilor faţă de intimat, susţinându-se că intimatul nu efectuase toate actele de urmărire penală în cauza pe care o instrumentase, soluţia adoptată în respectivul dosar penal, fiind profund nelegală şi având la bază constatarea în fals făcută de intimat cu privire la situaţia juridică a imobilului cumpărat de persoana vătămată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 şi reconstituirea proprietăţilor funciare.
Pe baza actelor şi lucrărilor din dosarului cauzei, prima instanţă a constatat că rezoluţia de neurmărire penală este legală şi temeinică, neexistând elemente care să confirme săvârşirea de către intimat a vreunei fapte de natură penală în cursul instrumentării Dosarului penal nr. 4848/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
S-a reţinut de către instanţă că dosarul penal sus-menţionat avea la bază sesizarea petentului privind includerea în titlul de proprietate emis pe numele lui B.M. şi a suprafeţei de 1.950 mp teren, situat în comuna Cernele, judeţ Dolj, pe care acesta o cumpărase de la numitul P.A., conform înscrisului sub semnătură privată din 15 martie 1988.
Actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat acuzele aduse titularei dreptului de proprietate reconstituit în baza Legii nr. 18/1991 şi celorlalte persoane implicate în procedura de restituire a proprietăţii funciare.
A rezultat că înscrisul sub semnătură privată invocat de petent nu cuprindea suprafaţa şi vecinătăţile terenului cumpărat de la P.A., stabilindu-se, pe cale judecătorească, că petentul dobândise în proprietate numai suprafaţa de 1.000 mp teren.
Ca urmare, s-a considerat că persoanele împotriva cărora se formulase plângerea penală nu erau vinovate de săvârşirea infracţiunilor reclamate de petent.
Cercetările în plângere au fost efectuate de intimatul S.M. - comisar de poliţie în cadrul I.P.J. Dolj, iar prin Rezoluţia din 16 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, a fost confirmată soluţia de neurmărire penală, propusă în cauză de intimat.
Verificând modul în care a decurs ancheta penală desfăşurată în Dosarul nr. 4848/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, instanţa a constatat că intimatul îşi exercitase corespunzător atribuţiile de serviciu, neconfirmându-se acuzele petentului privind tergiversarea cercetărilor ori falsificarea procesului-verbal din 20 noiembrie 2008 întocmit cu ocazia verificării registrului agricol al localităţii Cernele - Izvorul Rece.
S-a reţinut astfel că procesul-verbal întocmit de intimat avea corespondent în registrul agricol verificat, iar pentru perioada cât se invocase stagnarea cercetărilor în cauză, fuseseră efectuate mai multe activităţi de urmărire penală, constând în audierea făptuitorilor M.N., C.C., B.M., C.I. şi a numitului B.J.
Pe de altă parte, s-a arătat că termenul rezonabil de soluţionare a unei plângeri penale se apreciază şi în raport de complexitatea cauzei şi de numărul dosarelor repartizate spre instrumentare organului judiciar.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul F.I., reiterând susţinerile formulate în faţa primei instanţe privind comportamentul necorespunzător al intimatului în soluţionarea Dosarului penal nr. 4848/P2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
S-a arătat că intimatul nu efectuase o anchetă corespunzătoare pentru verificarea condiţiilor în care fusese eliberat titlul de proprietate în favoarea unor persoane care nu deţinuseră terenuri pe raza comunei Cernele.
În acest scop, intimatul avea obligaţia de a examina actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate şi de consulta registrele agricole ţinute de Primăria Craiova şi celelalte evidenţe cadastrale.
Or, în cauză, în mod voit, intimatul nu efectuase asemenea verificări, întocmind procesul-verbal din 20 noiembrie 2008, prin care consemna în fals că B.C. figura înscris în registrul agricol al comunei Cernele cu teren agricol şi teren curţi - construcţii.
În realitate, respectivele terenuri figurau înregistrate pe raza comunei Simnic şi erau atestate doar de menţiunile înscrise în fişa gospodarului, o anexă la registrul agricol.
Prin urmare, s-a arătat că intimatul era vinovat de săvârşirea infracţiunii de fals intelectual şi uz de fals, fapte comise în scopul de a crea o situaţie favorabilă celor cercetaţi.
De asemenea, s-a arătat că soluţia din plângerea penală era în contradicţie cu actele şi hotărârile judecătoreşti pronunţate în litigiile civile vizând reconstituirea dreptului de proprietate, iar prima instanţă nu examinase acuzele aduse intimatului în corelaţie cu situaţia de fapt şi de drept confirmată de respectivele acte.
Examinând cauza în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Plângerea penală formulată în cauză are la bază nemulţumirea petentului referitoare la soluţia propusă de intimat în dosarul penal privind cercetarea modului în care s-a emis titlul de proprietate în favoarea numitei B.M., în procedura Legii nr. 18/1991.
În speţă, pe baza verificărilor efectuate, s-a constatat că intimatul S.M. - comisar de poliţie, însărcinat cu efectuarea urmăririi penale, nu a săvârşit nicio faptă penală şi, în consecinţă, corespunzător dispoziţiilor legii procesual penale, procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale.
Şi în aprecierea Înaltei Curţi, actele dosarului nu confirmă existenţa unor acte sau fapte săvârşite de intimat, cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor reclamate, rezultând că intimatul nu a făcut decât să reţină o situaţie de fapt care, în opinia sa, era susţinută de probatoriul administrat şi să exprime concluziile pentru care a considerat că plângerea petentului era neîntemeiată.
Sub acest aspect, este de menţionat că activitatea de urmărire penală, incluzând şi actele premergătoare, este prevăzută în competenţa organelor de cercetare ale poliţiei judiciare, fiind în atributul acestora identificarea şi planificarea activităţilor menite să conducă la stabilirea faptelor ce constituie infracţiune şi a celor responsabili de comiterea lor.
Întreaga activitate desfăşurată de organele de cercetare penală este supusă cenzurii procurorului, în cadrul supravegherii exercitate din oficiu, conform dispoziţiilor art. 216 şi urm. C. proc. pen., ori la cererea persoanei interesate, prin intermediul plângerii prevăzute de art. 275 C. proc. pen.
În cazurile în care are loc sesizarea instanţei, activitatea de urmărire penală este verificată de acest organ judiciar, iar soluţiile pronunţate sunt la rândul lor supuse căilor legale de atac.
Revenind la speţă, se constată că activitatea intimatului desfăşurată în Dosarul penal nr. 4848/P/2008 al Judecătoriei Craiova, a fost verificată de procurorul de caz, care confirmând soluţia de neurmărire penală propusă în cauză de intimat, s-a pronunţat implicit şi asupra suficienţei şi utilităţii probatoriului administrat.
Ulterior, prin Rezoluţia nr. 407/II/2/2009 din 6 februarie 2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova a respins plângerea petentului împotriva rezoluţiei procurorului de caz.
În condiţiile în care soluţia de neurmărire penală propusă de intimat a fost verificată şi confirmată în căile de atac de care petentul a uzat, acesta având deschisă şi calea controlului la instanţă, conform art. 2781 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu există temeiuri de fapt şi de drept care să susţină pretinsul comportament părtinitor al intimatului în efectuarea anchetei penale.
În cursul respectivelor proceduri judiciare, petentul avea posibilitatea de a invoca eventualele deficienţe existente în activitatea de urmărire penală şi de a solicita instanţei competente, prin intermediul plângerii prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., desfiinţarea Rezoluţiei nr. 4848/P/2008 din 16 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova şi reluarea cercetărilor penale în vederea lămuririi cauzei, sub toate aspectele.
În cauza de faţă, având în vedere obiectul învestirii instanţei, nu poate fi reexaminată activitatea de urmărire penală propriu-zisă desfăşurată în Dosarul nr. 4848/P/2008, judecata limitându-se doar la verificarea pretinsului comportament al intimatului în soluţionarea într-un anume fel a cauzei şi denaturarea în acest scop a probelor administrate.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că actele premergătoare efectuate în cauză de intimat au fost interpretate corespunzător informaţiilor care rezultau din conţinutul respectivelor acte, neexistând contraziceri între ceea ce menţionează actele îndeplinite şi starea de fapt reţinută.
De asemenea, se constată că nici procesul-verbal din 20 noiembrie 2008 nu constituie un înscris falsificat, aşa cum se susţine de către petent, menţiunile înscrise în cuprinsul actului întocmit de intimat, având corespondent în fişa registrului agricol din anii 1959 - 1962.
În ceea ce priveşte valoarea probatorie a constatării efectuate şi relevanţa acesteia în contextul verificării privind temeinicia acuzaţiei de fraudă aduse de petent beneficiarilor şi celorlalţi funcţionari implicaţi în eliberarea titlului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 constituie chestiuni ce puteau fi invocate şi valorificate exclusiv în cadrului Dosarului penal nr. 4848/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, inclusiv în căile de atac exercitate împotriva Rezoluţiei din 16 decembrie 2008.
Simpla nemulţumire a uneia dintre părţi cu privire la soluţia pronunţată nu constituie temei pentru declanşarea unei urmăriri penale împotriva organului judiciar decât dacă există probe certe privind influenţarea soluţiei.
În caz, nu există nici măcar indicii privind pretinsul comportament părtinitor al intimatului, situaţie în care în mod corect s-a decis neînceperea urmăririi penale prin rezoluţia ce formează obiectul examinării de faţă.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză şi va dispune obligarea recurentului petent F.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul F.I. împotriva Sentinţei penale nr. 148 din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iunie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2319/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4219/2010. Penal → |
|---|
