ICCJ. Decizia nr. 2409/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2409/2010
Dosar nr. 128/64/2011
Şedinţa publică din 15 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Ordonanţa nr. 716/P/2010 din data de 9 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public S.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen.
Totodată prin ordonanţa menţionată s-a dispus disjungerea şi declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe pentru efectuarea de cercetări faţă de C.A. - consilier juridic la B.C.R. - sucursala Covasna, V.F.F. - fost director general al SC A.A. SRL şi M.T. sub aspectul săvârşirii de către aceştia a infracţiunilor prevăzute de art. 288, art. 291, art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
Pentru a adopta această soluţie, procurorul a reţinut în esenţă că prin plângerea formulată la data de 4 august 2010 de către F.F. şi F.E., s-a solicitat efectuarea de cercetări faţă de C.A. - consilier juridic la B.C.R. - Sucursala Covasna, V.F.F. - fost director general al SC A.A. SRL Sfântu Gheorghe, F.M. - fost administrator al SC A.A. SRL Sfântu Gheorghe şi M.T. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 288, art. 291, art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
Totodată aceştia au formulat plângere penală şi împotriva notarului public S.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Petenţii au arătat în plângerea formulată că în anul 2003 au girat pentru obţinerea de către SC A.A. SRL reprezentată prin F.B.M. a unui împrumut de la B.C.R., sucursala Covasna, sens în care s-a încheiat contractul autentificat sub nr. 33 din 9 ianuarie 2003 la BNP S.M., între giranţi şi B.C.R., sucursala Covasna prin mandatar C.A.; în fapt nu s-au prezentat la sediul BNP S.M. la data autentificării contractului de garanţie imobiliară, deşi actul poartă semnăturile lor; aceste contracte nu au fost semnate în faţa notarului public şi nici la bancă, ci în diverse locaţii, iar notarul public se face vinovat de comiterea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Din actele de cercetare efectuate în cauză de către procuror acesta a reţinut că la data de 9 ianuarie 2003 între B.C.R. S.A., sucursala Covasna, (în calitate de împrumutător ) şi SC A.A. SRL (în calitate de împrumutat), reprezentată prin F.B.M. şi F.F. şi F.E. (giranţi cu ipotecă) a intervenit contractul de credit nr. 1283 din 29 ianuarie 2003, în baza căruia banca a acordat împrumutatului un credit global de exploatare în sumă de 5.500.000.000 lei.
Prin contractul de garanţie imobiliară nr. 1283/4 din 9 ianuarie 2003 petenţii, în calitate de giranţi în contractul de credit nr. 1283 din 9 ianuarie 2003 au consimţit să garanteze obligaţiile de plată izvorâte din acordarea creditului global de exploatare în sumă de 5.500.000.000 lei prin ipotecă de rang I asupra imobilului situat în Sfântu Gheorghe , jud. Covasna, înscris în C.F. nr. 4548 Sfântu Gheorghe, număr ord. A+1, număr top. 103/1/1/a/2/XVIII.I, 103/1/1/b/2/XVIII.I şi 102/3/XVIII.I proprietatea giranţilor F.F. şi F.E.
Contractul de garanţie imobiliară a fost încheiat între F.F. şi F.E. - giranţi şi B.C.R., sucursala Covasna, prin mandatar C.A., contract autentificat sub nr. 33 din 9 ianuarie 2003 la BNP S.M.
Pentru infracţiunea pentru care se solicită însă a se efectua cercetări faţă de notarul public S.M., respectiv 289 C. pen. s-a împlinit însă termenul de prescripţie a răspunderii penale la data de 9 ianuarie 2008. Acelaşi termen de prescripţie al răspunderii penale este prevăzut şi pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 288, art. 290 şi art. 291 C. pen.
Împotriva acestei ordonanţe au formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov petenţii F.F. şi F.E., solicitând desfiinţarea ordonanţei atacate întrucât este netemeinică şi nelegală şi reluarea cercetărilor în vederea tragerii la răspundere penală a notarului şi a celorlalţi făptuitori indicaţi în plângere.
În motivarea plângerii petenţii au arătat că au înţeles să se plângă împotriva notarului public S.M. şi pentru infracţiunea de înşelăciune cu care au sesizat procurorul „in rem" infracţiune pentru care nu s-a prescris răspunderea penală sens în care se impune infirmarea ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale şi efectuarea de cercetări faţă de toţi făptuitorii relativ la starea de fapt cu care au fost sesizate organele de cercetare penală.
Prin Ordonanţa din data de 17 ianuarie 2011 adoptată în dosarul 909/11/2/2010 de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Braşov s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenţi împotriva ordonanţei 9 decembrie 2010 adoptată în dosarul nr. 716/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, ordonanţă menţinută în integralitatea ei.
În motivarea ordonanţei adoptate Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a arătat în esenţă că de la momentul autentificării contractelor de credit respectiv garanţie imobiliară (ianuarie 2003 ) contestate de către soţii F. şi până la cel al formulării plângerii penale ce face obiectul dosarului 716/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov au trecut mai mult de 5 ani, împlinindu-se astfel termenul de prescripţie al răspunderii penale prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen.; acest articol prevede că termenul de prescripţie al răspunderii penale pentru persoana fizică este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani, situaţie aplicabilă în cazul infracţiunilor reclamate de persoanele vătămate ca fiind comise de notarul public. Ori, potrivit art. 10 lit. g) C. proc. pen., împlinirea termenului de prescripţie al răspunderii penale constituie unul dintre cazurile în care punerea în mişcare a acţiunii penale este împiedicată, iar din această cauză, nu se poate dispune începerea urmăririi penale, care în conformitate cu art. 228 alin. (1) C. proc. pen. se demarează doar când „din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute la art. 10 C. proc. pen.".
Împotriva ambelor rezoluţii au formulat plângere la instanţă petenţii F.F. şi F.E. solicitând desfiinţarea acestora şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov pentru refacerea urmăririi penale întrucât aceasta nu a fost completă, procurorul nu a analizat motivele plângerii formulate şi nu a efectuat o analiză a tuturor probelor prin raportare la toate infracţiunile reclamate in rem şi prin urmare cu a căror cercetare a fost investit, iar pe altă parte probele administrate sunt incomplete.
În motivarea plângerii formulate petenţii au arătat în esenţă că procurorul care a instrumentat cazul nu s-a pronunţat asupra infracţiunii de înşelăciune reclamate „in rem" împotriva notarului sens în care se impune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de apel Braşov, pentru refacerea urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la competenţă, deoarece numai Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov este competent să cerceteze infracţiunea reclamată de înşelăciune împotriva notarului, cercetarea acestuia atrăgând şi competenţa cercetării celorlalţi făptuitori.
Prin sentinţa penală nr. 30F din 16 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenţi, menţinută ordonanţa atacată şi totodată au fost obligaţi petenţii Ia plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se hotărî astfel s-au reţinut următoarele:
Din actele de cercetare efectuate de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov în dosarul 716/P/2010 rezultă că la data de 9 ianuarie 2003 între B.C.R. S.A., sucursala Covasna, (în calitate de împrumutător) şi SC A.A. SRL (în calitate de împrumutat), reprezentată prin F.B.M. şi F.F. şi F.E. (giranţi cu ipotecă) a intervenit contractul de credit nr. 1283 din 9 ianuarie 2003, în baza căruia banca a acordat împrumutatului un credit global de exploatare în sumă de 5.500.000.000 lei.
Prin contractul de garanţie imobiliară nr. 1283/4 din 9 ianuarie 2003 încheiat la acelaşi notar public BNP S.M. şi autentificat sub nr. 33 din 9 ianuarie 2003 petenţii, în calitate de giranţi în contractul de credit nr. 1283 din 9 ianuarie 2003 au consimţit să garanteze obligaţiile de plată izvorâte din acordarea creditului global de exploatare în sumă de 5.500.000.000 lei prin ipotecă de rang I asupra imobilului situat în Sfântu Gheorghe, jud. Covasna, înscris în C.F. nr. 4548 Sfântu Gheorghe, număr ord. A+1, număr top. 103/1/1/a/2/XVIII.I, 103/1/1/b/2/XVIII.I şi 102/3/XVIII.I proprietatea giranţilor F.F. şi F.E.
La data de 29 ianuarie 2004 a mai fost încheiat între aceleaşi părţi Actul Adiţional la Contractul de Credit nr. 1283 din 9 ianuarie 2003 care poartă de asemenea semnătura giranţilor, în care sunt prevăzută noile termene şi rate de rambursare a creditului, stabilite de comun acord între părţi.
În mod judicios a apreciat procurorul care a instrumentat dosarul că în raport de data încheierii contractelor de împrumut ( 9 ianuarie 2003 ) şi respectiv de garanţie imobiliară (9 ianuarie 2003 ) şi a actului adiţional (29 ianuarie 2004) s-a împlinit conform art. 122 lit. d) C. pen. la data de 9 ianuarie 2008 şi respectiv 29 ianuarie 2009 termenul de prescripţie a răspunderii penale a notarului S.M. în ceea ce priveşte infracţiunile reclamate respectiv art. 246, art. 288, art. 289, art. 290 şi art. 291 C. pen.
Având în vedere că această împrejurare constituie potrivit art. 10 lit. g) C. proc. pen., unul dintre cazurile în care punerea în mişcare a acţiunii penale este împiedicată, în mod corect a reţinut procurorul că raportat la această situaţie nu se poate dispune începerea urmăririi penale, care în conformitate cu art. 228 alin. (1) C. proc. pen. se demarează doar când „ din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute la art. 10 C. proc. pen. ".
Este adevărat că pentru infracţiunea de înşelăciune termenul în care se prescrie răspunderea penală este mai mare, date fiind limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, însă din cuprinsul plângerii formulate la procuror nu rezultă că petenţii s-ar fi plâns împotriva notarului public pentru o astfel de infracţiune. Ea nu rezultă nici din încadrarea în drept pe care petenţii au dat-o stării de fapt cu care au sesizat procurorul şi nici din descrierea faptelor efectuată în actul de sesizare.
Chiar dacă corespunde realităţii că petenţii au sesizat procurorul „in rem" respectiv cu o stare de fapt, nu rezultă din plângerea adresată procurorului că aceştia s-ar fi plâns că ar fi fost înşelaţi de activitatea desfăşurată de notarul public S.M.; nu rezultă în ce manieră, şi la ce dată ar fi fost induşi în eroare de notar, ba mai mult, din starea de fapt descrisă în plângere rezultă că petenţii nu s-au aflat în niciun moment în faţa notarului public menţionat care ar fi autentificat contractele semnate anterior, în alte locaţii, de către giranţi, tocmai aceasta fiind activitatea infracţională pe care o reproşează notarului; ori în această situaţie este greu de acceptat că petenţii au înţeles să sesizeze procurorul şi cu faptul că notarul public i-ar fi indus în eroare, cu prilejul încheierii contractelor amintite şi în mod judicios a procedat procurorul neanalizând o atare infracţiune despre care nu existau nici măcar indicii ale comiterii ei.
Pentru această infracţiune petenţii se pot adresa însă oricând, până la împlinirea termenului de prescripţie, parchetului, cu o nouă plângere, în vederea efectuării de cercetări relativ la notar şi pentru această faptă.
Împotriva acestei din urmă sentinţe, petenţii F.F. şi F.E. au formulat recursurile de faţă.
Recursurile sunt inadmisibile.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată , precum şi orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanţă căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de petiţionarii F.F. şi F.E.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii petiţionari vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionarii F.F. şi F.E. împotriva sentinţei penale nr. 30F din 16 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2349/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 2413/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
