ICCJ. Decizia nr. 2367/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2367/2010
Dosar nr. 3769/117/2008
Şedinţa publică din 16 iunie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă,
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 514 din 3 decembrie 2009 Tribunalul Cluj, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei dedusă judecăţii din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. c) C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
În baza art. 183 C. pen., inculpatul B.I. a fost condamnat la 8 ani închisoare, în condiţiile pedepsei accesorii prevăzută de art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.
S-a luat act că persoanele vătămate B.A. şi B.E. nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a dispune astfel, pe baza probelor administrate, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul a fost căsătorit cu victima B.A. din anul 1982, având împreună 2 copii, locuind la etajul imobilului situat în localitatea Izvorul Crişului, judeţul Cluj, imobil la parterul căruia locuiesc şi părinţii săi.
Relaţiile conjugale dintre cei doi au fost normale până în urmă cu 5 ani, când aceasta a început să consume băuturi alcoolice frecvent, neglijându-şi treburile casei, fapt ce a condus la nemulţumirea inculpatului. Acesta i-a cerut soţiei sale să nu mai consume alcool, fără însă ca victima să-şi onoreze promisiunile făcute în acest sens. Pentru acest motiv, inculpatul a certat-o şi a bătut-o de mai multe ori, inclusiv în anul 2008.
La data de 24 mai 2008, inculpatul se afla la domiciliu împreună cu soţia sa, A. şi fiica sa, E., iar după ce au servit masa de prânz a lucrat în atelierul de tâmplărie de la domiciliu.
În jurul orei 16,00, inculpatul a constatat că soţia sa este sub influenţa alcoolului, iar între orele 17,00 - 18,00 a fost la prăşit cartofii împreună cu aceasta şi fiica lor E., după care s-au reîntors la domiciliu.
În jurul orei 19,00, inculpatul a constatat că sticla în care păstrau în locuinţă băuturi alcoolice este goală, astfel încât i-a atras atenţia soţiei sale să nu mai consume alcool, lucru pe care aceasta l-a promis, însă în jurul orei 20,00 când s-a reîntors din atelier în bucătărie a văzut din nou sticla în cauză plină cu rachiu, motiv pentru care a certat-o.
După ora 20,00 inculpatul a observat că soţia sa B.A. este în stare de ebrietate, în bucătărie, unde era aşezată într-un fotoliu, iar în jurul orei 21,45 s-a deplasat la barul lui T. din localitate, unde a consumat două beri, loc în care s-a întâlnit cu copii lor A. şi E. ce au plecat într-o discotecă organizată în localitatea Sâncrai.
În jurul orei 23,00 inculpatul s-a reîntors la domiciliu, găsindu-şi soţia în pat, urmărind o emisiune la televizor. Enervat că aceasta nu i-a pregătit cina şi se află în stare de ebrietate, a certat-o, s-a pregătit apoi de culcare, aşezându-se în pat lângă soţia sa, dar la un moment dat a luat o mătură cu coadă din lemn cu care i-a aplicat lovituri repetate peste spate, mâini şi picioare, timp de aproximativ 3 minute. S-a aşezat apoi în pat urmărind programul la televizor, însă la scurt timp, a luat din nou mătura aplicându-i soţiei alte lovituri în aceleaşi zone ale corpului timp de alte 3 minute, deşi aceasta i-a cerut să nu o mai bată. La un moment dat, coada de la mătura cu care lovea inculpatul s-a rupt, moment în care acesta a încetat agresiunea.
După aproximativ 30 de minute, inculpatul i-a aplicat soţiei sale o altă serie de lovituri cu o bucată din coada de la mătură, în aceleaşi zone ale corpului, după care s-a culcat.
La data de 25 mai 2008, inculpatul s-a trezit în jurul orei 8,00, rămânând în pat - lângă soţie - până în jurul orei 9,00 când s-a trezit şi s-a dus să hrănească animalele din gospodărie. În jurul orei 9,30 a intenţionat să o trezească pe soţie, însă a constatat că aceasta era decedată, împrejurare comunicată copiilor săi.
Din raportul de constatare medico-legală din 23 iulie 2008 şi completarea acestuia din 25 august 2008 a rezultat că moartea victimei B.A. a fost violentă, datorându-se şocului hemoragic şi traumatic consecutiv unui politraumatism prin lovire cu corp dur, pe suprafaţa cadavrului fiind evidenţiate numeroase echimoze confluente între ele pe membrele superioare, inferioare şi pe spate, constatându-se, de asemenea, 11 coaste fracturate urmare a traumatismului suferit. Actul medico-legal a mai precizat că între leziunile constatate şi decesul victimei există raport de cauzalitate, cauza directă a decesului fiind şocul traumatic consecutiv unui politraumatism prin lovire cu corp dur. S-a stabilit că victima avea alcoolemie de 1,55 gr. ‰, moartea acesteia putând data din 25 mai 2008 şi că se datorează insuficienţei respiratorii acute ca urmare a fracturilor multiple pe fondul unei intoxicaţii acute cu alcool etilic.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.
În esenţă, Parchetul a criticat greşita schimbare a încadrării juridice pentru fapta dedusă judecăţii, iar inculpatul a cerut reducerea pedepsei până la limita care să permită aplicarea art. 81 C. pen. sau 861 C. pen.
Prin Decizia penală 31/A/2010 din 11 martie 2010, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de procuror, a desfiinţat hotărârea atacată parţial, sub aspectul încadrării juridice a faptei şi în rejudecare, a condamnat pe inculpatul B.I. la 8 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de aret. 183 C. pen.
În temeiul art. 74 alin. (3) C. pen. a fost înlăturată pedeapsa complementară privativă de drepturi.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi au fost menţinute în rest dispoziţiile hotărârii atacate.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva aceleiaşi sentinţe.
În considerentele hotărârii, instanţa de apel a reţinut, contrar celor susţinute de instanţa de fond că, încadrarea corectă a faptei este de omor calificat, condiţionată de existenţa intenţiei de a ucide dedusă din probele administrate în cauză şi din care rezultă că inculpatul, chiar dacă nu a dorit, a acceptat moartea victimei ca rezultat posibil al acţiunii sale, acţionând cu o intenţie indirectă.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, s-a reţinut că dincolo de gradul ridicat de pericol social al faptei deduse judecăţii, sinceritatea inculpatului, lipsa antecedentelor penale ar justifica reţinerea circumstanţelor atenuante, cu consecinţa coborârii pedepsei sub limita minimă legală.
În termen legal împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpatul B.I.
În esenţă, prin motivele scrise, Parchetul a criticat individualizarea pedepsei realizată de instanţa de apel, cu referire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului care încalcă prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recurentul inculpat a criticat încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor, susţinând că moartea s-a datorat fracturilor şi că de fapt, nu a intenţionat decât aplicarea unei corecţii victimei pentru a nu mai consuma băuturi alcoolice. A cerut condamnarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., menţinerea circumstanţelor atenuante şi aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării.
În susţinerea criticilor a fost invocat de procuror cazul de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., iar de inculpat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, în raport de totalitatea criticilor formulate, de cazurile de casare invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată pentru cele ce urmează că este fondat doar recursul declarat de procuror.
Într-adevăr, o individualizare judicioasă a pedepsei presupune în sensul dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nu numai o operaţiune complexă de apreciere a pericolului social al faptei - pe de o parte - şi al făptuitorului - pe de altă parte, dar şi un proces echitabil şi o corectă administrare a justiţiei.
În limita unei echitabile proporţii între pericolul social al faptei de omor calificat şi persoana inculpatului - infractor primar care a recunoscut şi regretat fapta comisă, cât şi al contextului în care activitatea infracţională s-a desfăşurat, se apreciază că pedeapsa de 8 ani aplicată de instanţa de apel nu poate realiza cerinţele înscrise în art. 52 C. pen.
În considerarea tuturor împrejurărilor de fapt, dar şi al datelor ce caracterizează pe inculpat se apreciază necesară menţinerea circumstanţelor atenuante înscrise în art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi recunoscute în favoarea inculpatului de instanţa de apel, dar în acest cadru este necesară o majorare a cuantumului pedepsei în scopul realizării unei proporţii juste într-o faptă care a avut un rezultat letal şi pedeapsa ce urmează a fi aplicată şi care numai astfel, este în măsură să realizeze cerinţele înscrise în art. 52 C. pen.
Sub acest aspect nu s-a acordat consideraţiunea necesară dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar hotărârea instanţei de apel este supusă casării în baza dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., sens în care, recursul procurorului este fondat şi se va admite potrivit art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Procedând la rejudecare în aceste limite, pedeapsa principală de 8 ani închisoare aplicată inculpatului va fi majorată la 10 ani închisoare cu menţinerea celorlalte dispoziţii - privind pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie - dispuse de instanţa de apel.
Cât priveşte recursul declarat de inculpat care vizează - în principal - încadrarea juridică a faptei acesta este nefondat.
Intensitatea şi multitudinea loviturilor aplicate victimei, cât şi lovirea sa cu un corp contondent, în mai multe etape, minute în şir, urmate de decesul acesteia în cursul aceleiaşi nopţi, conduc indubitabil la concluzia că inculpatul a acţionat cu o intenţie indirectă de a ucide victima, ceea ce în drept, caracterizează o infracţiune de omor calificat, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel.
Împrejurarea că inculpatul a lovit victima în zona toracelui şi a picioarelor nu este de natură a justifica încadrarea juridică în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, atâta timp cât una din coastele fracturate prin agresiune i-au pătruns în plămân producându-i o insuficienţă respiratorie care a condus la decesul.
În contextul agresionării victimei o perioadă lungă de timp, cunoscând că victima consumase mult alcool în seara respectivă, folosind în toate etapele un corp contondent în lovirea soţiei, inculpatul chiar dacă nu a urmărit producerea rezultatului letal, l-a acceptat ca pe un rezultat probabil al propriei acţiuni, aspect sub care, soluţia de condamnare pentru omor calificat este legală şi temeinică.
Cât priveşte pedeapsa în cuantum şi modalitatea solicitată de inculpat nu se justifică prin prisma dispoziţiilor art. 72 şi 52 C. pen., pentru consideraţiunile discutate cu ocazia examinării recursului declarat de procuror.
Drept urmare, neconstatându-se întemeiate criticile formulate de inculpat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de acesta se va respinge, ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va computa din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul pentru avocatul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar onorariul pentru interpretul de limbă maghiară se va plăti din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 31 din 11 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală.
Casează decizia penală atacată cu privire la individualizarea pedepsei.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului B.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174, 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. de la 8 ani închisoare la 10 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 mai 2008 la 16 iunie 2010.
Obligă recurentul inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba maghiară, pe timp de 3 ore, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2940/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2371/2010. Penal → |
|---|
