ICCJ. Decizia nr. 2413/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2413/2010
Dosar nr. 678/32/2010
Şedinţa publică din 15 iunie 2011
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 8 septembrie 2009, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău plângerea penală formulată de G.M., fost administrator al SC F.A. SRL Mărgineni, împotriva judecătorilor A.M. şi M.A. din cadrul Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, a lichidatorului judiciar R.N. - administrator al SC R.C.A. şi a expertului contabil Z.N. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 2481 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., art. 323 C. pen., art. 324 C. pen. şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
În plângere şi în memoriile ataşate la dosar, G.M. a reclamat că procedura falimentului a fost declanşată în urma cererii nelegale introdusă de SC R. Dărmăneşti, că nu a luat cunoştinţă în termen util de proces şi nu a putut să-şi apere interesele , că s-au încălcat dispoziţiile procedurale privind citarea şi comunicarea actelor; lichidatorul judiciar R.N. nu i-a susţinut interesele şi a înscris creanţe nereale în tabloul creditorilor; în mod nelegal s-a întocmit o expertiză contabilă de către Z.N. în condiţiile în care, instanţa numise un alt expert; în mod nelegal judecătorul A.M. a acceptat raportul de expertiză întocmit de acest expert; judecătoarea M.A. şi nu i-a luat în considerare apărările şi i-a acordat un tratament discriminatoriu faţă de celelalte părţi.
Prin Ordonanţa nr. 1380/P/2009 din 18 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii A.M. şi M.A. din cadrul Tribunalului Neamţ sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 289, art. 323 C. pen. şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 85/2006 întrucât faptei reclamante nu există şi disjungerea cauzei în vedere efectuării de cercetări faţă de R.R. şi Z.N.
În fapt, prin încheierea din 02 noiembrie 2000 pronunţată de judecătorul A.M. în dosarul Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, cu nr. 12/103/2000 (1547/F/2000) s-a declanşat procedura de reorganizare judiciară şi faliment împotriva debitorului SC F.A. SRL Mărgineni la cerea creditorului SC R. Dărmăneşti. Acest dosar este şi în prezent pe rolul instanţei nefiind pronunţată o hotărâre definitivă şi irevocabilă şi a fost instrumentat în prima fază până la data de 20 noiembrie 2001, de judecătorul A.M., care nu mai are calitatea de magistrat din 15 septembrie 2002, apoi de judecătorul V.A., iar din data de 09 septembrie 2003 de judecătoarea M.A.
Prin încheierea din 18 ianuarie 2001 a fost desemnat lichidatorul judiciar SC R.C.A. SRL administrată de R.N.
Prin încheierea din 31 octombrie 2007 a fost înlocuit lichidatorul pentru neîndeplinirea atribuţiilor prev. de art. 22 din Legea nr. 85/2006, cu R.D.V.I. SPRL Piatra Neamţ. Ambele încheieri au fost recurate de debitoare.
Prin Decizia civilă nr. 154 din 03 iulie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 2140/2001 a fost respins ca nefondat recursul debitoarei declarat împotriva încheierii din data de 18 ianuarie 2001.
Încheierea din 31 noiembrie 2007 a fost recurată de G.M., după ce în concluziile orale a fost de acord cu înlocuirea lichidatorului judiciar, recursul fiind respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 209 din 11 martie 2008 a Curţii de Apel Bacău. Hotărârea pronunţată a fost atacată de G.M. cu contestaţie în anulare, cu privire la care Curtea de Apel Bacău prin Decizia civilă nr. 133 din 17 februarie 2009 a constatat că s-a perimat.
Prin Rezoluţia nr. 523/11/2/2010 din 07 octombrie 2010 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus respingerea plângerii împotriva Ordonanţei 1380/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu motivarea că nu sunt date sau indicii din care să rezulte săvârşirea vreunei fapte de natură penală în sarcina magistraţilor, aceşti exercitându-şi atribuţiile de serviciu în conformitate cu dispoziţiile legale.
Nemulţumită, petenta s-a adresat cu plângere la instanţa de judecată.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 7 din 18 ianuarie 2011, în baza art. 2781, alin. (8), lit. a) C. proc. pen. a respins ca, nefondată, plângerea petentei G.M., formulată împotriva Ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale nr. 1380/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, din 18 februarie 2010 , a menţinut ordonanţa sus-menţionată.
In baza art. 192, alin. (2) C. proc. pen. petenta, a fost obligată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut în esenţă că atât Ordonanţa atacată, cât şi Rezoluţia procurorului general surprind foarte bine condiţiile în care actele jurisdicţionale emise de judecători în exercitarea atribuţiilor de serviciu pot fi verificate şi, eventual, anulate, anume numai în cadrul procedural al căilor legale de atac şi că , cauza la care face referire G.M. este şi în prezent în curs de judecată iar orice evaluare a criticilor aduse de petenta, de natură materială sau procedurală, în afara celei făcute de instanţa comercială, ordinară sau de control judiciar, poate fi considerată drept o ingerinţă a autorităţilor în dreptul părţilor de a benefica de un proces echitabil.
Împotriva acestei din urmă sentinţe, petenta G.M. a formulat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată , precum şi orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanţă căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionara G.M.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara G.M. împotriva sentinţei penale nr. 7 din 18 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2409/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2416/2010. Penal. Cerere de liberare... → |
|---|
