ICCJ. Decizia nr. 2407/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2407/2010
Dosar nr. 2667/3/2011
Şedinţa publică din 15 iunie 2011
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 336 din 20 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penala, a fost condamnat inculpatul C.E.M. la :
- 13 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 15 ani închisoare şi 3 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate a pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1268 din 01 aprilie 2005 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti şi s-a contopit restul de pedeapsa de 929 zile, rămas neexecutat, conform art. 39 C. pen., cu pedeapsa din prezenta cauza, în final inculpatul urmând sa execute pedeapsa de 15 ani închisoare.
S-a făcut aplic. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Conform art.65 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia inculpatului de la 15 noiembrie 2007 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 4368 grame heroina depusa la IGPR, conform dovezii seria D nr. 003147 din 22 noiembrie 2007, pentru a fi distrusa, conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 si art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C.E.M. suma de 1.000 Euro, obţinută din comiterea infracţiunilor de mai sus, un geamantan in care au fost transportate drogurile, un telefon mobil marca Nokia 6300, un telefon mobil marca Nec, doua cartele Vodafone Spania, una cartela Vodafone abonament, una cartela reîncărcabila Vodafone, una cartela reîncărcabila Orange, una cartela Turcia.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 1200 lei cheltuieli judiciare către stat. Suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocat oficiu pentru inculpatul C.E.M. s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
La 13 ianuarie 2011 sub nr.2667/3/2011, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti cererea de revizuirea sentinţei penale mai susmenţionate formulată de condamnatul C.E.M., întemeiată pe dispoziţiile art. 394 lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen. susţinând că:„ nu el a săvârşit fapta, nu există o expertiză evaluatoare a prejudiciului creat, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii iar instanţa nu a audiat martorii propuşi de apărare.
Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, prin sentinţa penală nr. 127 din 1 februarie 2011 a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul C.E.M.,cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Pentru a se hotărî astfel s-a reţinut că revizuientul nu a invocat niciunul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. ci a solicitat o reanaliză a fondului cauzei în ceea ce priveşte stabilirea nevinovăţiei sale, aşa încât nu se poate susţine că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
S-a reţinut că toate aceste analize nu pot face obiectul unei cereri de revizuire, ele excedând cazurilor strict reglementate de lege pentru această instituţie, care este o cale extraordinară de atac, ce trebuie să constituie un remediu procesual îndreptat împotriva erorilor judiciare grave cuprinse în hotărâri definitive.
Apelul declarat împotriva sus-arătatei sentinţe de revizuientul condamnat, a fost fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 89 din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, în termen legal, revizuientul condamnat C.E.M. a declarat recursul de faţă.
Recursul nu este fondat.
Art. 394 alin. (1) C. proc. pen. reglementează expres şi limitativ cazurile în care revizuirea poate fi cerută.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine că recurentul a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare în sensul reevaluării întregului material probator , împrejurări care au fost cunoscute instanţei şi care nu pot face obiectul unei cereri de revizuire.
Reaprecierea probelor care au stat la baza pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită nu constituie, în mod evident, cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., după cum judicios au apreciat instanţele de fond şi cea de apel.
Totodată prin Decizia nr. LX (60) din 24 septembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că "cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă".
Aşa fiind, se constată că în mod corect instanţa de fond confirmată de cea de apel a respins cererea de revizuire formulată de condamnat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. , recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat C.E.M. împotriva deciziei penale nr. 89 din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2393/2010. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 31/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
