ICCJ. Decizia nr. 2352/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2352/2010
Dosar nr. 2525/1/2010
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 2456 din 25 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 555/2/2009 au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii P.A., M.I. şi V.C.E. împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 20 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Au fost obligaţi recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa supremă ca instanţă de recurs, a reţinut că întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat existenţa acelui minim de date în baza cărora să se poată dispune începerea urmăririi penale, în mod corect parchetul a dispus soluţia de neurmărire penală, menţinută de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul P.A., contestaţie ce a fost înregistrată pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 2525/1/2010 la data de 22 martie 2010.
Contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., susţinându-se, în esenţă, că în decizia criticată, prin omisiune, nu se dă răspuns cu privire la cauzele ce ar fi condus la încetarea sau la neînceperea urmăririi penale, regăsite asupra unor fapte de natură penală, dovedite cu actele depuse la dosar.
Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.A., sub aspectul admisibilităţii în principiu, potrivit art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele care urmează.
Contestaţia în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi şi anume anularea pentru vicii, nulităţi privind actele de procedură şi nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.
În conţinutul dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, sunt prevăzute expres şi limitativ cazurile de contestaţie în anulare.
Potrivit dispoziţiilor art. 388 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) - c) şi e) din acelaşi cod poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părţi, în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere.
În speţă, se constată că decizia atacată pe calea prezentei contestaţii în anulare a rămas definitivă la data de 25 iunie 2009, petiţionarul fiind prezent la soluţionarea cauzei, iar data depunerii contestaţiei la instanţă este 22 martie 2010, aşadar, cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile legale în materie.
Conform dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depune sau se află la dosarul cauzei.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele de care este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.A. împotriva Deciziei penale nr. 2456 din 25 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 555/2/2009.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.A. împotriva Deciziei penale nr. 2456 din 25 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 555/2/2009.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2686/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2690/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
