ICCJ. Decizia nr. 2414/2010. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2414/2010
Dosar nr. 4799/100/2008
Şedinţa publică din 18 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 221 din 24 aprilie 2009 a Tribunalului Maramureş a fost condamnat inculpatul B.D.I. la pedeapsa închisorii de 10 ani pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile D.I. suma de 200.000 RON despăgubiri pentru daune morale şi 10.000 RON despăgubiri pentru daune materiale, precum şi suma de câte 370 RON lunar, începând cu luna august 2008 până în luna aprilie 2014, inclusiv - despăgubiri pentru daune materiale.
Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În noaptea de 10/11 august 2008 victima D.D. s-a aflat împreună cu martorii D.A.L. (fratele său) şi K.A. (prietena sa) la discoteca ";V."; din Sighetu Marmaţiei. După un anumit interval de timp aceştia au coborât în stradă unde se afla şi inculpatul care la un moment dat a început să îşi rezolve problemele fiziologice lângă un autoturism, apoi pe pantalonii fratelui victimei astfel că victima l-a împins, apoi inculpatul fiind şi sub influenţa băuturilor alcoolice a căzut, s-a ridicat şi a lovit-o pe victimă cu pumnul la nivelul tâmplei şi cu capul în faţă.
A intervenit apoi şi martorul D.A. care l-a lovit pe inculpat şi a fugit într-o altă direcţie pentru a-l determina să renunţe la actele de agresiune exercitate asupra victimei.
În acest timp victima a traversat strada şi după câţiva paşi a căzut, a încercat să se ridice şi a căzut din nou, intrând într-o stare de inconştienţă.
În timp ce victima era în stare de inconştienţă, inculpatul a ajuns la locul unde se afla aceasta şi i-a mai aplicat două palme peste faţă, i-a adresat injurii şi apoi a fugit de la locul respectiv.
La data de 14 august 2008 victima a decedat.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală de la dosar şi a completării la acest raport moartea victimei a fost violentă, leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin ruptura unei malformaţii arteriovenoase congenitale favorizată de traumatismul suferit. În momentul căderii ruptura malformaţiei se produsese deja. Ea se poate produce şi spontan fără a fi favorizată de un traumatism. Ea a putut fi favorizată de un traumatism fizic (lovire), psihic (stare conflictuală) şi probabil consum de alcool.
Din coroborarea acestui raport de expertiză cu probele testimoniale aflate la dosar a rezultat că între actele de agresiune fizică exercitate de inculpat şi decesul victimei a existat o legătură de cauzalitate.
În raport de această stare de fapt, s-a reţinut că faţă de inculpatul B.D.I. sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.
Cererea inculpatului de a se reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă a scuzei provocării nu a fost primită în condiţiile în care întregul incident a fost declanşat de el însuşi şi nu de victimă sau de vreo altă persoană.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, tribunalul a reţinut faptul că inculpatul a fost de acord cu plata sumelor solicitate de partea civilă D.I. (200.000 RON - despăgubiri pentru daune morale şi 10.000 RON - despăgubiri pentru daune materiale - cheltuieli de înmormântare, câte 370 RON lunar reprezentând ratele bancare ale victimei pe o perioadă de 7 ani şi contravaloarea asigurării plătite al cărei cuantum s-a obligat a-l indica pe parcursul procesului). Prin urmare, operând principiul disponibilităţii părţilor care guvernează latura civilă a procesului penal, tribunalul nu poate cenzura cuantumul acestor despăgubiri şi dacă acestea i se cuvin părţii civile motiv pentru care inculpatul a fost obligat la plata sumelor pretinse cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale şi despăgubiri pentru daune morale (cu excepţia contravalorii asigurărilor al căror cuantum nu l-a indicat iar, pe de altă parte, acestea sunt incluse în ratele bancare datorate). Despăgubirile în sumă de 370 RON reprezentând ratele bancare datorate pentru împrumutul contractat de victimă se vor acorda începând cu luna august 2008 (data decesului acesteia) şi până la data la care se datorează ultima rată (aprilie 2014 inclusiv).
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul, solicitând reindividualizarea pedepsei, avându-se în vedere starea conflictuală dintre părţi, faptul că victima se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, astfel că nu se poate reţine doar culpa inculpatului, care a recunoscut şi regretat fapta comisă, a colaborat cu organele judiciare şi are afecţiuni psihice.
Prin Decizia penală nr. 46 din 13 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.D.I., apreciindu-se că pedeapsa a fost judicios individualizată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând reducerea pedepsei aplicate către minimul special prevăzut de lege, faţă de concluziile raportului de expertiză medico-legală referitoare la moartea victimei, faptul că şi aceasta s-a aflat în stare de ebrietate, ce a favorizat împreună cu ceilalţi factori decesul.
În ceea ce priveşte latura civilă, inculpatul prin apărător, a arătat că a achiesat la despăgubirile solicitate de partea civilă dar le apreciază ca având un cuantum ridicat.
Examinând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reţine că acesta este întemeiat, însă pentru considerentele ce urmează:
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările producerii acesteia - inculpatul fiind cel care a iniţiat conflictul, iar după lovirea şi căderea victimei, în timp ce aceasta se afla în stare de inconştienţă a continuat să o lovească şi să-i adreseze injurii.
De asemenea, inculpatul nu avea ocupaţie la data comiterii faptei, este cunoscut cu antecedente penale care nu atrag însă starea de recidivă, ceea ce dovedeşte perseverenţă în activitatea infracţională, faptul că pedepsele anterioare nu şi-au atins scopul.
Referitor la starea sănătăţii inculpatului s-a reţinut că acesta prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate disocială, având însă capacitatea psihică de apreciere a conţinutului şi consecinţele faptelor sale.
Totodată, instanţele au avut în vedere şi atitudinea sa după comiterea faptei, inculpatul recunoscând şi regretând comiterea acesteia, achiesând la despăgubirile solicitate de mama victimei.
De altfel, pedeapsa aplicată este în cuantumul mediu prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, iar în raport cu cele arătate nu se impune reducerea acesteia, prin cuantumul său şi modalitatea de executare, fiind aptă să satisfacă cerinţele art. 52 C. pen., privind scopul educativ şi preventiv al pedepsei.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, mama victimei D.I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 200.000 RON daune morale, 10.000 despăgubiri pentru daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi suma de 370 RON lunar pe o perioadă de 7 ani, reprezentând ratele bancare ale victimei.
Inculpatul, pe parcursul cercetării judecătoreşti şi cu ocazia soluţionării apelului său a fost de acord cu plata acestor sume.
Potrivit art. 998 - 999 C. civ. şi art. 14 C. proc. pen., inculpatul este ţinut să acopere integral prejudiciul cauzat părţii civile prin fapta sa, instanţa având obligaţia să se pronunţe prin sentinţă şi asupra acţiunii civile, conform art. 346 C. proc. pen.
Prin fapta inculpatului, părţii civile i s-a cauzat un prejudiciu material şi moral, în care nu se include însă şi contravaloarea creditului contractat de victimă şi rămas neachitat prin decesul său.
Din examinarea contractului de credit din 23 iulie 2008, încheiat între B. şi D.D.N. şi D.A.L. rezultă că banca acordă împrumutaţilor suma de 15.000 RON pe o perioadă de 84 luni, respectiv până la data de 23 iulie 2015, partea civilă având calitatea de terţ în raport de acest contract, calitate pe care o are şi inculpatul.
Acesta este ţinut să răspundă chiar pentru prejudiciul material şi moral încercat de partea civilă prin decesul victimei, pentru restituirea împrumutului, banca urmând să valorifice garanţiile reale şi personale stipulate în contract.
Faţă de considerentele expuse, în raport de disp. art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia penală recurată şi, în parte Sentinţa penală nr. 221/2009 a Tribunalului Maramureş şi, rejudecând, va înlătura obligarea inculpatului la plata sumei de 370 RON lunar către partea civilă D.I.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 12 august 2008 la 18 iunie 2010.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.D.I. împotriva Deciziei penale nr. 46/A din 13 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează decizia penală atacată şi în parte Sentinţa penală nr. 221 din 24 aprilie 2009 a Tribunalului Maramureş şi, rejudecând:
Înlătură obligarea inculpatului la plata sumei de 370 RON lunar către partea civilă D.I.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 12 august 2008, la 18 iunie 2010.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1177/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1183/2010. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
