ICCJ. Decizia nr. 2319/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2319/2010
Dosar nr.6599/3/2009
Şedinţa publică din 14 iunie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă constată:
Prin Sentinţa penală nr. 970 din 23 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost soluţionată acţiunea penală privind pe inculpaţii P.M., D.M.B., I.C. şi N.F., trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 297/D/P/2008 din 19 februarie 2009 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., după cum urmează:
I. în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prevenţia de la 12 februarie 2009 la zi. În temeiul art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
II. în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M.B. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prevenţia de la 23 ianuarie 2009 la zi. În temeiul art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
III. în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a), 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul I.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prevenţia de la 23 ianuarie 2009 la zi.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
IV. în baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. c) a fost condamnat inculpatul N.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea faptei de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prin schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 408/2004 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti şi executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţilor de heroină rămase în urma efectuării analizelor de laborator.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 191 C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 12 martie 2008, Biroul de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la faptul că existau informaţii că anumite persoane se ocupă cu traficul de droguri de mare risc pe raza Municipiului Bucureşti, comercializând importante cantităţi de heroină procurate din Turcia.
În urma investigaţiilor efectuate de organele de poliţie a rezultat implicarea mai multor persoane în activitatea de punere în circulaţie a drogurilor, între care şi inculpaţii din prezenta cauză, precum şi faptul că respectiva reţea de narcotraficanţi era coordonată de C.L., iar distribuirea de droguri nu se făcea decât către persoane de încredere.
În aceste condiţii, pentru stabilirea şi probarea activităţii infracţionale şi identificarea tuturor persoanelor implicate a fost necesară introducerea în cauză a unor investigatori şi colaboratori sub acoperire.
Prin Ordonanţa nr. 104/D/P/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., a fost autorizată folosirea investigatorului sub acoperire D.D. şi a colaboratorului cu nume de cod I.V. în vederea procurării cantităţii de 200 grame heroină de la numiţii C.L., G.F., M.L., M.Ş.C., D.I.D. şi inculpaţii D.M.B. şi I.C., autorizaţie valabilă pentru 30 zile, în perioada 12 martie 2008 - 10 aprilie 2008.
Ulterior, prin ordonanţa emisă de acelaşi parchet a fost autorizată introducerea în cauză şi a investigatorului sub acoperire G.S. şi a colaboratorului cu nume de cod I.D. în vederea procurării de la acelaşi persoane a cantităţii de 100 grame heroină, în intervalul 10 aprilie 2008 - 9 mai 2008.
Totodată, a fost autorizată folosirea în cauză şi a investigatorului sub acoperire I.S. şi a colaboratorului F.S. pentru perioada 16 aprilie 2008 - 15 mai 2008.
De asemenea, unele dintre activităţile desfăşurate de persoanele cercetate în cauză au fost interceptate şi înregistrate audio-video în mediu ambiental, operaţiuni autorizate de instanţa Tribunalului Bucureşti, în intervalul 17 martie 2008 - 15 iulie 2008.
Pe parcursul cercetărilor efectuate a fost stabilită identitatea mai multor distribuitori şi persoane care acţionau ca intermediari între distribuitori şi consumatorii de droguri, precum şi modalitatea concretă în care avea loc traficul de droguri.
A rezultat că numitul C.L. era cel care punea la dispoziţie heroina principalilor distribuitori, între care şi inculpatul P.M., persoane de la care se aprovizionau subdistribuitorii de droguri care, după porţionare, vindeau heroina către alţi distribuitori stradali sau direct către consumatori.
Sumele de bani rezultate din traficul de droguri ajungeau la C.L., după ce, în prealabil, fiecare distribuitor şi intermediar îşi reţinea comisionul cuvenit operaţiunii efectuate.
Activitatea desfăşurată de membrii reţelei de narcotraficanţi a fost cercetată în Dosarul penal nr. 104/D/P/2008, finalizat prin trimiterea în judecată a numiţilor C.L., M.C., M.L., D.I.D., S.B., B.M.Ş., G.E.C., M.F.R., M.Ş.C., D.N. şi G.I.
Prin rechizitoriul sus-menţionat, s-a dispus disjungerea şi continuarea cercetărilor faţă de inculpaţii din prezenta cauză, formându-se Dosarul penal nr. 297/D/P/2008.
Pe baza probelor administrate, prima instanţă a reţinut că activitatea infracţională privind pe inculpaţii cauzei s-a desfăşurat cronologic, după cum urmează:
I. La data de 21 martie 2008, în jurul orelor 20,30, colaboratorul cu nume de cod I.V. l-a informat pe investigatorul sub acoperire D.D. că urmează să cumpere heroină de la B.Ş.M., persoană de la care achiziţionase droguri şi în alte ocazii.
După ce a primit suma de 200 RON de la investigatorul sub acoperire, colaboratorul poliţiei s-a deplasat la locuinţa lui B.Ş.M. unde se afla şi inculpatul I.C. împreună cu concubina sa, G.E.C.
Întrucât B.Ş.M. nu deţinea droguri în locuinţă, cei patru s-au deplasat împreună pe str. C. situată în zona Delea Veche din Bucureşti.
Aici, din autoturismul taxi cu care s-a efectuat deplasarea nu a coborât decât G.E. care a intrat singură în imobil şi a revenit cu 4 doze de droguri.
În locuinţa lui B.Ş., colaboratorul a primit de la G.E. 2 doze de drog, celelalte 2 doze fiind reţinute de aceasta şi inculpatul l.C. drept comision pentru operaţiunea efectuată.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 martie 2008 întocmit de I.G.P.R. - Laboratorul central de analiză şi profil al drogurilor, precursori, s-a stabilit că cele 2 doze de drog vândute colaboratorului cu nume de cod I.V. cântăreau 0,43 grame şi conţineau heroină - drog de mare risc.
II. Distinct de această activitate, a rezultat că inculpatul l.C. a intermediat procurarea de heroină către acelaşi colaborator cu nume de cod I.V. şi la data de 28 martie 2008, apelând în acest sens la inculpatul P.M.
La data sus-menţionată, conform înţelegerii stabilite de comun acord, colaboratorul poliţiei s-a deplasat la locuinţa inculpatului l.C. din str. A.P.
După primirea sumei de 200 RON predată colaboratorului de investigatorul sub acoperire D.D., inculpatul s-a deplasat singur la locuinţa inculpatului P.M., situată în imediata apropiere, de unde a revenit cu o punguţă din material plastic de culoare albă, pe care a predat-o colaboratorului.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 martie 2008 întocmit de I.G.P.R. - Laboratorul central de analiză şi profil al drogurilor, precursori, proba expertizată conţinea cantitatea de 0,33 grame heroină.
III. La data de 10 aprilie 2008, în jurul orelor 10,00, inculpatul D.M.B. - faţă de care cercetările au stabilit, ca şi în cazul inculpatului l.C., că acţiona ca subdistribuitor de droguri pentru inculpatul P.M., s-a întâlnit cu colaboratorul cu nume de cod I.D., spunându-i că are heroină de vânzare.
Colaboratorul cu identitate protejată i-a comunicat inculpatului că doreşte să achiziţioneze heroină şi că îl va contacta în orele următoare, după ce va procura sumele de bani necesare.
După ce a primit suma de 60 RON de la investigatorul sub acoperire G.S., colaboratorul s-a deplasat la locuinţa inculpatului D.M.B. din str. A.P.
În locuinţă, inculpatul a scos dintr-o ţiplă de plastic a unui pachet de ţigări o doză de heroină, pe care a predat-o colaboratorului I.D., primind în schimb suma de 60 RON.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 aprilie 2008 întocmit de I.G.P.R. - Laboratorul central de analiză şi profil al drogurilor, precursori, s-a constatat că doza vândută de inculpat conţinea cantitatea de 0,12 grame heroină.
IV. În aceeaşi zi, inculpatul D.M.B. a mai vândut colaboratorului cu nume de cod I.D. şi cantitatea de 0,29 grame heroină, remisă în acest scop de inculpatul P.M.
A rezultat că ziua de 10 aprilie 2008, în jurul orelor 18,00, având asupra suma sa suma de 170 RON primită de la investigatorul sub acoperire G.S., colaboratorul a revenit la locuinţa inculpatului D.M.B., pentru a cumpăra o cantitate mai mare de heroină, aşa cum se stabilise în cadrul tranzacţiei anterior efectuate.
După predarea sumei de bani, colaboratorul a rămas în locuinţa inculpatului D.M.B. circa 10 - 15 minute până când în imobil a sosit şi inculpatul P.M.
Inculpatul D.M.B. a primit de la inculpatul P.M. cantitatea de 1 gram de heroină, acesta din urmă predând colaboratorului respectiva cantitate de heroină ambalată într-o ţiplă de plastic.
Felul şi cantitatea drogului traficat de inculpaţi a fost stabilită prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 aprilie 2008.
V. Activitatea infracţională a inculpatului P.M. a fost reţinută şi în legătură cu vânzarea cantităţii de 0,02 grame heroină către colaboratorul cu nume de cod F.S., intermediată de D.I.D.
Astfel, la data de 23 aprilie 2008, colaboratorul sus-menţionat a comunicat investigatorului sub acoperire că fusese anunţat de D.I.D. că îi poate oferi heroină spre vânzare, aşa cum procedaseră şi cu alte ocazii.
După ce a primit suma de 200 RON de la investigatorul sub acoperire I.S., colaboratorul s-a deplasat la locuinţa intermediarului D.I.D., situată pe str. A.P.
Aici, colaboratorul a fost invitat să aştepte câteva minute, răstimp în care intermediarul a plecat din locuinţă şi a revenit însoţit de inculpatul P.M.
Inculpatul P.M. a predat intermediarului punguţa cu heroină, iar acesta la rândul său a înmânat-o colaboratorului F.S.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 6 mai 2008 întocmit de I.G.P.R. - Laboratorul central de analiză şi profil al drogurilor, precursori, s-a constatat că doza procurată de inculpatul P.M. conţinea 0,02 grame heroină.
VI. La data de 18 septembrie 2008, la locuinţa inculpatului N.I.F. din Bucureşti, str. A.P., sector 3, a fost efectuată o percheziţie domiciliară de către organele de poliţie judiciară.
În şifonierul din camera folosită exclusiv de inculpat au fost găsite 3 doze de drog, cu privire la care s-a susţinut că aparţin inculpatului şi erau destinate consumului propriu.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 septembrie 2008 efectuat în cauză s-a stabilit că drogurile ridicate din locuinţa inculpatului N.I.F. conţineau heroină, în cantitate de 0,32 grame.
S-a reţinut de către instanţă că actele efectuate în cadrul activităţilor de supraveghere, înregistrările convorbirilor telefonice şi audio-video în mediul ambiental, declaraţiile investigatorilor sub acoperire şi ale colaboratorilor acestora, precum şi declaraţiile martorilor cu identitate protejată N.G., C.G. şi M.P., inclusiv ale martorilor asistenţi coroborate cu declaraţiile inculpaţilor formulate pe parcursul întregului proces penal, probează participarea acestora la activitatea infracţională desfăşurată în perioada 21 martie 2008 - 23 aprilie 2008.
Pe baza situaţiei de fapt expuse, prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpaţilor după cum urmează:
Pentru inculpatul P.M. activitatea infracţională a fost încadrată în dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se că traficul de droguri s-a săvârşit în formă continuată, având în vedere vânzările repetat efectuate în baza acelaşi rezoluţii infracţionale la data de 28 martie 2008, 10 aprilie 2008 şi 23 aprilie 2008, prin intermediul inculpaţilor I.C. şi D.M.B. şi a numitului D.I.D.
Pentru inculpatul I.C. încadrarea juridică a faptelor săvârşite în dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. a avut în vedere vânzările repetate de heroină efectuate la 21 martie 2008 şi 28 martie 2008, precum şi faptul că la actul material privind operaţiunea de punere în circulaţie a drogurilor din 21 martie 2008 participaseră şi numitele B.M.Ş. şi G.E.C.
Pentru inculpatul D.M.B. a fost reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), forma continuată de infracţiune fiind dată de actul material al vânzării de heroină din 10 aprilie 2008 şi de intermedierea vânzării din aceeaşi dată efectuată de inculpatul P.M.
Pentru inculpatul N.I.F., în privinţa căruia se reţinuse deţinerea cantităţii de 0,32 grame heroină în vederea consumului propriu, fără drept, a fost reţinută incidenţa prevederilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., starea de recidivă postcondamnatorie fiind atrasă de comiterea faptei în interiorul termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 408/2004 a Judecătoriei Bucureşti.
Ca urmare, făcându-se aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în aceeaşi infracţiune, dar cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
La stabilirea pedepselor aplicate inculpaţilor, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, natura, gravitatea şi caracterul repetat al faptelor săvârşite, cantitatea de drog traficată, consecinţele produse prin punerea în circulaţie a drogurilor, cauzele de agravare a pedepsei şi situaţia personală a inculpaţilor.
Pentru inculpaţii P.M., I.C. ŞI D.M.B. s-a reţinut că au avut o bună conduită înainte de comiterea faptelor - comportare generală corespunzătoare în societate şi absenţa antecedentelor penale.
Pentru inculpaţii I.C. şi D.M.B. s-a reţinut şi comportarea corespunzătoare din timpul procesului penal, inculpatul I.C. colaborând cu organele judiciare în vederea identificării altui traficant de droguri, fiind incidente astfel prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Aceste împrejurări au fost calificate de instanţă drept circumstanţe atenuante judiciare în sensul art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi au determinat aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite.
Şi pentru inculpatul N.I.F. a fost reţinută circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere conduita sinceră şi cooperantă manifestată în cursul procesului penal
Împotriva sentinţei penale au declarat apel inculpaţii P.M., I.C., D.M.B. şi N.I.F.
Apelurile formulate în cauză au vizat greşita individualizare în cuantum şi ca modalitate de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor, susţinându-se că acestea nu au fost corespunzător stabilite în raport cu periculozitatea socială a inculpaţilor şi situaţia lor personală.
În acest sens, inculpatul N.I.F. a solicitat să se dea o mai mare eficienţă circumstanţei prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere atitudinea sinceră din cursul procesului penal, dar şi faptul că la 12 noiembrie 2009 formulase un denunţ faţă de numita H.C., pe baza căruia se dispusese trimiterea acesteia în judecată, sub acuzaţia de săvârşire a infracţiunii de trafic de droguri.
Şi inculpatul D.M.B. a solicitat reducerea pedepsei, invocând în acest sens lipsa antecedentelor penale şi buna conduită avută în cursul procesului penal, în care a recunoscut săvârşirea faptelor de care a fost acuzat.
La rândul său, inculpatul I.C. a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, având în vedere temeiurile care au determinat stabilirea pedepsei sub minimul special şi îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 81 C. pen.
Solicitarea de reducere a pedepsei şi de schimbare a modalităţii de executare a fost formulată şi de inculpatul P.M., invocându-se în acest sens comportarea corespunzătoare în familie şi societate şi faptul că avea în întreţinere 4 copii, dintre care unul cu grave probleme de sănătate.
Suplimentar, s-a criticat şi greşita încadrare juridică dată faptelor menţionate în rechizitoriu, susţinându-se că probele administrate în cauză nu confirmă acuzaţia de trafic de droguri, fiind aplicabile prevederile art. 4 din Legea nr. 143/2000 privitoare la deţinerea de droguri fără drept în vederea consumului propriu.
Prin Decizia penală nr. 82 din 13 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost admise apelurile declarate în cauză de inculpaţii P.M., D.M.B. şi N.I.F., desfiinţată în parte sentinţa primei instanţe şi, în fond, după rejudecare:
I. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea de încadrare juridică în privinţa faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului P.M., din infracţiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (compusă din 3 acte materiale săvârşite la 28 martie 2008, 10 aprilie 2008 şi 23 aprilie 2008), în infracţiunile de trafic de droguri prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (compusă din 2 acte materiale săvârşite la 28 martie 2008 şi 10 aprilie 2008) şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (pentru actul material din 23 aprilie 2008).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului P.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (vânzarea din 23 aprilie 2008), pe motiv că fapta nu a fost săvârşită de inculpat.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri (actele materiale din 28 martie 2008 şi 10 aprilie 2008).
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă prevenţia la zi.
II. A fost redusă pedeapsa de 6 ani închisoare la 5 ani închisoare aplicată inculpatului D.M.B. şi menţinute pedeapsa complimentară şi pedeapsa accesorie stabilite de prima instanţă.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă prevenţia la zi.
III. În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul N.I.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.
În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 408 din 10 martie 2004 a Judecătoriei sectorului 3, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 811 din 14 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A fost înlăturată pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. dispusă în privinţa acestui inculpat prin hotărârea primei instanţe.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi în vederea distrugerii a cantităţilor de 0,37 grame heroină, 0,26 grame, 0,20 grame, 0,05 grame şi 0,26 grame heroină, rămase în urma analizelor de laborator.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost respins apelul declarat în cauză de inculpatul I.C., ca nefondat, şi menţinută starea de arest a inculpatului, cu deducerea prevenţiei la zi.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanţă asupra existenţei faptelor şi vinovăţiei inculpaţilor I.C., D.M. şi N.I.F. au fost corect reţinute de prima instanţă, pe baza unei analize complete şi coroborate a probelor administrate în cauză.
De asemenea, s-a constatat că activitatea infracţională desfăşurată în cauză a fost corespunzător încadrată juridic, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi
Aceeaşi concluzie a fost exprimată în cazul inculpatului P.M., reţinându-se că probatoriul administrat confirma acuzaţia de trafic în ceea ce priveşte vânzările de heroină din datele de 28 martie 2008 şi 10 aprilie 2008.
Au fost reţinute în acest sens declaraţiile inculpatului I.C. din cursul urmăririi penale, în care îl indica pe inculpat ca sursă a procurării drogurilor vândute colaboratorului cu nume de cod I.V., declaraţiile colaboratorului în cauză şi conţinutul convorbirilor înregistrate în mediul ambiental purtate de colaborator cu alte persoane, în care se aducea în discuţie posibilitatea procurării drogurilor direct de la inculpat şi faptul că acesta nu accepta efectuarea tranzacţiilor cu orice cumpărător.
Şi pentru actul material al vânzării din 10 aprilie 2008, au fost reţinute declaraţiile colaboratorului cu nume de cod I.D., declaraţii care se coroborau cu procesele-verbale întocmite de organele de poliţie, din care rezulta că martorul îl indicase pe inculpat ca fiind persoana de la care cumpărase heroina, precum şi cu transcrierea convorbirilor înregistrate în mediu ambiental.
S-a constatat astfel că declaraţiile inculpatului D.M.B. formulate în sensul neimplicării inculpatului P.M. în săvârşirea faptei erau nesincere şi făcute în scopul de a obţine evitarea răspunderii penale a acestuia.
În schimb, pentru actul material al vânzării din 23 aprilie 2008 care s-ar fi săvârşit în participaţie cu numitul D.I.D., instanţa de apel a constatat că probele propuse în acuzare nu dovedeau neechivoc implicarea inculpatului în comiterea faptei.
S-a reţinut că verdictul de vinovăţie pronunţat de prima instanţă se întemeiase în mod hotărâtor pe declaraţia colaboratorului cu nume de cod F.S. şi înregistrarea convorbirilor purtate între colaborator şi intermediarul D.I.D.
Pe baza actelor din dosarul cauzei, instanţa de apel a constatat că declaraţia martorului F.S. cuprindea relatarea generală privind faptul că inculpatul P.M. cunoscut sub numele de M. se ocupa cu traficul de heroină.
Respectiva declaraţie depusă în copie la dosar era datată 22 aprilie 2008, anterioară deci comiterii presupusei fapte din 23 aprilie 2008.
De asemenea, s-a constatat că declaraţia aceluiaşi martor cu identitate protejată nu conţinea nicio referire cu privire la inculpatul P.M., relatările făcute vizând alte persoane, trimise în judecată într-o cauză separată.
S-a mai constatat şi că din procesul-verbal de recunoaştere din planşa foto efectuată de martorul în caz nu rezulta furnizarea unor elemente concrete referitoare la data şi modalitatea de derulare a vreuneia dintre tranzacţiile de droguri presupus efectuate de inculpatul P.M.
În plus, s-a constatat că înregistrarea convorbirilor purtate de colaborator la data de 22 aprilie 2008 s-au efectuat cu inculpatul N.I.F. şi numitul D.I.D., fără a-l implica în vreun fel pe inculpatul P., iar cea din 23 aprilie 2008 consemna discuţia dintre colaborator şi numitul D.I.D.
Această ultimă înregistrare consemna promisiunea făcută de D.I.D. colaboratorului sub acoperire că se va deplasa la numitul M. pentru a procura heroină.
Or, în lipsa altor probe şi în special a declaraţiei sub acoperire care să certifice faptul procurării heroinei de la inculpatul P.M., instanţa de apel a constatat că convorbirea înregistrată rămânea o simplă discuţie, neurmată de săvârşirea unui act material.
De asemenea, s-a arătat că în ciuda diligenţelor depuse în apel nu a fost posibilă audierea nemijlocită a colaboratorului cu nume de cod F.S. şi nici a altor 3 martori cu identitate protejată.
Prin urmare, reţinând că în cauză nu existau probe care să confirme că, la data de 23 aprilie 2008, inculpatul P.M. vânduse heroină colaboratorului sub acoperire cu nume de cod F.S., instanţa de apel a dispus achitarea acestuia, pe temeiul prevederilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., procedând în prealabil la desfacerea unităţii de infracţiune şi repunând în individualitatea sa actul material din 23 aprilie 2008.
În consecinţă, instanţa de apel a menţinut condamnarea inculpatului P.M. pentru actele materiale din 28 martie 2008 şi 10 aprilie 2008, reţinând că activitatea infracţională desfăşurată fusese corect încadrată juridic ca infracţiune de trafic de droguri de mare risc comisă în formă continuată, având în vedere vânzarea repetată de droguri realizată la datele sus-menţionate.
A fost înlăturată astfel cererea inculpatului privind schimbarea de încadrare juridică prin reţinerea art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În raport de numărul actelor materiale infracţionale şi circumstanţele favorabile ale inculpatului, cu referire la buna conduită avută înainte de comiterea faptelor, instanţa de apel a apreciat că o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie este de natură a asigura prevenţia specială, neexistând temeiuri care să justifice aplicarea unei pedepsei mai reduse şi înlocuirea modalităţii de executare.
Totodată, instanţa de apel a constatat că reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. nu se justifica în cauză, având în vedere atitudinea nesinceră a inculpatului din timpul procesului penal, însă nu a procedat la înlăturarea acesteia, pentru a nu agrava situaţia inculpatului, în propria cale de atac.
În ceea ce priveşte pedeapsa pentru inculpatul D.M.B., instanţa de apel a constatat că se impune reducerea acesteia la limita de 5 ani închisoare, ca şi în cazul inculpatului P.M., având în vedere reţinerea aceluiaşi număr de acte materiale infracţionale şi circumstanţe similare în ceea ce priveşte comiterea faptelor şi caracterizarea personală.
Instanţa de apel a considerat că în cazul ambilor inculpaţi nu se justifică reducerea pedepsei sub limita menţionată, având în vedere natura şi gravitatea deosebită a faptelor, forma continuată de infracţiune şi conduita inculpaţilor din timpul procesului penal.
Ca urmare, nu a fost primită solicitarea inculpatului D.M.B. de a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea acesteia.
Instanţa de apel a constatat că şi pedeapsa aplicată inculpatului N.I.F. a fost greşit stabilită în cuantum, cu ignorarea împrejurărilor relevante în aprecierea periculozităţii sociale a inculpatului.
S-a menţionat astfel că deşi inculpatul nu se afla la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist postcondamnatoriu, în procesul de faţă manifestase o conduită procesuală corespunzătoare, prezentându-se la toate termenele de judecată acordate în cauză şi recunoscând de la început şi în mod constant învinuirea adusă.
De asemenea, a fost subliniată atitudinea cooperantă a inculpatului care a colaborat cu organele de urmărire penală, formulând un denunţ ce a servit la depistarea şi trimiterea în judecată a numitei H.C., sub acuzaţia de săvârşire a infracţiunii de trafic de droguri.
Pe baza acestor elemente, instanţa de apel a constatat că în caz se impunea recunoaşterea efectului uşurător a circumstanţei prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. reţinută în favoarea inculpatului, cu consecinţa stabilirii unei pedepse orientate spre minima prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită.
Instanţa de apel a constatat că în speţă nu se justifica nici aplicarea pedepsei complimentare prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., având în vedere pe de o parte, caracterul facultativ al sancţiunii, iar pe de altă parte natura infracţiunii săvârşite care nu atrăgea o nedemnitate în exercitarea drepturilor civile.
Prin urmare, înlăturând pedeapsa complimentară şi reducând pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 5 ani la 2 ani închisoare, instanţa de apel a dat din nou eficienţă regulilor prevăzute pentru stabilirea pedepsei în cazul recidivei după condamnare.
Examinând în continuare hotărârea primei instanţe în raport de critica inculpatului I.C. referitoare la greşita individualizare a modalităţii de executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată în cauză, instanţa de apel a constatat că împrejurările invocate în favoare nu justificau stabilirea unui regim sancţionator mai blând, conform solicitării formulate.
S-a reţinut în acest sens că circumstanţele favorabile deduse din lipsa antecedentelor penale şi recunoaşterea faptelor constituiseră temeiuri de reducere a pedepsei la limita minimă prevăzută de lege, cu luarea în considerare şi a cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2003.
S-a reţinut astfel că prima instanţă acordase eficienţă maximă împrejurărilor reţinute în favoare şi apreciase corespunzător cu privire la modalitatea privativă de executare a pedepsei aplicate.
În baza propriei aprecieri făcute asupra circumstanţelor reale ale săvârşirii faptei şi cauzelor care agravează răspunderea penală, instanţa de apel a constatat că nu se impune schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, reţinând în acest sens natura şi numărul actelor materiale infracţionale, circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., constând în săvârşirea faptei de 3 persoane împreună, precum şi faptul că prin declaraţiile constant formulate, inculpatul încercase să asigure diminuarea răspunderii penale a coinculpatului P.M.
Ca urmare, a fost înlăturată critica formulată în apel de inculpatul I.C.
În consecinţă, în limita considerentelor arătate, au fost admise numai apelurile declarate de inculpaţii P.M., D.M.B. şi N.I.F. şi desfiinţată hotărârea primei instanţe.
În cadrul controlului de legalitate exercitat din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că măsura de siguranţă privind confiscarea drogurilor dispusă de prima instanţă nu fusese suficient individualizată prin indicarea cantităţilor de heroină rămase în custodia organelor de urmărire de urmărire penală, omisiune ce putea genera dificultăţi cu ocazia punerii în executare a hotărârii.
Ca urmare, instanţa de apel a îndreptat această neregularitate, precizând în dispozitivul deciziei pronunţate cantităţile de heroină supuse confiscării de la inculpaţi, conform art. 17 din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 lit. d) C. pen.
Şi împotriva acestei decizii şi, în esenţă, pentru acelaşi motive, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii P.M., D.M.B., I.C. şi N.I.F.
Recursurile declarate în cauză, pe temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., au fost motivate în raport de greşita individualizare a pedepselor aplicate de instanţele anterioare, criticându-se cuantumul şi modalitatea de executare a pedepselor în contextul reţinerii de circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor.
Apărarea inculpaţilor P.M. şi D.M.B. a solicitat reducerea pedepselor în considerarea circumstanţelor reale ale săvârşirii faptelor şi datelor favorabile ce caracterizează persoana inculpaţilor, menţionându-se în cazul inculpatului D.M.B. şi buna conduită manifestată în raporturile cu organele judiciare, de recunoaştere şi regret a infracţiunii comise.
Pentru inculpatul P.M. a fost menţionată situaţia materială dificilă a familiei sale şi faptul că este tatăl a 4 copii, din care unul cu grave probleme de sănătate.
Suplimentar, în recursul inculpatului P.M., a fost invocată şi incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
S-a arătat de către inculpat că probatoriul administrat în cauză nu confirma acuzaţia de trafic de droguri pentru care a fost condamnat, el fiind doar consumator de droguri, aşa cum s-a declarat pe tot parcursul procesului penal.
În consecinţă, s-a solicitat schimbarea de încadrare juridică în sensul reţinerii prevederilor art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Reducerea pedepsei ca efect a acordării unei mai largi eficienţe a circumstanţelor favorabile reţinute de instanţele anterioare a fost solicitată şi de inculpatul N.I.F., susţinându-se că buna comportare avută în proces şi faptul denunţării unei persoane cu privire la care cercetările au stabilit că era implicată în traficul de droguri, justifică aplicarea pedepsei sub limita stabilită prin Decizia instanţei de apel.
La rândul său, inculpatul I.C. a susţinut că temeiurile avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei justificau deopotrivă şi alegerea unei modalităţi neprivative de libertate a executării pedepsei.
Examinând cauza în raport de motivele formulate şi cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile inculpaţilor sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Solicitând schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, inculpatul P.M. susţine că materialul probator administrat în cauză nu confirmă acuzaţia de trafic de droguri formulată împotriva sa, el fiind consumator de droguri, fapt pe care l-a recunoscut şi declarat pe tot parcursul procesului penal.
Ca răspuns la critica formulată, Înalta Curte arată că trimiterea în judecată a inculpatului nu s-a făcut sub acuzaţia de deţinere de droguri în vederea consumului propriu, ci pentru fapta de a fi participat împreună cu alte persoane la comercializarea unor cantităţi de heroină către colaboratorii cu identitate protejată I.V. şi I.D.
Aceste acuzaţii, în limita reţinută de instanţa de prim control judiciar, s-au dovedit a fi întemeiate, din materialul probator administrat în cauză, cu referire la declaraţiile colaboratorilor cu nume de cod I.V. şi I.D., procesele-verbale întocmite de organele de poliţie, transcrierea convorbirilor interceptate şi declaraţiile inculpatului I.C. din cursul urmăririi penale, rezultând neechivoc că inculpatul furnizase drogurile comercializate în cadrul vânzărilor supravegheate efectuate de intermediarii D.I.D. şi inculpatul I.C., la data de 28 martie 2008 şi 10 aprilie 2008.
Cu această argumentare, amplu expusă şi în Decizia instanţei de apel, Înalta Curte constată că instanţele anterioare au stabilit corect vinovăţia inculpaţilor şi au dat o încadrare juridică corespunzătoare activităţii infracţionale desfăşurate, raportat la obiectul acuzaţiilor şi probele administrate în cauză.
De altfel, sub aceste aspecte, nu s-au formulat critici sau obiecţii de către inculpaţii D.M.B., I.C. şi N.I.F.
Hotărârile pronunţate în cauză au fost criticate sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate şi a modalităţii de executare a pedepsei, în cazul inculpatului I.C.
Ca temeiuri de aplicare a unui regim sancţionator mai blând au fost invocate împrejurările recunoscute de instanţe ca circumstanţe atenuante judiciare.
Înalta Curte constată însă că aspectele învederate nu justifică coborârea pedepselor sub limita deja efectuată prin Decizia instanţei de apel şi nici înlocuirea modalităţii de executare a pedepsei, în cazul inculpatului l.C.
În operaţiunea de individualizare a pedepsei, instanţa de judecată este obligată să ţină seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), între acestea regăsindu-se şi pericolul social al faptei săvârşite, persoana făptuitorului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Infracţiunea care a atras condamnarea inculpaţilor P.M., D.M.B. şi l.C. se caracterizează printr-un grad deosebit de ridicat de pericol social, având în vedere frecvenţa pe care o înregistrează în prezent acest tip de infracţiune şi consecinţele dezastruoase pe care le produce asupra sănătăţii publice.
În speţă, pe baza informaţiilor deţinute de lucrătorii de poliţie din cadrul I.G.P.R. - Biroul de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti privind existenţa unei reţele de traficanţi care acţiona pe raza Municipiului Bucureşti, în zona str. A.P., au fost identificaţi şi inculpaţii din cauză, ca persoane care desfăşurau activităţi privind comercializarea de droguri.
În lanţul infracţional ce susţine flagelul consumului de droguri, traficanţii distribuitori, cazul inculpaţilor în speţă, reprezintă o verigă importantă, activitatea acestui tip de traficanţi susţinând atât capii reţelelor de distribuţie, prin punerea în circulaţie a drogurilor, cât şi viciul în sine, prin recrutarea şi/sau alimentarea consumatorilor.
Ca urmare, gravitatea deosebită a faptelor este de necontestat.
Natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite şi puse în pericol prin acţiunile ilicite, caracterul şi gravitatea urmărilor, precum şi forma de participaţie şi contribuţia concretă a fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor au fost avute în vedere de instanţa de apel la stabilirea pedepselor aplicate inculpaţilor, criterii de importanţă egală cu cele în raport de care se solicită în cauză reindividualizarea sancţiunilor.
Pe de altă parte, s-a ţinut seama de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor şi conduita avută înainte şi după săvârşirea faptelor.
În acest context, a fost evaluată conduita inculpaţilor în viaţa de familie şi, în general, în societate, precum şi atitudinea avută în faţa organelor judiciare.
Buna conduită a inculpaţilor înainte de săvârşirea faptelor, dedusă din lipsa antecedentelor penale şi atitudinea corespunzătoare în relaţiile de familie, de muncă şi în societate, au fost reţinute ca elemente de natură a caracteriza favorabil persoana inculpaţilor şi de a indica o periculozitate socială mai redusă a acestora.
Tot astfel, a fost subliniată şi conduita inculpatului I.C. care în timpul urmăririi penale a formulat un denunţ în vederea depistării altei persoane implicate în activităţi de trafic de droguri.
Şi în opinia Înaltei Curţi toate aceste elemente sunt relevante în aprecierea periculozităţii sociale pe care o prezintă inculpaţii şi justifică valabil stabilirea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, se constată că pedepsele inculpaţilor au fost diferenţiate, proporţional cu gravitatea şi circumstanţele particulare în care a fost comisă fiecare infracţiune în parte, raportat şi la conduita procesuală a fiecărui inculpat.
Ca urmare, Înalta Curte constată că nu există temeiuri care să justifice modificarea cuantumului pedepselor aplicate, împrejurările invocate în favoare fiind deja valorificate prin limitele de pedeapsă stabilite în cauză.
De asemenea, se constată că şi executarea în regim penitenciar a pedepsei constituie o modalitate adecvată de individualizare a executării sancţiunilor penale, apreciindu-se, în acord cu instanţele anterioare, că reeducarea inculpaţilor şi prevenirea generală poate fi asigurată în acest mod.
Aceeaşi concluzie se impune şi în privinţa inculpatului N.I.F., starea de recidivă constituind în element hotărâtor în formularea aprecierii că pedeapsa de 2 ani închisoare nu se justifică a fi redusă în cauză, fiind corespunzător individualizată în raport de toate împrejurările favorabile reţinute ca atare în Decizia instanţei de apel.
Prin urmare, se constată că toate aspectele de apărare au fost corect evaluate de instanţa de apel, neexistând temeiuri care să impună reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor nici în cuantum, nici în ceea ce priveşte modalitatea de executare, criticile formulate în acest sens fiind nefondate.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi şi îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.M. durata prevenţiei de la 12 februarie 2009 la zi, iar pentru inculpaţii I.C. şi D.M.B. de la 23 ianuarie 2009 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.M., D.M.B., I.C. şi N.I.F. împotriva Deciziei penale nr. 82 din 13 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi arestării preventive pentru inculpatul P.M. de la 12 februarie 2009 la 14 iunie 2010, durata arestării preventive pentru inculpatul D.M.B. de la 23 ianuarie 2009 la 14 iunie 2010 şi durata reţinerii şi arestării preventive pentru inculpatul l.C. de la 23 ianuarie 2009 la 14 iunie 2010.
Obligă recurenţii inculpaţi P.M. şi l.C. la plata sumelor de câte 475 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi D.M.B. şi N.I.F. la plata sumelor de câte 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iunie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2306/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2326/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
